7,041 matches
-
filosofia, a fost toată viața atras de literatură, a scris și a publicat versuri (în limbile română, franceză și engleză), a scris teatru și librete de operă (acestea din urmă rămase în manuscris). Participă în anul 1932 la ședințe ale cenaclului lui E. Lovinescu, unde citește un tratat despre nemurire și prezintă două volume de versuri; scrie în „Epoca” despre Memoriile amfitrionului, lăudându-l excesiv, încât acesta va socoti aprecierile „insuportabile”. În Destinée mystique (1919), Doine și sonete (1932), face elogiul
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
Conduce tot aici revista școlară „Glas tânăr” (1932-1942), scrie la „Luceafărul” din Brăila, „Caiet literar”, „Pământul” din Călărași, „Cuget clar” ș.a. Colaborările târzii, din anii ‘ 70, sunt sporadice, la „Ateneu”, „Cronica”, „România literară” ș.a., dar și la publicația „Interferențe” a cenaclului bucureștean „Relief românesc”. Între numeroasele tipărituri ale lui C. se află plachetele de versuri Trec păsări în amurg (1929), Nopți provinciale (1931), Anotimpuri (1934), Zodiac și Întoarcerea la sat (1935), cărora li se adaugă, peste mai bine de trei decenii
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
de a îndulci tonul totalitar, de a induce o atitudine de toleranță reciprocă. Filmele lui Sergiu Nicolaescu, cu comisari interbelici care luptă împotriva racilelor burgheze și descoperă valoarea morală a viitorilor oameni noi, dar și giganticele manifestări și festivaluri, tip „Cenaclul Flacăra” sau „Floarea din gradină”, facilitează insinuarea subtilă a unui anumit tip de „comunism de consum”, digerabil, acceptabil, chiar agreabil. Producțiile subculturale sunt mai accesibile, pot fi gustate de mulți și nu trezesc reflexul de apărare pe care l-ar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de publicistică Lumea de mâine (1973) este plin de declarații de fidelitate („intelectualitatea vi se încredințează dumneavoastră”) și încercări de a găsi semnificații simbolice în gesturile Conducătorului, amestecă sinceritatea cu oportunismul, versalitatea cu promiscuitatea morală. După ce i se permite înființarea Cenaclului Flacăra, rolul sau de „educator” în promovarea „culturii naționale” crește considerabil, el se transformă într-un creuzet subordonat „megalomaniei amfitrionului și cauționării propagandistice a regimului ceaușist”. În același timp, profită de avantajele puterii, călătorește, se înavuțește, trăiște opulent. Dar plătește
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prin publicarea unor poezii grandilocvente ce înfățișează „miracolele” împlinirilor ceaușiste. El contribuie decisiv la instituționalizarea Unicului (partid, conducător), la eternizarea Eroului Absolut, el se identifică cu rolul de cântăreț al „dăinuirii” și „permanenței”, de superstar al propagandei lirice autohtone. „Instituția Cenaclului Flacăra”, crede Paul Cernat, „a fost folosită de putere ca filtru de selecție, spațiu de negociere și supapă defulatorie, pentru a face mai ușor de înghițit pilula ideologica”. Adrian Păunescu a fost folosit pe post de „îmblânzitor” al totalitarismului ceaușist
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la Editura Pro Logos. Boem, cu o viață tumultoasă, fiind internat într-un spital de boli nervoase, fuge de acolo ca să dea examen de admitere la Facultatea de Filosofie, dar lucrează apoi ca brutar și vânzător de pâine. Membru al cenaclului Facultății de Litere condus de Mircea Cărtărescu, întemeiază la rându-i cenaclul și revista „Fracturi”, care marchează nașterea unei noi grupări literare, excelând mai mult prin frondă decât prin talent, singurul nume cu adevărat important de aici fiind I. Acesta
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
un spital de boli nervoase, fuge de acolo ca să dea examen de admitere la Facultatea de Filosofie, dar lucrează apoi ca brutar și vânzător de pâine. Membru al cenaclului Facultății de Litere condus de Mircea Cărtărescu, întemeiază la rându-i cenaclul și revista „Fracturi”, care marchează nașterea unei noi grupări literare, excelând mai mult prin frondă decât prin talent, singurul nume cu adevărat important de aici fiind I. Acesta poartă polemici foarte dure în revista „Vatra”, unde debutează în 1994, reușind
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
mult prin frondă decât prin talent, singurul nume cu adevărat important de aici fiind I. Acesta poartă polemici foarte dure în revista „Vatra”, unde debutează în 1994, reușind să provoace scandal în taberele literare și legându-și ulterior numele de cenaclul lui Marin Mincu de la „Ziua”. „Fracturismul” său vine ca o nouă formă de avangardă, pe un calapod uzitat de la Geo Bogza încoace. La fel ca Bogza, I. este acuzat de pornografie, dar el nu face altceva decât să repete în
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
comunist l-a condamnat la muncă silnică în lagărul de la Periprava, unde a fost întemnițat din 1948 până în 1960. În timpul liceului se numără printre redactorii revistei „Licăriri literare” (1929), în care publică versuri și proză, iar ca student frecventează asiduu cenaclul Sburătorul. La Buzău este redactor al revistei „Carnet literar” (1931-1934) și la publicația „Gând nou” (1933-1934). De asemenea, a colaborat la „Luceafărul”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Curierul”, „Tomis”, „Albatros”, „Avântul”, „Acțiunea Buzăului”, „Acțiunea literară”, „Liberalul Buzăului”, „Ideea națională”, „Îngerul”, „Munca
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
versuri la „Adevărul ilustrat”. Angajat tot atunci în mișcarea socialistă din portul dunărean, semnează articole și poezii în ziarul „Dreptatea” și scoate revista „Poarta de Fier” (1901). Ulterior urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Frecventa acum cenaclul lui Al. Macedonski, publicând poezii în „Forța morală” și în „Revista literară”. Paralel, colaborează, iscălind și Leo Iliescu-Deladâlga sau Deladâlga, la „Revista Societății «Murmurul Olteniei»”, „Carmen”, „Revista poporului”, „Apărarea națională”, „Revista noastră” ș.a. O parte din producția lirică este adunată
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
se stabilește în București. În 1935 scoate la Călărași revista „Nenufar”. Debutează în „Revista scriitorilor români” (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade și poeme Bună dimineața! Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Colaborează la revistele „Preocupări literare”, „Viața românească”, „Istru”, „Festival”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Astra”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. Este redactor la „România liberă” (1946-1948) și la „Flacăra” (1948-1949). Din 1966 călătorește mult pe mare, către destinații orientale și extrem-orientale. În
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
Protopopiatului Dorohoi, apoi preot paroh al catedralei orașului Dorohoi. Între 1980 și 1983 se află în Elveția, înscris la Universitatea din Lausanne, unde face cercetare pentru teza de doctorat. În paralel, înființează în Lausanne biserica ortodoxă română „Sf. Trei Ierarhi”, cenaclul literar „Mihai Eminescu” și revista literară „Adusu-mi-am aminte”. În 1983 revine în țară, iar din 1986 lucrează la Sibiu ca secretar de redacție la „Telegraful român” și „Mitropolia Ardealului”. În 1988 călătorește în SUA, conferențiind în numeroase biserici
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
vidanjor, mânuitor de cadavre, brancardier, ajutor de gestionar, gestionar, administrator de bloc, paznic, vitrinier decorator, om de serviciu, dispecer, corector, tipograf ș.a.), schimbând frecvent locul de muncă. A debutat cu poezie în „Flacăra” (1972). În anii ’80, a frecventat ședințele Cenaclului de Luni. În anul 1984 i-a fost inclus un ciclu de poeme în Caietul debutanților al Editurii Albatros. Primul volum, publicat în anul 1987, este Poeme sororale, cu o prefață de Nicolae Manolescu. Încercând să protesteze în anul 1982
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
și acide considerații asupra oamenilor și întâmplărilor, consemnările sunt vii, ironia inteligentă se învecinează cu meditația și cu reveria. Sunt evocați scriitori pe care C. i-a cunoscut, atmosfera de boemă literară sau întâlnirile de aleasă eleganță a spiritului din cenaclul condus de E. Lovinescu. Volumul Teatrul așa cum l-am văzut (1935-1945), apărut în 1986, reunește o parte din publicistica teatrală semnată într-un deceniu dominat de o acută criză economică, politică, dar și repertorială. Tonul comentariilor este moderat, civilizat, lipsit
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
lirica lui Mario Luzi, poet căruia i-a consacrat de altfel și un amplu studiu analitic, publicat în italiană. Refugiat la Paris în 1949, C. participă la sesiunile științifice ale Centrului Românesc de Cercetări și la reuniunile literare ale tuturor cenaclurilor românești create în exil. Este membru fondator al cenaclului și al revistei „Anotimpuri” (1955) și colaborator la majoritatea publicațiilor literare românești ale exilului, de la „Caete de dor”, „Destin” „Semne”, „Limite”, „Ethos” până la „Prodromos”, „Revista scriitorilor români”, „Ființa românească” ș.a. După
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
de altfel și un amplu studiu analitic, publicat în italiană. Refugiat la Paris în 1949, C. participă la sesiunile științifice ale Centrului Românesc de Cercetări și la reuniunile literare ale tuturor cenaclurilor românești create în exil. Este membru fondator al cenaclului și al revistei „Anotimpuri” (1955) și colaborator la majoritatea publicațiilor literare românești ale exilului, de la „Caete de dor”, „Destin” „Semne”, „Limite”, „Ethos” până la „Prodromos”, „Revista scriitorilor români”, „Ființa românească” ș.a. După 1989 și-a reluat colaborarea și la o serie
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
Theodor Cazaban, N.A. Gheorghiu, Paul Miron, Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, Mihai Niculescu, iar scopul primordial a fost elaborarea unei noi reviste literare a exilului. Dacă preconizata publicație periodică nu a reușit să se nască, în schimb lecturile lunare ale „cenaclului” s-au permanentizat. Au început să-l frecventeze, cu o oarecare regularitate, atât Mircea Eliade, Vintilă Horia, Ștefan Lupașcu, Horia Stamatu, cât și Alexandru Ciorănescu, Sanda Stolojan, Alexandru Vona, Basarab Nicolescu, Mioara Cremene, Victor Cupșa, Aurora Cornu, Matei Cazacu. După
CENACLUL DE LA NEUILLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
După 1980, acestora li s-au adăugat Paul Goma, Nicolae Balotă, Bianca Balotă, Alexandru Niculescu, Cicerone Poghirc, Ioan Petru Culianu, Ilie Constantin, Florica Dimitrescu, Bujor Nedelcovici, Matei Vișniec, Nicolae Breban, Mircea Iorgulescu. În trecere prin Paris au luat legătura cu cenaclul și unii scriitori din țară, participând astfel la ședințele literare de la Neuilly, printre alții, Petru Comarnescu, Henriette Yvonne Stahl, Marin Preda, Ion Negoițescu, Ovidiu Cotruș, Ștefan Bănulescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Alexandru Paleologu, Ion Caraion, Nicolae Manolescu, Cornel Regman. Cenaclul
CENACLUL DE LA NEUILLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
cenaclul și unii scriitori din țară, participând astfel la ședințele literare de la Neuilly, printre alții, Petru Comarnescu, Henriette Yvonne Stahl, Marin Preda, Ion Negoițescu, Ovidiu Cotruș, Ștefan Bănulescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Alexandru Paleologu, Ion Caraion, Nicolae Manolescu, Cornel Regman. Cenaclul a asigurat prin lecturile sale nu numai paginile revistelor „Destin”, „Ființa românească”, „Limite”, „Prodromos”, „Ethos”, „Revista scriitorilor români”, dar a stimulat și colecția editorială „Caietele Inorogului”. Paralel cu activitatea lui, începând din 1978, în același mediu intelectual și artistic s-
CENACLUL DE LA NEUILLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
dar a stimulat și colecția editorială „Caietele Inorogului”. Paralel cu activitatea lui, începând din 1978, în același mediu intelectual și artistic s-au desfășurat și lucrările asociației culturale „Hyperion”. Repere bibliografice: Horia Stamatu, L.M. Arcade, în Românii, 13; L.M. Arcade, Cenaclul de la Neuilly: necesitate și loc de întâlnire cu scriitorii români din exilul interior, LCF, 1995, 20. N.Fl.
CENACLUL DE LA NEUILLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
-o abia în 1948, pentru că și-a întrerupt studiile, fiind mobilizat pe front. După terminarea facultății, a funcționat ca inginer la Făgăraș, iar din 1954, la București. A publicat și câteva lucrări de specialitate. C. a înființat și a condus cenacluri literare (cenaclul liceal „Al. Donici” din Chișinău, în 1938, cenaclul „G. Bacovia” din București, în 1971). Este cunoscut ca traducător din rusă și franceză, manifestându-se și ca publicist pe teme culturale. C. a debutat foarte târziu, publicând, ca sexagenar
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
în 1948, pentru că și-a întrerupt studiile, fiind mobilizat pe front. După terminarea facultății, a funcționat ca inginer la Făgăraș, iar din 1954, la București. A publicat și câteva lucrări de specialitate. C. a înființat și a condus cenacluri literare (cenaclul liceal „Al. Donici” din Chișinău, în 1938, cenaclul „G. Bacovia” din București, în 1971). Este cunoscut ca traducător din rusă și franceză, manifestându-se și ca publicist pe teme culturale. C. a debutat foarte târziu, publicând, ca sexagenar, volumul de
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
mobilizat pe front. După terminarea facultății, a funcționat ca inginer la Făgăraș, iar din 1954, la București. A publicat și câteva lucrări de specialitate. C. a înființat și a condus cenacluri literare (cenaclul liceal „Al. Donici” din Chișinău, în 1938, cenaclul „G. Bacovia” din București, în 1971). Este cunoscut ca traducător din rusă și franceză, manifestându-se și ca publicist pe teme culturale. C. a debutat foarte târziu, publicând, ca sexagenar, volumul de versuri Stânci de milenii (1979), urmat de placheta
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
De aici și imaginea obsedantă, mitul personal al autorului: păianjenul, figură prin excelență a textului și textuării. Împreună cu Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, C. a debutat în volumul colectiv Aer cu diamante (1982), adevărat manifest al poeziei Cenaclului de Luni de la Filologia bucureșteană: citadinismul frust, boema generației beat, antilirism și antimetaforă, invazia obiectuală, poetic este absolut tot ne-poeticul, insurgență imagistică, poză hippy, realitatea îngropată în poem (Caragiale și Joyce, Beatles și Ginsberg), realismul cinic parazitat de psihedelismul
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
cererea familiei, volumul de Poezii alese, scos după decesul, din 1920, al poetului. În 1922, se căsătorește cu Nina Macedonski. Colaborează la „Lumea copiilor”, „Universul literar”, „Zorile”, însă adevăratul debut abia acum are loc, fiind, după E. Lovinescu - al cărui cenaclu îl frecventa -, cel din revista „Sburătorul” (1919). Pentru volumul Drumul (1928) și, din nou, pentru Flori fără pace (1938), obține Premiul de poezie al Societății Scriitorilor Români (devenise membru al acesteia în 1929), care îi mai acordă și Premiul „Regele
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]