9,641 matches
-
o dea afară oricând și să-și ia pe altcineva. A spus tata asta? Mama Scumpă nici nu a confirmat, dar nici nu a negat. Mi-a zis În schimb: — Vezi tu, respectul durează. Afecțiunea trece, un moft de un anotimp sau două, numai pentru a fi Înlocuită de o nouă fantezie. Toți bărbații fac așa. Mama ta știa asta, eu știam asta. Într-o zi o vei ști și tu. Dar În loc să accepte situația, mama ta și-a pierdut controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry, care avea 1,78), era destul de bine făcut, suplu, fără grăsime. Dar când venea vorba de haine, Moff era un dezastru total. Prietenul său din copilărie purta aceleași cămăși de safari și aceiași pantaloni trei sferturi largi indiferent de anotimp sau ocazie. Cât despre pantofi, ei bine, să-i numim mai degrabă bocanci de muncitor pe șantier, mânjiți cu noroi și pătați cu vopsea. Avea mâinile aspre ca ale unui muncitor de rând. Nu era genul de bărbat care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
umbră și partea cu soare rămân neschimbate chiar și după ce soarele a fost ascuns complet de nori de furtună negri ca pucioasa. Celor care vor ajunge vreodată În regiunea Lijiang, trebuie să le spun că iarna e cel mai indicat anotimp pentru a o vizita. Iarna este anotimpul secetos. Chiar și târziu În decembrie, zilele sunt În mod normal calde și plăcute, În nopțile răcoroase o bluză cu mânecă lungă sau un pulover subțire fiind suficiente, asta, desigur, În cazul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chiar și după ce soarele a fost ascuns complet de nori de furtună negri ca pucioasa. Celor care vor ajunge vreodată În regiunea Lijiang, trebuie să le spun că iarna e cel mai indicat anotimp pentru a o vizita. Iarna este anotimpul secetos. Chiar și târziu În decembrie, zilele sunt În mod normal calde și plăcute, În nopțile răcoroase o bluză cu mânecă lungă sau un pulover subțire fiind suficiente, asta, desigur, În cazul În care nu sunteți o persoană ca Heidi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cel mai tare le era frică de soldați În timpul musonului. Ploaia dădea jos acoperișurile din stuf de deasupra micilor verande ale tribului, iar ei trebuiau să trăiască În noroi și să-și culeagă lipitorile de pe corp la câteva minute. În timpul anotimpului ploios, Își agățau hamacuri din Împletitură de bambus În copaci și acolo stăteau și dormeau. Atunci veneau și soldații SLORC. Puteau Încercui o Întreagă așezare pe la spate, oamenii pomenindu-se prinși Între soldați și apele unui pârâu Învolburat, singura soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În el În fiecare zi și nu era niciodată adânc. Mai făcuserăm un plan. Dacă veneau soldații, urma să ne aruncăm În râu ca să scăpăm. Dar În ziua În care au venit soldații, râul curgea ca un demon sălbatic. Era anotimpul musonului. Totuși, când soldații ne-au fugărit, noi am fugit spre râu. Eu i-am luat pe Loot și Bootie, iar râul ne-a luat pe toți trei și nu mai aveam timp să mă gândesc ce era la fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai mari și cele mai cunoscute plantații specializate pe plante pentru amenajări arhitectonice. Bambus, În principal. O reputație nepătată și o inimă de aur. Pufni Într-un râs scurt, nostalgic. —E Întotdeauna Îmbrăcat În pantaloni scurți de safari, indiferent de anotimp. Știu că a urcat și pe Everest și pun pariu că tot În pantaloni scurți era Îmbrăcat. Râse trist, așa cum face cineva care spune anecdote În cadrul unui panegiric. — Iar fiul său, Rupert, ce băiat pe cinste. Se Împrietenește foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
începe să devin senil. Cu timpul, poate o să-mi revin, însă n-o să fie ca înainte. N-o să fie o recuperare completă. Asta știu. Cel mai greu îmi este din cauză că nu știu unde se opresc aceste simptome. În perioada de tranziție dintre anotimpuri mă simt vlăguit și nu sunt sigur dacă e din pricina unei răceli sau nu. Nici cei de la spital nu mă pot lămuri. Dacă vă spun că organismul meu este ca al unui om cu zece ani mai învîrstă decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
voit să limpezesc misterul. Prin fața casei noastre trece un râuleț destul de murdar, care se lărgește brusc și se varsă în marea de aproape. Marea pe aici, strânsă bine în golf, este destul de cuminte, nu se înfurie niciodată, cel puțin în anotimpul acesta, așa că râulețul rămâne în fiecare zi identic. Pe dânsul se agită, fără să le oprească nimeni, gâște și rațe. Le privesc deseori de pe o înălțime de lângă casă; stau pe niște pietre mari și netede, așezate parcă anume să formeze
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate s-ar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii stările de lucruri par să se repete întruna: zile și nopți, anotimpuri, perioade și cicluri elementare. În rest, totul se întâmplă o singură dată și pentru totdeauna. Cu această credință, este greu să înțelegi cum anume ar fi posibilă repetarea în ceea ce privește faptul omenesc de existență. Numai că scriitorul danez reușește să ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vieții este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate sar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii stările de lucruri par să se repete întruna: zile și nopți, anotimpuri, perioade și cicluri elementare. În rest, totul se întâmplă o singură dată și pentru totdeauna. Cu această credință, este greu să înțelegi cum anume ar fi posibilă repetarea în ceea ce privește faptul omenesc de existență. Numai că scriitorul danez reușește să ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
relatează activitatea creatoare a zeilor, dezvăluie sacralitatea lucrării lor. Altfel spus, mitul înfățișează izbucnirile diverse și adesea dramatice ale sacrului în lume. Din acest motiv, la mulți primitivi, miturile nu pot fi rostite oricum și oricând, ci doar în cursul anotimpurilor mai bogate sub aspect ritual (toamnă, iarnă) sau între ceremoniile religioase, deci într-un răgaz de timp sacru. Lumea este întemeiată de fapt prin izbucnirea sacrului, istorisită de mit. Fiecare mit arată cum anume o realitate a ajuns să existe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
creștinism își găseau corespondentul în simbolurile care alcătuiesc patrimoniul comun al omenirii. Adresîndu-se celor care nu cred în învierea morților, Teofil din Antiohia aducea drept argumente semnele (tehmeria) pe care Dumnezeu le așezase la îndemîna lor în marile ritmuri cosmice - anotimpurile, zilele și nopțile: Nu există oare o înviere și pentru semințe și fructe?" Pentru Clement din Roma, "ziua și noaptea ne arată învierea; se duce noaptea, se arată ziua; se sfârșește ziua, vine noaptea".19 Simbolurile erau, pentru apologeții creștini
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o privire atentă, cercetă luminișul și își aminti pe loc de fuga celor doi tineri captivi. Cu siguranță, un zeu puternic veghea asupra lor, căci mesajul care îi fusese trimis prin acel trăsnet - fenomen, de altfel, destul de rar în acel anotimp și, deci, de două ori mai grăitor - era cât se poate de limpede. Gândindu-se din nou la fată, reconstituindu-i din memorie trăsăturile chipului, regăsi și prețioasa bijuterie pe care i-o văzuse la gât, cu crucea aceea bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se pot produce prin voința unui om, când, în realitate, ele nu se pot produce nici chiar prin voința una-nimității oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca să ai fructul. 16. Anotimpul obosiților e toamna. Din cele 24 de ceasuri alezilei, timpul care se potrivește mai bine cu sufletul lor e amurgul și noaptea. 17. Ordinea, întemeiată chiar pe tiranie, trebuie preferată anarhiei. Iar ordinea e acea stare în care ești prevenit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și veacurile În zile. Viața era și ea doar un moment - și nimic nu mai avea sens. Iar aceasta din pricina cutiei infernale pe care o inventase o minte diabolică, aducând iadul pe pământ. Timpul fusese dat peste cap și nici măcar anotimpurile nu mai veneau unul după altul. În plină vară se ițea viscolul, iarna soseau ploile, primăvara frunzele se acopereau de rugină, iar toamna pomii se acopereau de floare. Trăiai și habar n-aveai că trăiești. Bătrâna nu mai Înțelegea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
afla În partea laterală a camerei de zi, unde cu siguranță, Carla dormea. Fără a face cel mai mic zgomot, Tony Pavone, pe jumătate dezbrăcat, se prăvăli pe fotoliul din sufragerie, adormind imediat. III PEȘTELE RADIOACTIV...!! Ce-l mai frumos anotimp al anului „Primăvara”, Înflori În toată splendoarea! Activitatea veșnicului tânăr oraș, fu reluată cu noi speranțe, Înmănunchind Într-un tot unitar măestria creației umane! Turiști din toate colțurile lumii, Își făceau apariția, dornici de a cunoaște, de a pătrunde În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se află undeva În nordul țării, nu mai are pe nimeni apropiat...! De aceia, o să locuiască la noi un timp...” „Lucrările de construcții - după știi - nu se potrivesc cu gingășia femeilor, Îl avertizase el. Mai ales aum când, se apropie anotimpul ploios...” „Totuși, dacă nu aveți nimic Împotrivă, va lucra În echipa condusă de mine...!” Îl implorase el. „Aveți toată Încredera. La cei aproape doăzeci și unu de ani, nu Îi este frică de muncă...! Dar, pe lângă tinerețe - Îi mai făcuse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În studierea planului, Tony Pavone uită de Atena și de biletele cumpărate la circ. Se trezi la realitate numai atunci când, termină discuția cu șefii săi de echipă, văzând-o pe fată agitându-se. „Cer scuze... Niciodată nu poți avea liniște...” Anotimpul de iarnă debută cu rafale de vânt suflând din toate direcțiile, În vreme ce câțiva fulgi de zăpadă Îi avertiză mai mult ca sigur, capitala nu va fi scutită de o grea iarnă. Tony Pavone după plecarea celor doi muncitori Îmbrăcă Însfârșit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare capacitate. În acest scop, am venit la acest grup de șantiere sperând cu concursul Dv. și desigur contra cost să plantăm aceste barăci cu condiția să fie ansamblate ce-l târziu la finele lunei aprilie anul acesta”. „În plin anotimp de iarnă...?” „Desigur, nu avem altă alternativă...” - completă moșierul privindu-l cu subânțeles. Atena Întrebă pe un ton ostil. „La ce folosesc...?” „Tot peștele rezultat din baltă și crescătorii, urmează să fie prelucrat, mai bine zis, conservat În aceste barăci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se profilau acoperiți de zăpadă, iar Întreaga câmpie dela poalele munților reflectau razele solare care nu ajutau la nimic, termometrul arătând cu nepăsare -25 grade Celsius!!, determinînd micul grup să-și Înfășoare mai bine corpul În pardesiile impropii pentru acest anotimp. De fapt barăcile metalice urmau să fie amplasate Între cele două lacuri, fiind nevoiți să facă un mare ocol Întrebuințând o mașină Închiriată la fața locului. În cele din urmă totuși, pentru a scurta drumul, au hotărât să lase mașina
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Moșierul Însoțit de anteprenorul său, făcu un tur de orizont asupra Împrejurimilor iar primul le arătă unde urmau să fie amplasate barăcile, făcând În același timp o descriere amănunțită a terenului. Nando strâmbă din nas. Distanța mare de capitala țării, anotimpul friguros iar În ce privește condițiile grele de execuție nu-i oferea nici o perspectivă! Cerându-și scuze interveni În discuție, motivând. „De ce atâta grabă...? În primăvară, condițiile de lucru vor fi destul de grele dar acceptabile. La ora actuală, presupunând săpăturile terminate, cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aeriene române de transport TAROM, sosind din Capitala Greciei În jurul orei douăsprezece ziua, ateriză pe aeroportul Otopeni. Ceasul de la Universitate arăta ora prânzului În timp ce astrul ceresc Își revărsa razele sale Încercând să diminueze gerul năprasnic, dar În ciuda acestei bunei voințe,anotimpul de iarnă nu-și spusese Încă ultimul cuvânt. Mercurul termometrului coborâse către limita celor 20 grade Celsius, determinând crengile copacilor să geamă Înăbușit sub povara stânjenitoare a chiciurei de nea. Bucureștiul, spre marea deziluzie a Atenei și desigur, mai puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]