6,376 matches
-
joacă însă un rol important. Amfibienii, reptilele, mamiferele mici, păsările, crustaceele și moluștele nu sunt la fel de importante pentru stârcul roșu, care mănâncă în fiecare zi aproximativ 200 g. Caută hrană în special seară și dimineața, trăind mai retras decât stârcii cenușii, până și locurile de cuibărit. Comportamentul sexual este asemănător cu cel al stârcilor cenușii. Stârcii roșii devin adulți deja în primul an de viață. Cuibul are de la 0,8 până la 2.3 m și este de pa 0,5 până la
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
sunt la fel de importante pentru stârcul roșu, care mănâncă în fiecare zi aproximativ 200 g. Caută hrană în special seară și dimineața, trăind mai retras decât stârcii cenușii, până și locurile de cuibărit. Comportamentul sexual este asemănător cu cel al stârcilor cenușii. Stârcii roșii devin adulți deja în primul an de viață. Cuibul are de la 0,8 până la 2.3 m și este de pa 0,5 până la 1,6 m peste nivelul apei. Clocesc în colonii, fiecare cuib fiind situat de la
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
au un corp cu gâtul și picioarele mai scurte. Penajul exemplarelor adulte este gri, negru și alb. Boneta este neagră. Spatele și soldurile sunt, de asemenea, negre, burtă fiind gri deschis până la alb. În rest, trunchiul și aripile sunt gri- cenușii. Fruntea și față sunt albe, iar în locurile unde aceasta este fără pene, pielita este verde-gălbuie. Ciocul este negrul, irisul este roșu. Picioarele adulților sunt de-un verde-gălbui pâl. Pasărea tânără are picioare de un gri maț iar ochii sunt
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
se pot grupa în formații liniare, de obicei formând 2 umflături scurte între umeri, care converg posterior și câte o umflătură cu aspect parotoid după ochi. Abdomenul mai neted, cu granule prevăzute cu un punct negru central. Coloritul spatelui este cenușiu, cenușiu-bej, negru-cenușiu sau brun-cenușiu (mai rar cu porțiuni colorate în verde-deschis), cu pete negre sau măslinii. Membrele anterioare și cele posterioare ca și degetele, vărgate închis transversal, vârfurile degetelor negre. Abdomenul negru-albăstrui cu galben-portocaliu până la roșu, cu pete mari, neregulate
Buhai de baltă cu burtă roșie () [Corola-website/Science/335026_a_336355]
-
mult peste 100 de specii. El este cunoscut în popor sub denumirea hribi. Acest tip este caracterizat prin tubulețe fixate vertical sub pălărie precum un picior în mod general cu bază bulboasă. Cel mai cunoscut reprezentant este Boletus edulis (hribul cenușiu). Acest gen a fost definit și descris de Carl von Linné, pentru prima oară în anul 1753. Familia boletaceelor este răspândită peste toate continentele (în afară de Antarctida). Genul Boletus este o ciupercă de diversificare mai recentă (între 44 și 34 milioane
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
EORGHE) DIN ȚEBEA 5-XII-1931", iar pe postament "SÂNGELE MORȚILOR LUPTĂ ÎN INIMA VIILOR"”. Monumentul, memorial al eroilor Țebei căzuți în al Doilea Război Mondial este amplasat lângă colțul de nord-vest al bisericii și este format dintr-un bloc de andezit cenușiu, în care s-a încastrat o cruce de marmură albă. Monumentul a fost ridicat în anul 1993 de Liviu Mircea Tisu, un stră- strănepot al preotului Ioan Tisu. Inscripția de pe monument este „"1941-1945. RUGĂ" (nn. „cruce”) "ÎN MEMORIA EROILOR ȚEBEI
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
la preocupări legate de eficiența costurilor și supradiagnosticare. RMN-ul este instrumentul de investigare ales pentru cancere neurologice, deoarece are o rezoluție mai bună decât CT-ul și oferă o vizualizare mai bună a fosei posterioare. Contrastul dintre substanta gri/cenușie și substanta alba face ca RMN-ul sa fie cea mai bună alegere pentru multe condiții ale sistemului nervos central, cum ar fi bolile demielinizante, demența, boli cerebrovasculare, boli infecțioase și epilepsie. Deoarece multe imagini sunt luate la intervale de
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
Rhynochetos jubatus") este o pasăre din familia rinochetidelor ("Rhynochetidae") care trăiește în pădurile tropicale umede din insula Noua Caledonie din Oceanul Pacific. Este de mărimea unui corb, având o lungime de 55 cm și o greutate de 700-1100 g. Are un penaj cenușiu, iar pe cap o creastă mare de pene pe care o ridică și o coboară după voie. Ciocul și picioarele sunt portocalii. Ochii sunt bine dezvoltați, iar picioarele lungi. Este aproape incapabil să zboare din cauza penelor sale moi, însă aleargă
Kagu () [Corola-website/Science/331910_a_333239]
-
Moldovenească) este un politician din Republica Moldova, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 2001-2002 și 2009-2014, și consilierul Președintelui Republicii Moldova (Vladimir Voronin) pe probleme de politică internă din 2002 până în 2008. a fost considerat și supranumit „ideologul”, „strategul”, „creierul”, sau „eminența cenușie” a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. În 2001 a fost unul dintre organizatorii campaniei electorale a Partidului Comunist. Ulterior a fost ales de cinci ori deputat în Parlament pe listele PCRM. De două ori, în 2001 și în 2005, a renunțat
Mark Tkaciuk () [Corola-website/Science/331948_a_333277]
-
de nave ale Organizației sunt trimise în căutarea ei. Pe Ombey, Campania Liberation se desfășoară extrem de violent, dar produce evacuarea a mii de suflete din trupurile posedate. Folosindu-și puterile energetice, restul posedaților teleportează un teritoriu întreg într-un tărâm cenușiu. Posedații și soldații Confederației sunt nevoiți să încheie un armistițiu care să le permită supraviețuirea în acel loc straniu. Habitatul Valisk este prizonier în alt tărâm, care diminuează puterile energetice și amplifică entropia. În afara faptului că își pierde energia, Valisk
Zeul adormit () [Corola-website/Science/331962_a_333291]
-
și Naftali Nakht: Naphtali Karchmer, în cartea sa „Solitar în copleșitorul vârtej - 5 ani prizonier în Prusia de Est”, descrie anii de captivitate ca prizonier de război polonez. Autorul povestește despre mici calupuri de săpun, de formă rectangulară și culoare cenușie, cu inscripția RJF în centrul cavității de pe una din fețe. Atunci cînd unul din prizonieri s-a plâns magazionerei de calitatea proastă a săpunului, care nu făcea spumă suficientă, aceasta i-a spus că aceasta se datorează faptului că este
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
mult mai lungă decât la batcă), are 38-41 radii ramificate. Înotătoarea caudală puternic bifurcată, lobul inferior fiind mult mai mare ca cel superior. Partea superioară a capului și spatele sunt albastre-cenușii, flancurile și abdomenul albe-argintii, cu reflexe metalice. Înotătoarele sunt cenușii deschise sau albe-gălbui, cele nepereche cu o margine neagră sau cenușie-argintată, destul de largă. Irisul ochiului argintiu. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: masculii, în timpul reproducerii, au tuberculi albi pe cap; la mascul, înotătoarele pectorale sunt puțin mai lungi ca la femelă
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
nivel european prin "Directiva C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), liliacul pitic ("Pipistrellus pipistrellus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul urecheat cenușiu ("Plecotus austriacus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul de
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), liliacul pitic ("Pipistrellus pipistrellus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul urecheat cenușiu ("Plecotus austriacus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul de seară ("Nyctalus noctula"), liliacul de ziduri ("Vespertilio murinus"), liliacul pitic ("Pipistrellus pygmaeus") sau liliacul târziu ("Eptesicus serotinus"). În arealul sitului
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
dunăriță ("Sabanejewia aurata"), chiscar de râu ("Eudontomyzon mariae"), precum și "Romanichthys valsanicola", o specie de pește unică în lume, cunoscută de localnici sub denumirea populară de asprete; Amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"); Nevertebrate: croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), rădașcă ("Lucanus cervus"), gândacul sihastru ("Osmoderma eremita"), un cărăbuș din specia "Carabus variolosus", cosașul de munte ("Isophya costata"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), racul de râu ("Astacus astacus"), melc de livadă ("Helix pomatia"); precum și un fluture din
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
este, pentru credincioșii romano-catolici, prima zi a Postului Mare. Sărbătoarea a fost instituită în timpul pontificatului lui Grigore I cel Mare. Cele două zile de dinaintea Miercurii Cenușii sunt, în lumea catolică, punctele culminante ale carnavalului. Denumirea „” se datorează obiceiului ca ramurile de salcie (palmier, măslin sau de alt arbore) sfințite cu ocazia Floriilor de anul trecut, ramuri care au împodobit icoanele și statuile din casele catolicilor timp
Miercurea Cenușii () [Corola-website/Science/331457_a_332786]
-
i le-a spus lui Adam cu ocazia izgonirii sale din rai. Cenușa se pune pe capetele credincioșilor, prezenți la slujbă, ca semn de pocăință și de angajament de a ține postul cu curățenie. Biserica Ortodoxă nu are tradiția impunerii cenușii, însă duminica intrării în post, numită "Duminica izgonirii lui Adam din rai", face trimitere la același text, ca și cel folosit în Biserica Romano-Catolică (Geneza, capitolul 3).
Miercurea Cenușii () [Corola-website/Science/331457_a_332786]
-
flancurilor și pe pedunculul caudal poate exista o bandă întunecată, care poate fi lată. Marginea liberă a solzilor nu este pigmentată. În porțiunea superioară a flancurilor solzii au la baza lor câte o pată brună. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii bătând în violaceu sau portocalii. Înotătoarele perechi și înotătoarea anală sunt portocalii sau roșii. Irisul ochilor este portocaliu sau roșu, cu mici pete întunecate. Dimorfism sexual apare numai în timpul perioadei de reproducere, când masculii au tuberculi nupțiali pe cap și
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
înotătoarei dorsale sau chiar înaintea verticalei acesteia. Înotătoarea caudală adânc bifurcată, cu lobii aproape egali. Linia laterală este întreagă și curbată. Coloritul corpului este verzui sau albăstrui pe spate și alb-argintiu pe laturi și abdomen. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, celelalte înotătoare sunt albe, iar în epoca de reproducere bat în portocaliu. Irisul este argintiu sau gălbui, cu pete cenușiu-închis. Se hrănește cu plancton, cu crustacee, larve de insecte, etc. Are o preferință specială pentru insecte (muște, himenoptere), pentru prinsul
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), vidră de râu ("Lutra lutra"), pârșul de alun ("Muscardinus avellanarius"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), chițcanul de pădure ("Sorex araneus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul urecheat cenușiu
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), vidră de râu ("Lutra lutra"), pârșul de alun ("Muscardinus avellanarius"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), chițcanul de pădure ("Sorex araneus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul urecheat cenușiu ("Plecotus austriacus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Păsări protejate, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice): ieruncă ("Tetrastes bonasia"), cocoș de munte ("Tetrao
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
cu lobii neegali. Înotătoarele pectorale foarte lungi și ascuțite, ajungând până la baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru ca oțelul călit sau cenușiu-verzui, cu reflexe metalice; iar laturile și abdomenul albe-argintii, bătând câteodată foarte ușor în roșu-trandafiriu. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, celelalte înotătoare cenușii-gălbui cu reflexe roșcate. Irisul este argintiu sau cu luciri aurii. Se hrănește mai ales cu viermi, crustacei și plancton; prinde, însă, și peștișori și deseori sare din apă, spre a prinde insectele. Depune icre care se lipesc
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
semilunară, superioară, dispusă oblic în sus, lipsită de mustăți. Linia laterală este dreaptă și situată la mijlocul flancurilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe, lipsite de radii țepoase. Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
crăci căzute și apoi acoperite de pământ sau frunziș, buretele poate fi confundat cu speciile mortale "Amanita verna", "Amanita virosa" sau "Amanita phalloides" (toate trei cu manșetă și bulb), dar de asemenea cu Amanita vaginata" (comestibilă), Clitocybe nebularis" (comestibilă, cuticulă cenușie, fără volvă, miros intensiv) sau cu acele de genul ei, ca de exemplu cu necomestibila "Volvariella murinella" precum comestibilele "Volvariella speciosa" sau "Volvariella volvacea" inclus "Volvariella volvacea var. nigrovolvacea". Opincuța este comestibilă dar controversată: Unii spun că este o ciupercă
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
muscicapidelor ("Muscicapidae") de dimensiuni mici (12 cm, cât o vrabie), răspândită în Europa, Africa și Asia. Trăiește în păduri luminoase și rare, parcuri, grădini. Iernează în Africa, la sud de Sahara. Are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre; penajul este cenușiu cu galben-ruginiu și striații longitudinale pe piept. Sexele se aseamănă între ele. Cuibul în formă de cupă și-l fac între crengi. Din luna mai depune 4-5 ouă albastre-verzui sau smântânii pătate cu maroniu, care sunt clocite numai de femelă
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]