8,717 matches
-
trei zile; fugi îmbrăcată în pielea de urs. Un fecior de împărat o ia de nevastă. Tatăl fetei află despre norocul fetei și vrea s-o piardă. Fata naște un copil frumos ca soarele, în timp ce împăratul era plecat. În două basme din aceeași colecție [Sur - Vultur, Stăncescu] se prezintă un motiv identic: tatăl vrea să se căsătorească cu fiica sa. În Fata popii a cu stern ("A fost un popă și o preoteasă; preoteasa cic-ar fi avut un stern de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
stern de frumoasă ce era, și fii-sa, c-aveau o fată, era leită-poleită mă-sa") și Fata din sfeșnic ("când te-i însura, să nu iei altă nevastă decât p-a de i-o veni în deget ineliu meu"), basmele nu relatează decât modul în care ambele fete au reușit să înlăture nelegiuirea. Același caz îl întâlnim în povestea Piele de măgar [Charles Perrault, Povești cu zâne]. Regina îi cere înainte de moarte regelui: "Statul are dreptul să pretindă moștenitori, și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
În cele din urmă, fata se căsătorește cu un prinț, dar cu consimțământul tatălui care, între timp, se căsătorise cu o văduvă, uitând de dragostea lui nepotrivită. În Folclor din Dâmbovița [Păun - Angelescu], am identificat acest aspect într-un singur basm. Înainte de a muri, o preoteasă îi cere preotului să-și caute pentru recăsătorire, o altă preoteasă care să semene cu ea. Negăsind altă femeie care să semene cu prima nevastă, popa își pune în cap să se-nsoare cu propria
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
într-o pară verde care zboară peste pădure, "la colți de piatră". Intrând împăratul în cameră, își vede soția și copilul strâns îmbrățișați. Narațiunea se-ncheie când împăratul îi interzice nevestei sale să mai pună mâna pe fus vreodată. Sfârșitul basmului aruncă un val de tristețe: " Și-apoi, ce să vă, mai spun? Și apele seacă și zilele se sfârșesc și norocul nu ține cât lumea." "Torsul, asemenea altor activități de o deosebită importanță pentru viața locuitorilor societăților arhaice - spune Antoaneta
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în vrăji de dragoste și acte magice de fertilitate sau de apărare împotriva forțelor malefice. El e dat în stăpânirea divinităților destinului: Lachesis (trecutul), Clotho (prezentul) și Athropos (viitorul)." Un nucleu epic similar îl întâlnim și în Cele trei torcătoare [Basme năzdrăvane, Frații Grimm]. O mamă își ceartă fiica leneșă, care nu voia să toarcă. Ea îi spune reginei, care trecea pe lângă casa ei, că-și ceartă fiica pentru că vrea să toarcă tot timpul și nu mai are in să-i
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
răsucea și-l apăsa cu degetul mare și, după fiecare lovitură de deget, cădea pe jos un scul din cele mai fine fire." Speriat de înfățișarea celor trei torcătoare, prințul o eliberează pe fată de această ocupație respingătoare. Și în basmul englezesc Tom Tit Tot, o mamă, rușinându-se de isprava făcută de fiica ei, îi răspunde regelui: "Fiica mea a tors cinci caiere, cinci". Regele, bucuros, îi spune că el își caută o nevastă și îi propune: "Unsprezece luni poate
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
încă din cele mai stăvechi timpuri, din faza arhaică a culturii românești , când iau naștere principalele structuri ale acestei forme de gândire a vieții.Creștinismul reprezintă cea de-a doua fază, aducând o nouă viziune asupra existenței umane.El populează basmele cu o mulțime de personaje și elemente de decor precum Dumnezeu, Sf. Petru, pustnici, acțiuni, jurăminte, obiecte sacre, etc.În ceea ce privește relația dintre destin și cele două faze amintite de evoluție a culturii populare, putem observa că fatalismul , frica în fața necunoscutului
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
reacții complementare la același fenomen: contaminarea dintre istorie și imaginar, într-un schimb fecund de semnificații ce înscriu personajele în paradigma puterii sacre. Proiecția arhetipală întâlnește din nou ipostazele culturale ale epocii, în hagiografii. Imaginarul oferă codului eroic structura de basm a inițierii - proba și depășirea acesteia -, atât în povestirile cronicărești (mai ales în letopisețele moldovenești, mai atente la traseul meritoriu al personajelor), cât și în paginile vieților de sfinți, acolo unde miraculosul irupe continuu în profan (cazul Jitiei Sfântului Gheorghe
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
agrar, în teritoriul marilor probe eroice ale războiului, schimbând destinele, și ale celor aflați sub steaguri, și ale celor rămași fără apărare în sate și târguri, evul mediu a forțat și lumea românească să suprapună mental și simbolic inițierea din basme cu accederea, prin codurile eroicului, la statutul suprem de cruciat al credinței (din cronici), precum și la mitul sfântului ucigător de balauri (din hagiografii). Frecventele apropieri între mediile de cultură și de civilizație românești (livresc și popular, laic și religios) au
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și cea a modelelor simbolice ale puterii, sintetizând, cum am văzut, în figura lui Alexandru Macedon - reperabilă și în literatura curții, și în legendele lumii rurale -, atât modelul constantinian, cât și pe cel autohtonizat al cruciatului și al eroului de basm. Prin filtrul mirabilului creștin, se trece din fabulosul popular în fantasticul alegoric (la Cantemir, în Istoria ieroglifică) - și invers -, schemele mitice organizând traseele inițierii, ale întemeierii de civilizații sau ale victoriei în numele credinței creștine. Încă o dimensiune comună a romanelor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii sau nuclee
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în imaginarul colectiv se configurează o realitate fantastică inedită. Apocrifele lui Cigala, lui Dorothei de Monembasia sau cele din Paleea historica transferă către imaginar narațiuni și personaje biblice, construite după modelul fabulosului precreștin. Textele sfinte devin, după această metamorfoză, niște basme sau povești din care mirabilul a fost expulzat, iar coordonata fantastică a ajuns consonantă cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în romanele cavalerești. Marcate de suprarealitatea fantastică, trecând din mitologiile precreștine în ortodoxismul primar, asimilat de folclor și de credințele populare, romanele dezvoltă narațiuni de largă respirație, în care protagonistul nu este deloc străin de traseul inițiatic al eroului de basm. Dincolo de parabole, sentințe și enigme, au loc nașteri miraculoase ale unor personaje cu calități supraumane, semn al destinelor spectaculoase. De cele mai multe ori, aceste trasee existențiale apar mai întâi proiectate în vise fantastice, împrumutate ca schemă din prevestiri (aparițiile proorocului Ieremia
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
stihiale (ce reprezintă diformul și lumea sălbatică), împlinind astfel rolul de întemeietor de lumi "normale". Sitaute între cult și folcloric, imaginarul cărților populare își asigură aderența la stratul cultural "minor" prin schemele narative mitizante și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează materia narativă la exigențele unei lumi guvernate de ortodoxia "înaltă", sub imperiul pattern-ului biblic. Ca proiecție în fantastic, compensatorie față de imaginarul regalității misogine (sub influența bisericii), cărțile populare
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
său mod de abordare a creației populare, și anume metoda istorică, tradițională. Se remarcă aici și o serie de deschideri spre cercetarea modernă, pe care le va aplica și adânci în analizele ulterioare: Balada populară română (1966), Structura poetică a basmului (1975), Retorica folclorului. Poezia (1978), Eposul popular românesc. Teme, motive, structuri poematice (1983), în abordările stilistice Poetica „Mioriței” (1984), Proza populară românească (1986). Toate sunt caracterizate de un demers critic consecvent, prin care se urmărește delimitarea folcloristicii ca disciplină autonomă
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
și subliniază imaginile caracteristice ale unor secțiuni (focul și apa în eposul antiotoman, calul în cel haiducesc). Fără să ignore alte aspecte (conflict, caractere), studiul evidențiază, cu ajutorul analizei comparative sincronice, îndeosebi valorile artistice. În demersul critic din Structura poetică a basmului, renunțând la exclusivismul vechilor metode de interpretare (genetică, geografică, etnografică) și la preocupările limitative, formale, ale biografismului și documentarismului, optează pentru interpretarea morfologico-funcțională, mai aptă de a surprinde semnificațiile artistice și sistemul de ficțiuni cu regulile lui. Preocupat îndeosebi de
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
surprinde semnificațiile artistice și sistemul de ficțiuni cu regulile lui. Preocupat îndeosebi de valențele artistice, cercetează - făcând apel și la metoda structuralistă - discursul poetic, diferitele grupuri de personaje și relațiile dintre ele, tematica, problemele fantasticului, stilul și limbajul, tehnica narării. Basmul apare, potrivit acestei viziuni, ca o operă cu „arhitectonică bogată și diversă, compozită și totodată coerentă”, cu eroi-prototipuri prezentați în acțiune; construit cu ajutorul miraculosului hiperbolic, al alegoriei iluzorii, basmul dezvoltă structuri generale, linii structurale (narograme). Povestitorul popular, meșter al unei
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
relațiile dintre ele, tematica, problemele fantasticului, stilul și limbajul, tehnica narării. Basmul apare, potrivit acestei viziuni, ca o operă cu „arhitectonică bogată și diversă, compozită și totodată coerentă”, cu eroi-prototipuri prezentați în acțiune; construit cu ajutorul miraculosului hiperbolic, al alegoriei iluzorii, basmul dezvoltă structuri generale, linii structurale (narograme). Povestitorul popular, meșter al unei adevărate ars combinatoria, întrunește calități de regizor, scenograf, mânuitor de clișee, afirmându-și originalitatea în cadrul dat al unor motive, în funcție de talent și de limitele narării tradiționale. Un accent deosebit
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
regizor, scenograf, mânuitor de clișee, afirmându-și originalitatea în cadrul dat al unor motive, în funcție de talent și de limitele narării tradiționale. Un accent deosebit este pus pe discursul fantastic, cu motivele și motivemele lui, cu tipurile specifice (monoplan, scenic, panoramic). Culegerea Basmul cu Soarele și fata de împărat (1974), realizată prin anchete de teren între 1962 și 1968 împreună cu un grup de studenți, este, într-o anumită măsură, o exemplificare a studiului despre structura poetică a basmului, în introducere adăugându-se observații
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
specifice (monoplan, scenic, panoramic). Culegerea Basmul cu Soarele și fata de împărat (1974), realizată prin anchete de teren între 1962 și 1968 împreună cu un grup de studenți, este, într-o anumită măsură, o exemplificare a studiului despre structura poetică a basmului, în introducere adăugându-se observații pertinente despre mutațiile basmului în funcție de condițiile istorice, geografice, morale și sociale și despre caracteristicile mai noi ale eposului popular - vioiciunea, stilul eliptic, bogăția dialogului, linearitatea structurii, absența descrierilor și a caracterizării eroilor, a evocării ambianței
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
fata de împărat (1974), realizată prin anchete de teren între 1962 și 1968 împreună cu un grup de studenți, este, într-o anumită măsură, o exemplificare a studiului despre structura poetică a basmului, în introducere adăugându-se observații pertinente despre mutațiile basmului în funcție de condițiile istorice, geografice, morale și sociale și despre caracteristicile mai noi ale eposului popular - vioiciunea, stilul eliptic, bogăția dialogului, linearitatea structurii, absența descrierilor și a caracterizării eroilor, a evocării ambianței, pătrunderea elementelor urbane -, explicabile prin influențele exercitate asupra folclorului
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
doctrină, realizări, București, 1940; Emil Gârleanu, Craiova, 1941; Folklorul. Obiect. Principii. Metodă, București, 1947; ed. (Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii), București, 1970; Balada populară română, București, 1966; Folcloristica română. Evoluție, curente, metode, București, 1968; Folcloristica, București, 1975; Structura poetică a basmului, București, 1975; Gruia lui Novac. Repovestire în proză, cu gravuri de Mircia Dumitrescu, București, 1977; Retorica folclorului. Poezia, București, 1978; Eposul popular românesc. Teme, motive, structuri poematice, București, 1983; Poetica „Mioriței”, București, 1984; Proza populară românească, București, 1986; Zur Volkskunde
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
poeziei populare române. Analize stilistice și literare, București, 1990; De civitate rustica. Studii și cercetări de etnologie și literatură populară, București, 1999; Introducere în etnografie. Obiect, principii, metode, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2001; Ritualurile agrare la români, București, 2002. Culegeri: Basmul cu Soarele și fata de împărat. Povești, snoave și legende argeșene, București, 1974; Folklor românesc. Studii și texte, Craiova, f.a. Ediții: Emil Gârleanu, Bucăți alese comentate, Craiova, [1941]; Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, I-II, pref. edit., București, 1965
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
trebuie musai să fie precum laptele îndulcit cu miere sau prăjiturile cu ciocolată. Ca să nu strâmbăm din nas, ci să închidem ochii de plăcere. Și să nu ne săturăm niciodată. Dacă ar fi să facem un „best of“ al tuturor basmelor, Perrault ar prinde cu siguranță top tențul. Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul încălțat sau Scufița roșie. Repertoriu clasic de povești spuse la culcare unor prichindei care ajung să știe textul pe de rost și care se pierd în vise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
necesar, componente ale procesului de colaborare, dar totul depinde de cât de doritor sau dispus este povestitorul să fie ghidat în relatarea unei povestiri adevărate dacă acest lucru nu e precizat de la bun început. Funcțiile clasice ale povestirilor Miturile și basmele populare au servit, în mod tradițional, patru funcții clasice: să ne pună de acord ( a) cu noi înșine, (b) cu cei din jurul nostru, (c) cu misterele vieții și (d) cu universul înconjurător (Campbell, 1970). O mitologie activă conține simboluri, motive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]