7,090 matches
-
timpului, au devenit membrii ei. De multe ori încercară să îl convingă pe tânărul nostru să vină și el măcar odată cu ei la noua lor casă de rugăciune, dar de fiecare dată întâmpinau același refuz categoric, ba mai mult erau certați și numiți trădători. Se zvonise prin cartier că în curând, în casa unui vecin, va începe o serie de studii biblice, susținute de unul dintre membrii bisericii și că este invitat oricine dorește să participe. Era gata să răspundă la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
se trezi, când VOCEA contra Profeției auzi Și zise: Doamne, ce făcui, o vedenie avui Aici printre iezi, printre miei, Și o spusei; O spusei tare să se audă până departe Și o scrisei și într-o carte... De ce mă ceartă Vocea contra Profeției?... Eu am fost la locul datoriei Și am strigat ce mi-ai spus Tu Și nu cred că am greșit. DOAMNE, FII PREAMĂRIT! După primirea acelei scrisori, ajunsesem într-o stare de deznădejde deosebită, stare în care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dând drumul la gaz - deoarece era terorizat de copiii piritei (martorul Cosma Haralambie), adică de Ion Iliescu și de fratele său vitreg, Eugen. Un alt martor, Ștefănescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a susținut în instanță că soții se certau și se băteau iar reclamantul a fost bătut și de fiul piritei. Instanță de judecată, având ca președinte pe Corneliu Turianu, judecător Nicolae Până iar grefier pe Lorina Hristea, declară desfăcuta căsătoria și o obligă pe parata să-și reia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
umerii ei, ea le alunga dând din mâini dar tot nu scăpa de ele. Se trezește și se mută în alt pat și se gândi că trebuie musai să-l întâlnească pe Neculai să vadă ce hotărâri iau după ce fusese certată de mama lui. Numai de n-ar afla taică-su și mumă-sa și nici Ghiță despre isprăvile ei, apoi își rândui în minte ițele unui plan ce-i încolțise mai demult în cap. Aflase de la soră-sa, Ileana, că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
venit și acum curăț un pește. Da’ hai, intră în ogradă, să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni eu, da’ m-am jurat să nu mai calc în ograda asta și în casă de când m-am certat cu Costache și nevastă-sa Maria; − Apăi nu-i bună dușmănia între oameni, n-aduce nimica bun în viețile noastre. Dacă-i așa, am să vin eu la fântână și n-am să vin cu mâna goală ci am să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tras cu ochiul și căutam să fac aceleași mișcări ca dânsa, când deodată văd că-mi sângerează degetul mijlociu de la mâna stângă, și sângele prinse să curgă mai tare. I-am spus mamei care secera lângă mine, dânsa m-a certat că nu-s îndemânatic, își rupse o bucățică din mâneca cămășii și mi-a pansat degetul, punând la loc bucățica de piele cu o frântură de unghie, la buricul degetului. „Ai tras cu nădejde de parcă ai vrut să-ți tai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
secretarul de partid, ca tovarăș de drum. Aici mă întâlnesc cu acel neprieten, care discuta cu cei doi. Surprins de apariția mea, ezită un moment, apoi vine spre mine, îmi întinde mâna și-mi propune împăcarea. „Cât o să ne mai certăm? Dă un kilogram de vin și ne împăcăm!” Cei doi privesc cu interes și așteaptă reacția mea. Cu acel calm obișnuit - acum era un calm real - îi spun următoarele: „Crezi că toate matrapazlâcurile politice pe care le-ai săvârșit la adresa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o petrecere într-o noapte, la care au participat și Blănaru și Țilimpea. Și au fost turnați. M. M.: Probabil că s-au șicanat, s-a depășit măsura. "Ochiul și timpanul" au vegheat. S. B.: Nu știu dacă s-au certat. M. M.: Nu, dar au dat alții date. Partidul a vegheat. S. B.: Și au fost imediat pictați. Când ne-am întors, după două săptămâni, am aflat și noi, militarii în termen, că a fost așa: Blănaru a fost adus
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
acestei întâlniri. Nu sunt coincidențe, nu sunt speculații. Dacă nu vom lua în seamă pentru a prinde putere aceste semne, altele nu vom mai primi și totul se poate întoarce împotrivă-ne. Îmi spuneai odată că va trebui să ne certăm pentru a afla comportarea fiecăruia în astfel de momente. Nu o ceartă, o dezechilibrare ca cea pe care o simt eu acum ne poate dezvălui mai profund decât o banală îmbârligare de cuvinte aruncate la mânie. Azi-noapte te-am mângâiat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în seamă pentru a prinde putere aceste semne, altele nu vom mai primi și totul se poate întoarce împotrivă-ne. Îmi spuneai odată că va trebui să ne certăm pentru a afla comportarea fiecăruia în astfel de momente. Nu o ceartă, o dezechilibrare ca cea pe care o simt eu acum ne poate dezvălui mai profund decât o banală îmbârligare de cuvinte aruncate la mânie. Azi-noapte te-am mângâiat pe cap cu gândul de a-ți grăbi adormirea. Ți-era teamă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nedormită de 50 de ore. Suntem nemâncați din cauza oboselii și a căldurii, dar cu multe cafele „la bord”. Mai oprim pe malul mării, ne spălăm încălțămintea și ne răcorim picioarele. J. freacă plăcuțele de platină de la motor cu glacepaper. Îl certăm. Timpul pare că stă în loc, iar noi de asemenea. Avem sentimentul că suntem de o lună pe drum și în același timp că drumul nu se va sfârși niciodată. Trăiesc intens senzația unei aventuri nemaiavute. La 70 km de Atena
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ceva "la prima vedere", sămânța a încolțit, a dat flori și roade în timp, noi lăsând-o să crească în voie, slobodă, sălbatecă, sănătoasă și luminoasă. Ne-am întâlnit și ne-am despărțit de mai multe ori, fără să ne certăm, fără scene, fără adio, parcă știind că nu peste mult timp o să ne revedem, continuându-ne povestea exact de unde o lăsasem. Au trecut anii, bobocul se deschisese în floare strălucitoare, proaspătă, parfumată și, gândind la dilemele lui Enăchiță Văcărescu, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lucrat la "Istoria universală" și ar fi scris articole pentru Enciclopedia lui Diderot. Se mai spune că dacă la începutul sejurului gazda și musafirul s-au împăcat de minune, spre sfârșitul celui de al treilea an au început să se certe, ceea ce l-a determinat pe Voltaire să-l părăsească pe augustul său amfitrion. Astăzi, în amintirea trecerii filozofului prin Potsdam, unul din hotelurile urbei se numește firesc "Hotel Voltaire"! De la Potsdam am plecat la Leipzig, nume intrat de veacuri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ani, Selkirk n-a avut alături decât câteva capre și pisici domesticite, pe care le-a dresat să danseze, Robinson îl avea alături pe credinciosul Vineri... Alexander Selkirk a fost contramaistru pe la 1704 pe nava-corsar "Cinque Ports", s-a certat cu căpitanul și a fost debarcat, cu ceva provizii, în insula Mas a Tierra, făcând parte dintr-un arhipelag de 3 insule, descoperit în 1574 de navigatorul spaniol Juan Fernandez. Azi, arhipelagul, aflat la 650 kilometri în linie dreaptă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
războiul total, împotriva tuturor. După cum se știe Albania, o țară săracă de numai două milioane de locuitori, pe vremea lui Enver Hodja lupta împotriva "imperialiștilor", după aceea, prin 1981, stricându-se cu PCUS, lupta și împotriva URSS și în ultimă instanță certându-se și cu Mao și ai săi, s-a trezit în luptă și împotriva Chinei. De reținut că singurii "apropiați" în această situație rămăseseră pentru albanezi numai românii! La Korcea aveam întâlnire cu primarul și cu un grup de aromâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aud o asemenea opinie pe un astfel de ton. — Veți spune, adaug) el, c) putem fi anihilați de arabi dac) revendic)m p)mântul promis de Dumnezeu. Uneori, istoria nu ne d) Ins) de ales. Nu are rost s) te cerți cu soarta. Dac) aceasta este soarta noastr) ca popor, trebuie s) ne preg)tim s-o accept)m. Faimosul Institut de la Rehovoth, unul dintre cele mai mari centre de cercetare științific) din lume, poart) numele lui Chaim Weizmann, primul președinte
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
statele arabe, care În toate celelalte probleme sunt divizate. Ar fi mai corect s) spunem c), atunci când arabii au chef s) coopereze, de obicei Încheie câte un acord privind evitarea vreunei acțiuni legate de Palestina, iar când vor s) se certe, politica fâț) de Palestina devine imediat subiect de disput). Posibilitatea ca vreun guvern arab s) provoace În mod unilateral ostilit)ți cu Israelul trezește Îngrijorarea celorlalte state arabe, preocupate de propria securitate sau cel puțin de reputația lor politic)”. Armatele
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ori nici nu voia să asiste. Se implica fanatic În ce făcea: era ca și cum spectacolele lui aveau doi autori. Ca și la Meyerhold, mergeai să vezi nu doar Revizorul lui Gogol, ci și al lui Pintilie. El provoca neliniști, se certa, era În centrul atenției, Îl juca pe Toma necredinciosul, testând parcă realitatea propusă de autor. Dar, surprinzător, Gogol nu e dat la o parte, căci prin aparenta lui nerespectare, era de fapt reinventat Într-o lumină nouă, În ce avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Constantinescu): „Ștefan mi-a fost ca un tată, Liviu ca un frate, iar Lucian ca un copil. Bărbat nu am avut“. Intuiția mea adolescentină despre muză s-a adeverit... Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum suntem amândoi, ne Împăcăm cu greu. Dar geloși pe succesul celuilalt nu am fost niciodată. Într-o conversație cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un copil. Bărbat nu am avut“. Intuiția mea adolescentină despre muză s-a adeverit... Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum suntem amândoi, ne Împăcăm cu greu. Dar geloși pe succesul celuilalt nu am fost niciodată. Într-o conversație cu Marie-France Ionesco, observatoare sensibilă și prietenă fidelă, am Întrebat-o cum s-a Întâmplat minunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu am fost niciodată. Într-o conversație cu Marie-France Ionesco, observatoare sensibilă și prietenă fidelă, am Întrebat-o cum s-a Întâmplat minunea că tatăl ei a rămas timp de o viață atașat de Cioran, de ce niciodată nu s-au certat. „Simplu“, mi-a zis, „nu au avut motiv să se calce pe picioare. La Paris era loc destul pentru amândoi. În plus, faptul că valoarea fiecăruia era recunoscută a ajutat cu siguranță. Nu era nici o urmă de competiție Între ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sub masă, să vadă dacă nervosul și posacul ei dachshund era acolo. „Un jour ils vont le laisser tomber“ se auzea glasul domnișoarei Golai, o cucoană bătrână, afectată și pesimistă, care fusese guvernanta mamei și mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un servitor, dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i rea, de ce durerea mi-e-nsorită? De ce, de-i bună, roadele-s amare? De-s bucuros să ard, de ce mă doare? De nu... de nu... la ce mi-e lacrima... la ce mi-i lacrima..." Am... am uitat... Proastă eram! se ceartă ea, respirând greu, de parcă nu-i ajunge aerul, și continuă cu glas înăbușit: În noaptea aceea, am ieșit cu toți ai mei la procesiunea pentru mântuirea orașului de urgia păgânilor. Nu știam ce curând în zori chiar vor muri cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
păzește!" își spune el în gând. Voichița râde și presară flori. Ștefan își trage o palmă să alunge fermecătura. "Turcii bat la hotară și bătrânul Ștefan se pierde în adâncul a doi ochi albaștri ca marea!" continuă Ștefan să se certe. Voichița râde și gropița din obrazul stâng se adâncește făcând-o și mai fermecătoare. Îți amintești? Prima oară... Nu... Ce anume? întreabă Ștefan. Acu doi ani și mai bine. Era într-o miercuri... Fulguia... Clopotele Bucureștiului băteau să se spargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]