6,377 matches
-
bombardarea” centrilor respiratori cu impulsuri de la cortexul motor sau de la hipotalamus este responsabilă de corelarea ventilației cu activitatea musculară în efortul fizic. Reflexe respiratorii de apărare. Reflexele respiratorii de apărare reprezintă modalități de eliminare a unor agenți străini pătrunși în arborele bronșic. Ele sunt declanșate prin stimularea diverșilor receptori care se găsesc la acest nivel (mecanici, chimici, termici, dureroși). Tusea este un reflex de apărare apărut ca urmare a stimulării mecanice, chimice sau termice a receptorilor de la nivelul căilor respiratorii și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
În considerare cosmosul În Întregul său, dar și În părțile sale principale (aștri, țări, regiuni, cetăți, râuri etc.)1. Pentru a fi scurți, vom cita doar titlurile: 1) Prologul mitului sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș", Enkiduxe "Enkidu" și Infernul (sau Ghilgameș și Arborele ¾uluppu); acesta va fi reluat pe tab. XII a poemului akkadian despre Ghilgameș. 2) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Arbore și Trestie (giș și gi). 3) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fi scurți, vom cita doar titlurile: 1) Prologul mitului sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș", Enkiduxe "Enkidu" și Infernul (sau Ghilgameș și Arborele ¾uluppu); acesta va fi reluat pe tab. XII a poemului akkadian despre Ghilgameș. 2) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Arbore și Trestie (giș și gi). 3) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic akkadian Viermele durerii de dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul creator. 6) Lucrarea creatoare a lui Ea, În akkadiană, reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legături clare cu elementul acvatic, slujitorul ei, Qadshu-wa-Amrur, fiind numit „Pescar al lui Athirat”. Asemenea lui El și Baal, și Athirat a lăsat urme evidente În Vechiul Testament, unde teonimul pare să denumească, printre altele, un fel de stâlp sau de arbore sacru. Inscripțiile ebraice și feniciene găsite la Kuntillet Ajrud (Sinai) par să indice faptul că zeului lui Israel, cel puțin În anumite epoci și medii, i se atribuia ca soție tocmai vechea zeiță ugaritică. S-a vorbit deja despre rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
continente sau regiuni, ca șase mari porțiuni circulare (karșvar, În Iran, și dvșpa, În India) În care este Împărțit pământul (cf. Yașt 10, 15). Chiar și numai aceste date (deși mai pot fi adăugate multe altele, printre care povestea unui arbore miraculos la sud de muntele cosmic indo-iranian) demonstrează destul de clar existența unei moșteniri ariene comune În concepțiile cosmologice și cosmografice. Faptul că acestea au existat În Iran Înaintea lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu se deduce doar dintr-un studiu comparativ cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vin. 9. Temple și jertfetc "9. Temple și jertfe" Fără Îndoială că În perioada cea mai veche religia slavă nu avea temple; zeii erau venerați În locuri sacre (cum ar fi, de exemplu, o pădure) sau erau puși În legătură cu un arbore sacru. Obiceiul de a construi edificii speciale pentru cultul divin se poate să fi fost adus de germani, și odată cu obiceiul de a ține În temple reprezentări antropomorfe ale zeilor. Nu trebuie uitat că cele mai vechi și primitive reprezentări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o mantie largă, cu părul acoperindu-i parțial privirea. O altă Încercare cumplită pe care a suportat-o Odin pentru a dobândi Înțelepciunea supraomenească și puterea magică a fost următoarea: a stat nouă zile În chinuri, agățat de un arbore; episodul este relatat astfel În poemul eddic Hávamál (strofa 138 sqq.): Eu știu că de un arbore am atârnat În vânt 138 timp de nouă zile Întregi, rănit de o lance și jertfit lui Odin, eu Însumi pentru mine Însumi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suportat-o Odin pentru a dobândi Înțelepciunea supraomenească și puterea magică a fost următoarea: a stat nouă zile În chinuri, agățat de un arbore; episodul este relatat astfel În poemul eddic Hávamál (strofa 138 sqq.): Eu știu că de un arbore am atârnat În vânt 138 timp de nouă zile Întregi, rănit de o lance și jertfit lui Odin, eu Însumi pentru mine Însumi, sub acel arbore despre care nu știe nimeni din ce rădăcini se naște. Nimeni nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
relatat astfel În poemul eddic Hávamál (strofa 138 sqq.): Eu știu că de un arbore am atârnat În vânt 138 timp de nouă zile Întregi, rănit de o lance și jertfit lui Odin, eu Însumi pentru mine Însumi, sub acel arbore despre care nu știe nimeni din ce rădăcini se naște. Nimeni nu mi-a dat pâine, nici cupă din care să beau; 139 eu am privit În jos: am cules runele, le-am luat Îndurerat: și jos am căzut de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sânge, se vor săvârși fapte rele și adultere Îngrozitoare; va fi o epoca a spadelor și a scuturilor, se vor sfărâma scuturile, o epocă a vânturilor și a lupilor, Înainte de sfârșitul lumii: nimeni nu va dori să-și cruțe adversarul. Arborele universului se cutremură, de peste tot apar cete de uriași, Odin este sfâșiat de lupul Fenrirxe "Fenrir", toți zeii sunt uciși, Însăși natura participă la această distrugere: soarele devine negru, pământul se prăbușește În mare, stelele dispar, focul se Înalță până la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiindcă acesta nu este controlat de Întâmplare, ci de voința divină; iar profeția era foarte practicată la germani. O modalitate aparte este prezentată de Tacitus : Semnele și sorții le păzesc cu mare sfințenie. Aruncarea sorților e simplă: retează dintr-un arbore roditor o mladă, o taie făcând din ea mai multe bețișoare, crestează pe ea anumite semne și le aruncă la Întâmplare pe o pânză albă. Apoi, preotul țării, dacă se aruncă sorții pentru binele obștii, sau capul familiei, dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
familie Filipescu, deși unii membri ai familiei Iorga cred că e vorba aici doar de un mit genealogic. S-a mutat la Iași în secolul al XVIII-lea7. Din cauză că Iorga avea să devină "Apostolul" naționalismului românesc, adversarii lui i-au cercetat arborele genealogic nu numai în România, ci și în întreaga zonă. Se poate cîștiga capital politic enorm dacă un naționalist nu provine în proporție de 100 % din națiunea în numele căreia luptă. Sincerității lui nu i se acorda prea mult credit. Originile lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a reprodus facsimilele scrisorii lui Codreanu adresată lui Stelescu și ale documentelor privind asasinarea lui Duca. El considera că Legiunea era "o mișcare a răzvrătiților", care se infiltrase pînă și în Statul Major. În continuare, Iorga aducea pe tapet arborele genealogic al familiei Zelinschi, trăgînd următoarea concluzie: Codreanu nu avea nici o picătură de sînge românesc în venele sale! Răspunzînd la o scrisoare a unui tînăr român simpatizant al Legiunii, Iorga declara: "Ca și dumneata, și eu vreau o îmbunătățire rapidă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Piața Italiei, București, 1981; A. Chastel, Artă și umanism la Florența pe vremea lui Lorenzo Magnificul, I-II, pref. edit., București, 1981 (în colaborare cu Smaranda Roșu); E. Garin, Umanismul italian, pref. edit., București, 1982. Repere bibliografice: Marin Mincu, Grigore Arbore, „Exodul”, AFT, 1967, 21; Ion Negoițescu, Triptic poetic, F, 1967, 11; Laurențiu Ciobanu, „Exodul”, CRC, 1967, 49; Florin Mugur, „Exodul”, VR, 1968, 1; Valeriu Cristea, „Exodul”, AFT, 1968, 2; Florin Manolescu, Grigore Arbore, „Cenușa”, RL, 1969, 48; Doinaș, Diogene, 143-144
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
București, 1982. Repere bibliografice: Marin Mincu, Grigore Arbore, „Exodul”, AFT, 1967, 21; Ion Negoițescu, Triptic poetic, F, 1967, 11; Laurențiu Ciobanu, „Exodul”, CRC, 1967, 49; Florin Mugur, „Exodul”, VR, 1968, 1; Valeriu Cristea, „Exodul”, AFT, 1968, 2; Florin Manolescu, Grigore Arbore, „Cenușa”, RL, 1969, 48; Doinaș, Diogene, 143-144; Adrian Popescu, Grigore Arbore, „Auguralia”, ST, 1973, 1; Dinu Flămând, „Auguralia”, ARG, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, Grigore Arbore, LCF, 1974, 27; Mihai Ungheanu, Grigore Arbore, „Poeme”, LCF, 1974, 37; Piru, Poezia, II, 409-413
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
21; Ion Negoițescu, Triptic poetic, F, 1967, 11; Laurențiu Ciobanu, „Exodul”, CRC, 1967, 49; Florin Mugur, „Exodul”, VR, 1968, 1; Valeriu Cristea, „Exodul”, AFT, 1968, 2; Florin Manolescu, Grigore Arbore, „Cenușa”, RL, 1969, 48; Doinaș, Diogene, 143-144; Adrian Popescu, Grigore Arbore, „Auguralia”, ST, 1973, 1; Dinu Flămând, „Auguralia”, ARG, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, Grigore Arbore, LCF, 1974, 27; Mihai Ungheanu, Grigore Arbore, „Poeme”, LCF, 1974, 37; Piru, Poezia, II, 409-413; Mincu, Poezie, 192-193; Barbu, O ist., 140-142; Iorgulescu, Scriitori, 24-25; Laurențiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Florin Mugur, „Exodul”, VR, 1968, 1; Valeriu Cristea, „Exodul”, AFT, 1968, 2; Florin Manolescu, Grigore Arbore, „Cenușa”, RL, 1969, 48; Doinaș, Diogene, 143-144; Adrian Popescu, Grigore Arbore, „Auguralia”, ST, 1973, 1; Dinu Flămând, „Auguralia”, ARG, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, Grigore Arbore, LCF, 1974, 27; Mihai Ungheanu, Grigore Arbore, „Poeme”, LCF, 1974, 37; Piru, Poezia, II, 409-413; Mincu, Poezie, 192-193; Barbu, O ist., 140-142; Iorgulescu, Scriitori, 24-25; Laurențiu Ulici, Conștiință și opțiune, CNT, 1979, 8; Dan Alexandru Condeescu, Sensibilitate și cultură, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Cristea, „Exodul”, AFT, 1968, 2; Florin Manolescu, Grigore Arbore, „Cenușa”, RL, 1969, 48; Doinaș, Diogene, 143-144; Adrian Popescu, Grigore Arbore, „Auguralia”, ST, 1973, 1; Dinu Flămând, „Auguralia”, ARG, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, Grigore Arbore, LCF, 1974, 27; Mihai Ungheanu, Grigore Arbore, „Poeme”, LCF, 1974, 37; Piru, Poezia, II, 409-413; Mincu, Poezie, 192-193; Barbu, O ist., 140-142; Iorgulescu, Scriitori, 24-25; Laurențiu Ulici, Conștiință și opțiune, CNT, 1979, 8; Dan Alexandru Condeescu, Sensibilitate și cultură, LCF, 1979, 13; Mircea Iorgulescu, Un spirit reticent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
192-193; Barbu, O ist., 140-142; Iorgulescu, Scriitori, 24-25; Laurențiu Ulici, Conștiință și opțiune, CNT, 1979, 8; Dan Alexandru Condeescu, Sensibilitate și cultură, LCF, 1979, 13; Mircea Iorgulescu, Un spirit reticent, RL, 1979, 20; Alboiu, Un poet, 136-137; Laurențiu Ulici, Grigore Arbore, „Retrageri”, CNT, 1983, 17; Grigurcu, Existența, 324-330; Dicț. scriit. rom., I, 102-103; Manolescu, Enciclopedia, 56-57. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
De asemenea, o posibilă temă decadentă este adusă în discuție cu tabloul Decapitarea sfântului Iona Botezătorul, expus în 1870. Pictura se remarcă prin echilibrul compoziției, vizibil în raportarea planurilor la cele trei personaje având în fundal ca element vectorial un arbore care se desface din trunchiul comun în trei brațe principale. Centrul tabloului îl constituie sfântul Ioan, care stă așezat cu mâinile pe lângă corp, ușor depărtate și cu palmele întoarse spre exterior în timp ce simetric, în stânga și în dreapta lui, se află călăul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu onestitatea picturii academice, Salomeea nu are nimic din fascinul și misterul sângeros al femeilor fatale, iar pictorul nu se arată interesat de actul crud al decapitării, ci de echilibrul între părți, de realizarea corectă a temei. Este posibil ca arborele din fundal să evoce Sfânta Treime, însă totul este la vedere în acest tablou, chiar și gestul sfântului pare să indice scena în simplitatea ei, fără cea mai mică umbră de ambiguitate. Huysmans, care este un bun barometru al gustului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin fruct. Un tablou al lui Kimon Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiar ei. Martor acestei interpretări stă "PISANIA" de lângă intrare. Textul cioplit în piatră este susținut și este totodată protejat de doi îngeri. Intrarea principală în ateliere, astăzi spațiu de expunere, este ornată, nu întâmplător, cu viță de vie ce evocă arborele vieții din iconografia religioasă"584. De asemenea, casa posedă un fel de altar, consistând dintr-o fântână de piatră cu un relief bizantin combinat cu stilul renascentist. Cum am văzut, și casa lui Fernand Khnopff posedă una, ca și vila
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românească, ungându-l deja "un adevărat preot al artei pure, al artei rafinate [...] sacerdot al artei"598, iar Victor Ion Popa, în "Artistele plastice și Emilian Lăzărescu"599, îi evidențiază pictura pe fundalul artei feminine reprezentată de: Delavrancea-Dona, Cuțescu-Storck, Nina Arbore, Olga Greceanu, Mina Byck, Otetelișanu, Mantu-Giurgea, Getta Holban, M. Râmniceanu, Lucia Beller, Bulyghin, Demetriad, Brateș, Ciurdea Steurer, Rodica Maniu, E. Popea. Refugiat la Paris, în șapte ani de zile, cifră nu lipsită de semnificație, acesta pare deja consacrat și îndreptățit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nr. 211.564 înaintată de Armata a 4-a guvernatorului provinciei Transnistriei, profesorul Gheorghe Alexianu, prin care se solicită strângerea și internarea în lagăre și ghetouri a evreilor din Transnistria. 106. 27 septembrie 1941. Nota nr. 166 înaintată generalului Ioan Arbore de Regimentul 53 Infanterie Fortificații, referitoare la situația evreilor deportați din Basarabia și aflați la Râbnița, respectiv solicitarea soluționării energice a chestiunii evreiești întrucât "o bogată și tristă experiență i-a dovedit, fără replică, dușmani implacabili ai neamului românesc". 107
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]