7,651 matches
-
N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în decrepitudine, văzute prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca resemnarea. O babă însă și-o umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche. Bătrână ca un lemn vechi de umbrelă Stă țanțoșe-n uscata-i nemișcare Alături de umbrela ei ce pare Rămân pe-aceeași bancă la o masă, O
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că eroul, muzicantul Ludwig Holdengraeber, e un evreu, deci un individ rasial neurastenic, bănuitor și analitic. ION CĂLUGĂRU Ion Călugăru se ocupă cu evreimea din Moldova de sus în stare aproape țărănească (cotiugari, morari, hamali, birjari, sacagii, oieri, copii noinari, babe limbute). Hahamii, ceaușii de sinagogă, băiașii de la feredeie și croitorii nu izbutesc să strice imaginea de sat autohton. Numai lumânările ce se zăresc prin case din ulițele pe care trec domoale vitele, bătrânii perciunați întorcîndu-se de la sinagogă cu ceaslovul subsuoară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
alta." Adevăratul nucleu al pretinsului roman Cimitirul Buna-Vestire este capitolul despre învierea morților, ce pare a fi inspirat din cazul de la Maglavit și conține atitudinea scriitorului față de miracol. Biserica oficială ce respinge anomalia, neprevăzută în texte, e confruntată cu credulitatea babelor. Remarcabilă, afară de măreția halucinației, este posibilitatea raporturilor sociale ieșite din noua ordine de lucruri. Turburarea autorităților, răsturnarea vieții zilnice sub imperiul miracolului sunt văzute cu un mare simț al evenimentelor fantastice. Apocalipsul cel mai grandios se amestecă cu ironia, în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Din clădiri de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scânteie eteree. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealistic, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și baba: Buhuhù la luna șuie, Uhù, Scorpiei surate, Pe gutuie să mi-l suie, Să-l întoarcă dandarate, Ori de-o fi pe rodie: Să nu-i rupă vrun picior Buhuhù la zodie; Câine ori Săgetător! Facultatea de a defini memorabil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
naște greu și toată lumea îi dă sfaturi. Safta îi cere să se opintească, apoi să se scoale și să dea cu piciorul în vatră, în sfârșit, Hantadura îi poruncește să joace o sârbă. Ioana, goală, despletită, umflată, joacă văietîndu-se în vreme ce babele chincite jos cântă sârba și bat din palme. În cele din urmă Alecu trage cu pușca, având grijă să privească pe geam "încotro sunt întinse picioarele Ioanei și să tragă cu pușca în dreptul lor", spunând și câteva cuvinte magice: "- Cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va răsplăți cu pește. Trebuie să știi că vulpea l-a amenințat că-i ia tot peștele dacă nu stie răspunsurile. (Completează doar răspunsurile.) V: - Din ce este compus un computer ? V: - Ce înseamna Software ? V: - Ce este Windows ? Găină babei ceru de la cocosul moșului din bunătățile acestuia. Cocosul a promis că-i da ceva doar dacă știe să-i completeze afirmațiile : Găină se cam încurcă. A lipsit de la orele de informatică. Ce rău îi pare ! Încearcă s-o ajuți ! Scufița
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
prin genuțe (vrâstuțe). în simplitatea lor, podurile sunt de o mare frumusețe, datorită subtilității armonizării culorilor, la care s-a ajuns dupa sute de ani de practică. Mai apar si vrâste albe întrerupte, ca o notă de umor, numite „dinții babei”. Lăicerele ornamentate cu vrâste și alesături sunt decorate cu motive plasate la distanțe egalesuveicuțe, prescurele, coasta vacii, prăgurele, furculița. Alte lăicere, cu decor geometric, au un singur motiv, prezentat repetat. Ele sunt alese în dame, pove, colțunași, posmagi. Alteori, motivul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
pofta copiilor, se află poroambe, gheorghine, măcieși și rugi de mure. Pământul de sub vegetația luxuriantă, mai produce și ciuperci albe, foarte gustoase, pe care le adună cu plăcere copiii și tineretul, dar printre culegătorii de ciuperci se află adesea și babe și moșnegi dar și oameni în puterea vârstei. În primăverile ploioase, pădurea mai oferă, ca hrană și melci mari. Un musafir mai morocănos și chiar răutăcios , cu țepi mai ascuțiți decât ai trandafirului, este tufa de dracilă, cu fructe galbene
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
foarte mult, și foarte strident, foarte supărător, cu disperare, că m-a dus de mai multe ori la popa Cristea să-mi citească. Pentru că rugăciunile părintelui Cristea n-au dat rezultatul dorit de mămica, ea m-a dus la o babă pentru ca sămi descânte. Dar nici descântecele n-au ajutat. După toate acestea spunea mămica, m-a dus la o bătrână hâtră, care m-a luat în brațe, m-a cântărit în mâini, s-a uitat la fața mea, a întrebat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
îi va vedea unele versuri înainte de a fi încredințate tiparului. Între 1895 și 1897 colaborează la „Familia” mai ales cu adaptări și traduceri după narațiuni populare din literatura străină (Said și Hassan, din germană; Visul, basm oriental tradus din franceză; Baba Sălcuța, din germană; Dracii pe câmpia cerului, după R. Baumbach). La revista „Luceafărul”, în a cărei activitate redacțională se va implica, trimite, în 1904-1905, versuri, câteva poezii fiind publicate postum tot aici. În privința prozei, T. își menține preferința pentru povești
TASLAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290095_a_291424]
-
Nou, Moșnegii devin în epoca feudală reprezentanți ai comicului popular, echivalând cu măscăricii spectacolelor de burg. Diversificată, imaginea arhaică a unchiașului stă la baza creării a numeroase personaje: Moșnegii cu tigve din jocul Cucilor, Blojul din jocul Călușarilor, Moșul și Baba din jocul Caprei și al Ursului etc. Jocul Cucilor este pomenit pentru prima oară de Dosoftei în Viața și petrecerea svinților (1682), fiind asemănat cu un spectacol popular grecesc prilejuit de sărbătoarea Katagoghion. Obiceiul se practică și astăzi în mai
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
oile, asinii si dulăii la iernat, într-o baltă a Jijiei, în apropiere de târg; neliniștea Vitoriei pentru întârzâierea bărbatului ei, peste obicei, cunoașterea și “citirea” semnelor naturii; mersul femeii la părintele Dănilă, la biserică, să-i “ceteasca”; mersul la baba Maranda, care avea “unele tainice științi si meșteșuguri”; drumul la Piatra, popasul la mânăstire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autorități pentru a-și spune necazul. Partea a doua, începând cu cap. VII, când Vitoria “are într-însa știința morții
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a durat libertatea mea din ’45 până În ’48, timp În care mă deplasam În Munții Buzăului, să cunosc zona, că vroiam să organizez un partizanat... Și era Într-o duminică, În 25 iulie ’48... Venisem noaptea cu trenul și dormeam... Baba, gazda la care stăteam, era pe șanț la stradă... și a fost Întrebată de trei indivizi: „Aicea stă domnul Mircioiu? E acasă?”. „Da, doarme.” Și, Încet, au pătruns În casă și când m-am trezit erau deja În jurul patului. M-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
celelalte două laturi ale mesei, sărbătoritul, „Bunica” și oaspeții din vecini. Se mai știe că, după ora patru, vine ștefănucă - un ins mărunt, ager, zîmbăreț și, de la o vreme, cam surd - împreună cu nevastă-sa. După ei, anul acesta a apărut „baba Zodieru”. Are optzeci și șase de ani și ori de cîte ori o văd îmi evocă senectutea ca pedeapsă. Trupul i-a devenit o virgulă schimonosită. Cînd ridică (gest pe care îl face cu mare greutate) capul, i se vede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe jumătate închis. Galbenă spre negru, pielea feței îi este invadată ici-colo de peri lungi, țepoși. Din partea dreaptă a bărbiei, peste pliul broboadei saltă un neg cît o măslină. Lena a întîmpinat-o cu o bunăvoință exagerată, cerîndu-i, chiar înainte ca baba să apuce a mînca, să-i ghicească în palmă. „Madam Zodieru” nu numai că arată ca o vrăjitoare, dar și are reputația de chiromantă perspicace. Odinioară - mi se spune - Georgeta Mircea Cancicov, cunoscuta scriitoare, și alte mari doamne ale orașului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pune în relație cu ceea ce e feminin (sic!). Asta m-a învățat, în urmă cu douăzeci de ani, o damă care știa bine lucrurile; fusese și în Franța...” Evident, n-am întrebat cine era „dama”; nu putea fi decît o babă. Discuția mi-a permis să remarc, din nou, atitudinea lui față de „opiniile critice”: nu-i place unanimitatea, însă nu primește punctele de vedere rezervate ori nefavorabile. *„Sînt Mihai Frunză, și am avut și eu o mică inspirație”. Lasă pe covor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
creditează și ea, indirect, povestind cum a scăpat de gîlci. La 14 ani a descoperit ceva sub pielea gîtului: „mai întîi ca niște boabe de mazăre, apoi ca niște fasole boance”. După război, acestea s-au umflat. A mers la babe s-o descînte. Una a încercat „cu fuse vechi”. Leacul cel bun i l-a găsit însă alta: o fiertură de ceapă și săpun, aplicată sub formă de comprese. A schimbat apoi vorba, trecînd la o critică acerbă (la care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în ochi. Din această cauză nu prea puteam să privesc în direcția lor, îi vedeam însă răsfrînți ca într-o oglindă în furnirul lustruit al mesei. Petru nota ceva în agendă, iar Petre stătea cu mîna la gură ca o babă cugetătoare. Ei știau hotărîrea Biroului, de aceea se simțeau - mai ales primul - cam stînjeniți și crispați. Rupînd tăcerea, Petre m-a întrebat: „Ei, ce mai ziceți, tovarășe Călin?” „Odată intrat aci mai are rost să zici ceva?”, am întrebat la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
secundară. *Poșta de azi a adus o scrisoare din partea a „șase cititori înșelați”, care se încheie viguros („cu toată nemulțumirea”), autorii uitînd însă să se semneze. După părerea lor, redactorii „sînt plafonați”, „n-au sînge de ziariști”, „scriu ca niște babe”, „la fel ca acum 15 ani”. S-au făcut diverse presupuneri. Părerea generală e că autorii (dacă într adevăr sînt mai mulți) nu pot fi decît unii din cei cărora li s-a refuzat colaborarea. întotdeauna, de pe margine, veleitarii cred
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mihai Drișcu (Drișcă, a pronunțat V.F.). În alocuțiunile lor (iată încă un lucru care m-a contrariat), ei au citat numeroase nume străine (Apollinaire, Poussin, Corot, Matisse, Goethe, Picasso, Baudelaire ș.a.), dar nu au pomenit o singură dată pe Corneliu Baba, al cărui elev a fost expozantul. Ciudată hipermetropie critică! Frazele sunau frumos, citatele alese erau de bună calitate, dar totul părea extrem de căutat, prețios, inadecvat. M-am uitat la public: asculta neîncrezător. Mult mai bine a fost primit cuvîntul lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vineri, și-a arătat iarăși dinții, însă gluma sa a iscat un adevărat scandal. Lucrurile s-au petrecut în felul următor: Aflînd că „Serioja” (Adam) a plecat la fabrica din Buhuși, chipurile, după publicitate, a făcut observația că „ăsta dezbracă babele, ca să-mbrace fetele”, un altfel de a zice că se ajută de oricine și recurge la orice mijloace, pentru rezolvarea intereselor de familie. întrucît jocul ei de cuvinte i s-a părut cu haz, Sp. i l-a spus imediat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l interesează valoarea publicității achiziționate la Buhuși, „șeful”, Genoiu, l-a chemat la o discuție pe „Serioja”, în timpul căreia, mimînd seriozitatea, dar de fapt turnînd gaz pe foc, l-a întrebat: „Ai auzit ce zice lumea despre dumneata, că dezbraci babele, ca să îmbraci fetele?” în loc să rîdă, „Serioja” a primit vorbele ca pe un pumn în bărbie. A insistat să afle ale cui sînt, mergînd de la unul la altul, pîrpălindu-se, iar cînd a descoperit, a înjurat-o pe C. ca-n „Țara
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe un pumn în bărbie. A insistat să afle ale cui sînt, mergînd de la unul la altul, pîrpălindu-se, iar cînd a descoperit, a înjurat-o pe C. ca-n „Țara de lut”. Horribile dictu: „Nu i-i rușine? Eu și babele?! Nu vede că are fundul pe la călcîie?” Blîndețea, de care face uneori caz, și umorul, dovedit atunci cînd la mijloc sînt alții, au dispărut. Spre norocul ei, C. era învoită. Altminteri, în fața agresivității lui, ar fi rămas, pentru a o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alegere a temei” (creația literară) și conținutul „bogat, plin de argumente” al „dării de seamă” prezentate de președintele P.E. După captatio, s-a lansat într-un autoelogiu referitor la ceea ce face, ca redactor-șef, în revistă și ca dramaturg (pentru babe și femei divorțate), în piesele sale de teatru. De pildă, în cea de-a doua ipostază a „abordat” (el numai asta face: abordează!)Î „problema promovării femeii” și „problema modernizării localităților urbane și a spațiilor de muncă”. Sala, care îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și a făcut-o!” Revenit la Bacău, găsesc ceea ce-am căutat din primul moment al sosirii: manuscrisul monografiei Udeștiului de Gavril Rotaru (avocat din familia poetului G. Rotică). Acesta susține că, în sat la noi, vestite pentru vrăji erau baba Axînia și baba lui Leon al Cosmii. „La Axînia venea lume de la circa 60 kilometri depărtare”. În lucrare sînt descrise descîntecele „de deochi”, „de boală grea”, „de ursită”, „de beșică rea (buba neagră)”, „pentru a îndepărta potca (avizuha)”, „pentru mana
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]