8,108 matches
-
de orice dare”. Recrutările au fost impulsionate de principiile enunțate în Proclamația de la Padeș. Efectivele oștii pandurilor au crescut până la aproximativ 20.000 de oameni. Această creștere rapidă a fost sesizată de reprezentanții marilor puteri la București sau Istanbul. Consulul austriac la Istanbul compara nucleul inițial al oștii pandurilor „cu un bulgăre de zăpadă care are aparența de a se transforma într-o lavină”. Noua organizare s-a făcut îmbinând tradiția cu inovațiile în domeniul militar ale acelor timpuri. În perioada
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
coloniile engleze, iar apoi ale Statelor Unite ale Americii și ale altor țări, precum și cel de tolar, care semnifică „taler” în limba slovenă. Pe teritoriul României au fost emiși taleri în monetăriile transilvănene atât în perioada principatului autonom cât și în perioada suzeranității austriece. În Principatul Moldovei, Despot Vodă a încercat să bată taleri moldovenești, fără prea mult succes, cunoscându-se doar câteva exemplare păstrate, emise în 1562 și 1563. Un exemplar se află în colecția numismatică a Academiei Române. Datorită largii lor circulații, negustorii
Taler () [Corola-website/Science/306316_a_307645]
-
și Bucovina. Pe plan militar România se obliga să atace Austro-Ungaria cel mai târziu la 28 august 1916 (opt zile de la ofensiva aliată care urma să fie declanșată de la Salonic); armata rusă trebuia să acționeze în forță pe întreg frontul austriac, să împiedice orice debarcare a inamicului pe litoralul românesc, să trimită în Dobrogea două divizii de infanterie și una de cavalerie. Aliații se mai obligau să declanșeze o ofensivă la Salonic; cele patru puteri se obligau să furnizeze trupelor române
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
1787) a fost rănit de două ori. A luat parte la asediul de la Oceacov, iar în anul 1789 a câștigat două mari victorii la Focșani și la Râmnicu Sărat. În ambele bătălii, rușii au primit ajutorul unui corp de armată austriac sub comanda prințului Josias de Saxa-Coburg. În timpul bătăliei de la Râmnic, Suvorov a fost la comanda tuturor forțelor aliate. Pentru ultima victorie, împărăteasa Ecaterina a II-a l-a făcut pe Suvorov conte și i-a acordat titlul onorific de „Rîmnikski
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
(18 februarie 1838 - 19 februarie 1916) a fost un fizician și filozof austriac, profesor la Universitatea din Viena. După el a fost numit „numărul Mach” (cunoscut și ca „viteza Mach”). Este considerat precursorul lui Einstein în critica principiilor mecanicii clasice. Mach considera că lumea fizică este constituită din complexe stabile de senzații și
Ernst Mach () [Corola-website/Science/306370_a_307699]
-
taler levantin". Se estimează că între 1751 și 2000 au fost bătute 389 milioane exemplare, dar există unele opinii potrivit cărora numărul acestora s-ar apropia de 800 milioane. Până la 31 octombrie 1858 talerul a fost monedă oficială în Imperiul Austriac și avut putere circulatorie, ulterior el fiind folosit doar pentru tezaurizarea argintului. După 1946 a fost suspendat dreptul monetăriilor străine de batere, Viena rămânând singurul loc unde se mai bate această monedă. De atunci monetăria vieneză a bătut circa 50
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
și Seychelles (1756). Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea au izbucnit primele conflicte coloniale între Franța și Marea Britanie, care vor avea ca rezultat final distrugerea celei mai mari părți a primului imperiu colonial francez. Aceste conflagrații au fost războiul pentru succesiunea austriacă (1744-1748), războiul de șapte ani (1756-1763), războiul revoluționar american (1793-1802) și războaiele napoleoniene (1803-1815). Deși războiul pentru succesiunea la tronul Austriei a avut un rezultat neconcludent și în ciuda succeselor lui Joseph François Dupleix, Guvernatorul general francez din India, și a
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
atelier din București. Este printre puținii masoni români prezentați în “Dicționarul Franc-Masoneriei” realizat sub coordonarea lui Daniel Ligou. Se întoarce la București în iulie-august 1846, lansându-se în afaceri: deschide împreună cu doi prieteni străini care locuiau în Țara Româneasca, economistul austriac Erik Winterhalder și britanicul Effingham Grant (viitorul său cumnat) o librărie, iar în noiembrie 1846 cumpără tipografia asociației literare care acoperea activitatea societății secrete Frăția: "Asociațiunea literară a României". În acești ani începe să parte din ce în ce mai activă la conducerea comerțului
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
gară de cale ferată din municipiul Suceava (România), care a fost construită în anul 1871 în satul Ițcani (pe atunci localitate de frontieră în Austro-Ungaria, iar astăzi cartier al Sucevei). Între anii 1871-1918, Gara Ițcani a fost gară de frontieră austriacă. Ea se află localizată pe Strada Gării nr. 8. -Ițcani a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul de clasificare . La 28 octombrie 1869 a fost inaugurată și pusă în exploatare linia
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
în , astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava. Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi antreprenori austrieci C. Gall și F. Ronchetti, constructorii căii ferate Roman - Burdujeni - Ițcani - Cernăuți, și a fost dat în exploatare în anul 1871. Gara Ițcani (Suceava-Nord) este o construcție cu două niveluri. Ea a fost realizată după modelul unor gări austriece ale
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
antreprenori austrieci C. Gall și F. Ronchetti, constructorii căii ferate Roman - Burdujeni - Ițcani - Cernăuți, și a fost dat în exploatare în anul 1871. Gara Ițcani (Suceava-Nord) este o construcție cu două niveluri. Ea a fost realizată după modelul unor gări austriece ale vremii respective, din zona central-europeană, într-un autentic stil romantic, caracterizat printr-un plan dreptunghiular, bolți pe arce de ogivă, arce și arcade frânte la cheie, creneluri și turnulețe de colț, de factură neogotică. Peronul gării este acoperit și
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
care era unul dintre cele mai mari din zona Bucovinei. În jurul gării s-au construit locuințe ale personalului feroviar care se ocupa de întreținerea căii ferate. Din anul 1881 și până în anul 1902, Guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră. Până în anul 1918, clădirea gării a servit drept un important nod feroviar în traficul de călători și mărfuri pentru tranzitul în interiorul Austro-Ungariei, dar și
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
la vechea frontieră. Până în anul 1918, clădirea gării a servit drept un important nod feroviar în traficul de călători și mărfuri pentru tranzitul în interiorul Austro-Ungariei, dar și pentru România. Ea era punct de frontieră între România și Austro-Ungaria, pe teritoriul austriac, în timp ce pe teritoriul României gara corespondentă era Gara Suceava (Burdujeni). După Unirea Bucovinei cu România, satul Ițcani a devenit parte a Regatului României, iar pichetul de grăniceri s-a desființat. În perioada interbelică, gara era trecută în nomenclatorul CFR sub
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
lor single, "Durch den Monsun" ("Prin furtună"), a ajuns repede în vârful topurilor, intrând în topul german Media Control pe locul #15 pe 20 august, 2005 și urcând până pe #1 pe 26 august, 2005; a urcat pe #1 în toprile austriece. Al doilea single, "Schrei" ("Țipă"), a urcat pe a #5 poziție în topurile germane. Aceste două cântece au fost scrise de solistul Bill Kaulitz împreună cu grupul de producători Peter Hoffmann, David Jost, Pat Bezner și Dave Roth. Albumul lor de
Tokio Hotel () [Corola-website/Science/305849_a_307178]
-
napoleonian Olanda. Olanda și-a recâștigat independența față de Franța în 1813. În tratatul anglo-olandez din 1814 s-au folosit numele "Provinciile Unite ale Țărilor de Jos" și "Țările de Jos Unite". În 1815 a fost unită cu Țările de Jos Austriece, Luxemburg și Liège ("Provinciile din Sud"), pentru a deveni Regatului Țărilor de Jos, cunoscut și sub numele de Regatul Țărilor de Jos Unite, pentru a crea un stat tampon puternic în nordul Franței. După ce Belgia și Luxemburg au devenit independente
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
-și consolida stăpânirea în această provincie, regii Ungariei au încurajat stabilirea aici, alături de populația românească băștinașă, a unor coloniști maghiari, secui și sași. Voievodatul Ardealului este desființat în anul 1867 și anexat de Ungaria în cadrul și cu prilejul transformării Imperiului Austriac în Imperiu Austro-Ungar. Transilvania ca voievodat (ulterior arhiducat apoi principat), corespunde cu Ardealul istoric, delimitat de Carpați la răsărit și la sud, de Munții Apuseni la apus, dar Transilvania ca regiune geografica actuală mai cuprinde și : Teritoriul Principatului Moldova apare
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
și 14 decembrie 1916, în gara Iași, s-au încărcat în 17 vagoane un număr de 1738 casete, în care se afla depozitat aurul, deținut sub formă de lingouri și monede diverse (dintre care majoritatea erau mărcile germane și coroanele austriece), în valoare totală de 314.580.456,84 lei aur. La acestea s-au mai adăugat două casete, conținând bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7.000.000 lei aur. La terminarea operațiunilor de încărcare s-a semnat un Protocol în
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
unei familii străvechi din Imperiul Franc. Strămoșul său a fost Rudolph von Cronberg (d. 866) cancelarul împăratului Ludovic cel Pios și constructor al castelului "Cronberg" in apropiere de Frankfurt, de unde provine numele de familie. Johann Baptist a fost un Feldzeugmeister austriac și deținător al regimentului nr. 6 "Carol I al României", guvernator militar și civil al Voivodinei sârbești și Banatului timișean, apoi Ban al Croației. Coronini sa alăturat în 1813 ca cadet unui corp austriac de pionieri, după acea a servit
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
Johann Baptist a fost un Feldzeugmeister austriac și deținător al regimentului nr. 6 "Carol I al României", guvernator militar și civil al Voivodinei sârbești și Banatului timișean, apoi Ban al Croației. Coronini sa alăturat în 1813 ca cadet unui corp austriac de pionieri, după acea a servit în 1814 într-un corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat de către contele Karl de Morzin. Un an mai târziu Johann Baptist a fost avansat la rangul de maior, în 1843 la acel de colonel. În timpul revoluției în Imperiul Austriac a deținut la 26 iunie 1848 gradul de Generalmajor imperial imperial. A apărat pasurile din Tirolul de Sud, prevenind o invazie a armatelor revoluționare italiene. La 22 iulie 1849 a fost ridicat la gradul de General-locotenent (Feldmarschalleutnant), primind comanda militară
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
fost decorat în timpul vieții cu înalte decorări, ca de exemplu cu acele al Ordinului Lânii de Aur (Cavaler), al Ordinului Imperial al Coroanei de Fier de clasa 1-a cu decorație de război, Crucii Mari al Ordinului Imperial Leopold, Ordinului austriac al Crucii de Merit Militar cu decorație de război și Crucii Mari al Ordinului Regal unguresc Sf. Ștefan. Comuna Coronini, Caraș-Severin îi poartă numele. Generalul a fost fiul lui Johann Baptist Clemens conte Coronini von Cronberg (n. 13 septembrie 1761
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
bugetul de stat, pe anul 2008, special pentru acest proiect, 4.550.000 RON fiind destinați achiziționării aparaturii necesare platformei care asigură trecerea arhivei radioului public în format digital. Soluția tehnică pentru digitalizarea întregii arhive a fost oferită de compania austriacă Noa Audio Solutions. Pe 1 noiembrie 2009, ziua în care SRR a împlinit 81 de ani, a fost digitalizat primul document din Fonoteca de Aur a SRR (care a debutat ca emisiune radiofonică propriu-zisă la 14 ianuarie 1967, avându-l
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
25 octombrie 1592. Despre originea lui există date incerte.Cel mai sigur se crede că ar fi fost fiul lui Alexandru Lapusneanu.Conform unor documente și scrisori ale epocii respective,Petru avea relații cu Filip ÎI al Spaniei,cu habsburgii austrieci,la Istambul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojsky și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul",de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592,după mazilirea lui
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
în colecția nostră doar prin câteva lucrări: „Portrat de tânăr”, de Frans Pourbus cel Tânăr, sau „Portret de bărbat cu beretă”, în maniera lui Rembrandt, pretexte ale unor investigații psihologice ce întregesc viziunea despre om a artiștilor vremii. Pictura germană, austriacă și maghiară își găsește câțiva reprezentanți în patrimoniul muzeului, fără a constitui colecții independente. Izolată de contextul lucrărilor de școală germană, se remarcă „Adam și Eva”, aparținând Renașterii. Tratarea nudurilor, încadrarea lor în peisaj, structura compozițională, calitățile cromaticii, situează pictura
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]