12,966 matches
-
visele sau profeția). Întregul efort de tălmăcire, de interpretare devine expresia unei cunoașteri deosebite a umanului și a socialului din partea prezicătorului. Specialistul în arta divinatorie știe să coreleze o serie de informații de natură magico-religioasă cu semnele concrete. În societățile antice, dar și mai târziu, acest personaj putea fi considerat un hermeneut pus în slujba individului și a comunității. Calitatea sa era una specială mai ales prin faptul că prezicerile sale erau uneori spontane, în absența unor semne vizibile. "Iată de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
adaptarea unui simbol material la o idee, prin folosirea unei "gramatici a limbajului". Faptul că semnificațiile și interpretările au fost atât de diverse și, uneori, contradictorii a făcut ca divinația să nu ajungă niciodată la stadiul de știință, așa cum pretindeau anticii. Din contră, s-a relativizat extrem de mult în timp, căzând în desuetudine și derizoriu. Totuși, ea nu a fost și nu este nicicând ignorată. 3.1.1. Divinația prin interpretarea actelor instinctive În această situație, animalele devin agenți și semne
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
după ce au fost aruncate constituiau alte indicii care așteptau interpretarea specialistului în arta divinatorie. Mai mult, pietrele transformate în statui continuau să fie purtătoare de diverse semnificații. 3.1.2.6. Divinația prin intermediul statuilor Era întâlnită mai ales în perioada antică, oraculară. Practicile divinatorii ajunseseră la apogeu, atât în ce privește audiența lor, cât și sub aspectul formelor concrete de realizare. Practic, se atribuiau unor statui virtuți neobișnuite. Forma aceasta de divinare apare în perioada de declin a practicilor mantice, când au fost
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
divinare apare în perioada de declin a practicilor mantice, când au fost inventate statui care, chipurile, ar fi putut da sfaturi. Fenomenul are o viață relativ scurtă și marchează un moment de decadență și patologie a practicii divinatorii în lumea antică greacă, când oricine și orice putea reprezenta un semn. 3.1.3. Divinația cleromantică Se bazează pe principiul tragerii la sorți, despre al cărei rezultat se susține că, oricare ar fi el, nu aparține hazardului, ci, din contra, este determinat
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
interesul contemporanilor noștri pentru practici pe care am fi tentați să le considerăm depășite. De la apariția sa (se crede că egiptenii sau caldeenii sunt cei care au descoperit-o) și până astăzi, metoda a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Filosofii antici (Thales, Pitagora, Democrit etc.), dar și cei de mai târziu, în Evul Mediu și Renaștere (Ficino, Pico della Mirandola) și chiar nume sonore ale modernității s-au aplecat cu mult interes asupra acestei forme a divinației. Ea a fost socotită
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
parte, divinația este, repetăm, "cunoașterea gândului divin", indiferent dacă această cunoaștere este provocată sau nu. Profetul este cel care propovăduiește cuvântul lui Dumnezeu. Giulia Sfameni Gasparo include profeția în rândul practicilor divinatorii atunci când vorbește despre oracole și sibile în lumea antică 104. "Cu toate că revelația profetică nu se realizează decât în experimente individuale ce tind să izoleze beneficiarul acestora, ea implică adesea nevoia violentă de a răspândi tuturor mesajul divinității (mandat profetic)"105. Fără îndoială, experiența profetică are un caracter individual cu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sincretism între cele două tipuri de cunoaștere). Cel puțin din punct de vedere teoretic acest lucru este cu putință. Aplicarea sistemului fractalic pe însăși practica divinatorie este realmente fascinantă. Dacă ea ni se relevă ca un tip special de cunoaștere (anticii o numeau cunoaștere ascunsă), înseamnă că dispune de un mecanism specific de operare. Nu ne vom opri în această secțiune la etapele concrete ale jocului combinatoric. Vom avea în atenție doar acele forme care implică semnul și simbolul ca factori-cheie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
trimis la spital, bolnavul este trimis la preot, vrăjitoare, descântătoare sau vraci. La fel se întâmplă și în cazul altor disfuncții sau probleme. 13.2. Gestică, limbaj și retorică în actul divinator Divinația este un act de comunicare prin excelență. Anticii interpretau gestul de a divina ca pe o "comunicare cu zeii", urmată de transmiterea (comunicarea) mesajului către beneficiar. Astăzi, accentul cade în special pe aspectul concret, vizibil al comunicării. Ceea ce se ia în calcul este relația prezicător client. Pentru a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
avanprefață și note Leonard Gavriliu, prefață de Nicolá Pende, București, Ed. IRI, 2000. NARBY, Jeremy, Șarpele cosmic. ADN-ul și originile cunoașterii. Șamanii, stăpânii haosului, traducere de Irina Tudor Dumitrescu, București, Ed. Dao Psi, 2005. NEMETI, Irina, Calea zânelor. Moșteniri antice în mitologia românilor, prefață de Mihai Bărbulescu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004. NICULIȚĂ-VORONCA, Elena, Datinele și credințele poporului român, Cernăuți, 1903. NOUGAYROL, J., Colloque sur Le signe et les systèmes de signes, Royaumont, 1962. OFRIM, Alexandru, Cheia și psaltirea. Imaginarul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
asigură protecția, liniștea și pacea. 44 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, "Diavolul îmblînzit. Vrăjitoria reconsiderată. Magia și vrăjitoria în secolul al XIX-lea", în Robert Muchembled, op. cit., p. 246. 45 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, op. cit., p. 258. 46 Ibidem. 47 Irina Nemeti, Calea zânelor. Moșteniri antice în mitologia românilor, prefață de Mihai Bărbulescu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004, p. 38. 48 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, op. cit., p. 253. 49 S. Florea Marian, în cele trei volume ale sale: Nașterea la români, Nunta la români și Înmormântarea la români
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
J. Carlier, D. Grodzynski, A. Retel-Laurentin, Divination et rationalité, André Caquot, M. Leibovici, La Divination, Pierre Bonte, Michel Izard, Dicționar de etnologie și antropologie, iar la noi Antoaneta Olteanu, Ivan Evseev etc. 57 Problematica divinației și utilitatea sa în lumea antică este dezbătută de Cicero în Despre divinație, ed. cit., p. 69. Autorul face un amplu inventar al personalităților antice (preoți, filosofi, dar și regi sau importanți oameni din structurile puterii) care au avut în vreun fel legătură cu divinația. Dacă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Dicționar de etnologie și antropologie, iar la noi Antoaneta Olteanu, Ivan Evseev etc. 57 Problematica divinației și utilitatea sa în lumea antică este dezbătută de Cicero în Despre divinație, ed. cit., p. 69. Autorul face un amplu inventar al personalităților antice (preoți, filosofi, dar și regi sau importanți oameni din structurile puterii) care au avut în vreun fel legătură cu divinația. Dacă exemplul lui Alexandru Macedon a devenit unul obișnuit prin faptul că frecventa cu o anumită regularitate pe profeții templelor
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
semnată de Solas Boncompagni, Lumea simbolurilor, București, Ed. Humanitas, 2003. Printre altele, autorul își propune să arate că, înainte de a fi o cantitate, numărul a fost un simbol. El se sprijină pe o serie întreagă de date provenite din lumea antică și din alte spații culturale. Această recuperare a sensului pierdut al numărului îl situează pe acesta mai aprope de mister și de supranatural și justifică interesul pentru el. 96 Sismologionul este un exemplu în acest sens. Alte lucrări care au
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cerințele vieții sociale, a determinat apariția, încă din antichitate, a preocupărilor pentru stabilirea de reguli, recomandări, ulterior principii și metode, astfel consemnându-se, de fapt, începuturile gândirii teoretice în domeniul activităților corporale. Demne de menționat în acest sens sunt lucrări antice ce conțin asemenea idei, reflecții (Dragnea și colab, 2002, pp.16-18): Vedele, cartea sfântă a hindușilor; Legile lui Manu; Ciropedia lui Xenofon etc. În Grecia antică (Șiclovan, 1979, p. 15) s-a acordat o mare importanță practicării exercițiilor fizice. În
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
gândirii teoretice în domeniul activităților corporale. Demne de menționat în acest sens sunt lucrări antice ce conțin asemenea idei, reflecții (Dragnea și colab, 2002, pp.16-18): Vedele, cartea sfântă a hindușilor; Legile lui Manu; Ciropedia lui Xenofon etc. În Grecia antică (Șiclovan, 1979, p. 15) s-a acordat o mare importanță practicării exercițiilor fizice. În acest sens stau mărturie personalități cum ar fi Galen (medic, considera că gimnastica este parte din medicină), Hipocrate (celebrul medic considera ca deosebit de importantă îmbinarea alimentației
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
și sportului, putem astfel concluziona: începuturile practicării exercițiilor fizice sunt legate de necesitățile imediate ale omului primitiv: procurarea hranei, îmbrăcămintei, construirea adăposturilor etc.; treptat, odată cu evoluția materială și spirituală, fenomenul practicării exercițiilor fizice ia amploare, apar întrecerile sportive (vezi perioada antică); evul mediu aduce cu sine o negare a rolului exercițiului fizic și implicit o restrângere a practicării lui; începând cu perioada Renașterii și continuând până în zilele noastre, educația fizică și sportul devin din ce în ce mai complexe, pe măsură ce se trece de la o etapă
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
diferitele etape istorice parcurse de societatea umană. Prezentăm în continuare câteva repere (Kirițescu, 1964; Cercel și Popescu, 1998). Astfel, în antichitate, pe măsură ce era recunoscută importanța pregătirii indivizilor pentru luptă și diferite întreceri, au apărut instructori, magisteri sau pedotribi (în Grecia Antică, apoi în Imperiul Roman). Pregătirea efectuată de aceștia avea îndeosebi caracter militar, sau de pregătire a gladiatorilor. În evul mediu, perioadă caracterizată, așa cum aminteam în capitolele introductive, de un regres datorat ignorării importanței practicării exercițiilor fizice, aveau acces la educația
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
majore ale literaturii greco-latine (Cato, Seneca, Pliniu cel Bătrîn, Septuaginta - Deuteronomul, Judecătorii, 4Regi, Ecleziastul, Iezechiel ) și a coordonat publicarea integralei filozofice Seneca și a enciclo pediei lui Pliniu cel Bătrîn. Monografii: Neflexibile indo-europene, 1999; Fonetică istorică latină, 2003, 2008; Textele antice și transmiterea lor, 2008, 2011. Traduceri/ediții: Plinius, Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate (6 vol., 2001- 2004); Seneca, Integrala filozofică (6 vol., 1999- 2008); Septuaginta, ediția NEC-Polirom (8 vol., 2004-); Cato, De agri cultura. Cartea despre cultivarea pă mîntului
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și Pergam, au reprezentat pentru Învățații vremii o grea Încercare, care a devenit, tocmai prin difi cultățile sale, fertilă. Co lec țiile de manuscrise le dezvă luiau Învățaților variante ale aceluiași text, tot atîtea cîte exemplare existau. Sta rea textelor antice se poate descrie doar acceptînd faptul că fiecare manuscris era o ediție auto nomă, În sensul curent al termenului. Biblio te carii antici au com parat manuscrisele pe care le-au putut aduna și s-au străduit să refacă textul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
manuscrise le dezvă luiau Învățaților variante ale aceluiași text, tot atîtea cîte exemplare existau. Sta rea textelor antice se poate descrie doar acceptînd faptul că fiecare manuscris era o ediție auto nomă, În sensul curent al termenului. Biblio te carii antici au com parat manuscrisele pe care le-au putut aduna și s-au străduit să refacă textul originar. Într-un sens rigid, cel dintîi „filolog“ a fost biblio tecarul alexandrin Eratostene, care și-a luat supra numele Philologos. Născută cum
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
lat. diuinare „a ghici“) sau critica emendatrix (lat. emen dare < mendum „greșeală“). Învățații care lucrau la biblioteca din Alexandria sînt cei care au fundamentat filologia. Biblioteca din Alexandria cuprindea două sute de mii ori chiar șase sute de mii de exemplare (sursele antice dau informații diferite) adunate din bazinul Mediteranei. Învățații s-au văzut nevoiți să stabilească ce era corect și ce era fals În exemplarele diferite ale aceluiași text. Ei au cercetat moștenirea secolelor anterioare cu trei mij loace: critica, grama tica
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
operei literare (de această analiză țin și critica autenticității unei opere literare și, la poezie, metrica). Reconstituirea textului originar este posibilă numai În limitele impuse de originea și etapele istorice ale textului scris. Este cert că deosebirile materiale dintre cărțile antice și cele moderne au influențat cititorul În relația lui cu textele literare. Materialul obișnuit pe care se scria era papirusul, făcut din fîșii subțiri tăiate din măduva unei trestii care crește spontan În Delta Nilu lui; papirusul (gr. pavpuro~, lat.
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Întregul Symposion al lui Platon, care tre buie să fi măsurat cca 6,70 m. Un alt inconvenient era reprezentat de materialul puțin rezistent și de stri căciunile care apăreau de aici. Nu este greu de imaginat că un cititor antic, fiind pus În situația de a verifica un citat ori de a controla o trimitere, se Încredea În memorie mai degrabă decît să-și asume efortul de a răsuci sulul și să-i grăbească astfel procesul de degra dare. Aceasta
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
verifica un citat ori de a controla o trimitere, se Încredea În memorie mai degrabă decît să-și asume efortul de a răsuci sulul și să-i grăbească astfel procesul de degra dare. Aceasta explică de ce, atunci cînd un autor antic citează un alt autor, există adesea o dife rență Însemnată Între cele două versiuni. Textul, astfel dispus pe papirus, era pentru cititor cu mult mai dificil de interpretat decît În oricare carte modernă: punctuația, dacă exista, era rudimentară, lipsea despărțirea
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pe care le implica biblioteca:pe cînd era șeful bibliotecii, a compus un fel de ghid bibliografic al tuturor ramurilor literaturii grecești, Întins pe o sută de cărți/capitole (Pinakes, fragm. 429-453). Dat fiind sistemul de produ cere a cărților antice, bibliotecarii se găseau puși În fața unei probleme care Îi tulbură cu mult mai puțin pe succesorii lor moderni. Textele copiate de mînă sînt cu ușurință supuse coruptelelor; la aceasta se adăuga starea ambiguă a textelor preelenistice, cu multe pasaje În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]