6,345 matches
-
0 al fiecărui drum contactul. Și mi-a plăcut tare. Este cuvântul care combate ignoranța. Care stârnește noul, atinge necunoscutul. De-a lungul anilor, maestrul ne-a adus în contact cu oameni importanți din film, cu opere și autori de cinema speciali, către care nu ne îndreptăm decât dacă suntem stârniți. Contactul este unica șansă să verifici dacă ceva sau cineva, îți place/te atrage, sau nu. Am luat contact cu exprimări regizorale diverse, cu felurite contexte spectaculare (a se consemna
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
următorul episod din seria întâmplărilor miraculoase începută acum mai bine de 25 de ani de acest Maestru care pentru mine rămâne omul providențial. Mulțumesc, Maestre! Cristian NICULESCU Alexa Visarion Omul de teatru și film După lecțiile de teatru și de cinema și mai ales după mărturisiri în spatele cărora se află teama, suferința, incertitudinea dar și victoria adică acel moment în care atingi teatrul mare și, adaug eu, cinema-ul mare -, după șirul nesfârșit de montări de spectacole, lucrări, filme, turnee, conferințe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion Omul de teatru și film După lecțiile de teatru și de cinema și mai ales după mărturisiri în spatele cărora se află teama, suferința, incertitudinea dar și victoria adică acel moment în care atingi teatrul mare și, adaug eu, cinema-ul mare -, după șirul nesfârșit de montări de spectacole, lucrări, filme, turnee, conferințe, după multitudinea de imagini lăsate scenei și ecranului, după truda întru cuvânt în căutarea spectacolului "ascuns" poate ascuns în suflet sau poate ascuns în lungi tăceri -, poți
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de spectaculos în 1978 și precizez anul fiindcă generația 70 era în plină ofensivă (Veroiu, Pița, Tatos, Tănase, Daneliuc, Mărgineanu, Gulea), propunând adevărul de viață în timp ce se cereau filme de propagandă, iar Alexa Visarion vine cu un alt fel de cinema care amintește de experiențele din Nunta de piatră, Duhul aurului, Dincolo de nisipuri sau de filmele de început ale lui Manole Marcus și Iulian Mihu. Și totuși, ineditul trilogiei Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii, Năpasta a surprins atât critica românească și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui Manole Marcus și Iulian Mihu. Și totuși, ineditul trilogiei Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii, Năpasta a surprins atât critica românească și străină , cât și pe spectatori. In fapt, Alexa Visarion propunea un cinematograf de artă, în mod deliberat, un cinema unde actorii aveau o altă combustie mergând până la un joc naturalist, precum Liviu Rozorea (excelent chip pentru cinema), Valeria Seciu, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Leopoldina Bălănuță, George Constantin...mari actori, adunați în jurul acestor proiecte la fel cum toți
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atât critica românească și străină , cât și pe spectatori. In fapt, Alexa Visarion propunea un cinematograf de artă, în mod deliberat, un cinema unde actorii aveau o altă combustie mergând până la un joc naturalist, precum Liviu Rozorea (excelent chip pentru cinema), Valeria Seciu, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Leopoldina Bălănuță, George Constantin...mari actori, adunați în jurul acestor proiecte la fel cum toți marii actori s-au adunat la chemarea lui Pintilie la filmul De ce trag clopotele, Mitică? Cel mai recent
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regizor moldovean, Emil Loteanu, care a realizat acel minunat film Poienile roșii. Dar câte proiecte pregătite de Alexa Visarion și pentru teatru, și pentru film nu așteaptă încă? Și sunt sigur că parte din ele vor fi realizate. Sala de cinema și sala de teatru îl așteaptă... Platoul și scena îl așteaptă! Clipele când vom fi fericiți și, de ce nu, geniali! Asta nu a mai spus-o poetul. O spun eu, ca o presimțire! Laurențiu DAMIAN Sinusoida tensiunii caragialiene în filmele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rezultată un produs artistic nou, original, purtînd pecetea gîndirii, obsesiilor și opțiunilor creatorului de azi. De altfel, prețuitul om de teatru și film și-a exprimat nu o dată opiniile în legătură cu relația dintre film și literatură. Într-un interviu acordat revistei "Cinema" (6/81, p. 5), el aprecia că ceea ce se împotrivește dezvoltării pe ecran a literaturii noastre de calitate este înțelegerea încă epidermică a raporturilor dintre cele două arte. Noi credem că a face cinematograf înseamnă a istorisi, înseamnă a povesti
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decenii. Or, creația regizorilor care marchează istoria filmului tocmai acestei structuri i se adresează. Chiar de la primul său film, omul de teatru locuit de Cehov și de Caragiale a mijlocit prima și poate cea mai frumoasă întâlnire dintre teatralitate și cinema. Vorbim aici despre cum sunt concepute încadraturile, despre acribia cu care sunt dinainte trasate mișcările de aparat, despre respectul pentru gestul esențializat până la hieratism. Și mai vorbim despre cum Alexa Visarion știe să exploateze pentru ecran exercițiul actorului de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-au arătat greu apăsați de metehne teatrale în scriitura dialogului, în mizanscenă și, mai ales, în rostirea și în jocul actorilor. Mai presus de toate, el a contribuit plenar la afirmarea și consolidarea unui concept puțin agreat în epocă: cinemaul de autor. Întrega lui creație, densă, reflexivă prin excelență, oferă un rafinat discurs al esențelor. Până la vitriolantul De ce trag clopotele Mitică? al lui Lucian Pintilie, Alexa Visarion a rămas primul și unicul regizor de teatru care, după ce inovase, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
urmărit descriind mari spectacole, povestind filme celebre. L-am însoțit printre aventurile pe care le reda cu o așa expresivitate încât distanțele în timp și spatiu se topeau. Pasiunea din care s-au născut triumfurile sale în teatru și în cinema era izbitoare în istoriile rostite și în întâmplările despre care depunea mărturie. Și, de fiecare dată, fără excepție, scenariile se derulau ca într-un film al său. Tot ca într-un film al său, apărea mereu acea imagine alegorică, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a fost lăsat slobod să zburde, să se răsfețe pe lungimea unui episod, de dragul și în virtutea primatului actorului. Unde este tăietura de montaj, specifică filmului, unde se regăsește acea subtilă și ingenioasă îmbinare de planuri optice, care delimitează teatrul de cinema ? Sincer să fiu, n-am argumente la comandă. Am rămas doar cu amintirea unei inegalabile interpretări, Mircea Albulescu mă urmărește obsedant cu privirea sa sumbră, sfredelitoare, cu gestul său larg și calculat, cu timbrul său precis, direcția impecabilă și sonoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sunt excluse; dar, dincolo de toată această bucătărie internă, rămâne puterea lui Alexa Visarion de a se reinventa, devenirea celui mai recent film al său, Ana, explicând (ca un autoportret perfect) însăși devenirea acestui cineast unul dintre creatorii de vârf ai cinemaului românesc. (Jon Gostin) 1994 STEAUA FĂRĂ NUME Mihail Sebastian Teatrul Național București Claudiu Bleonț Miroiu și Carmen Galin Mona Spectacolul Naționalului bucureștean cu Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, în regia lui Alexa Visarion, la 50 de ani de la premieră
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
desfășurată, ba nici chiar de teatralitate. Regizorul de film Alexa Visarion e, la rândul său, un "derivat" al omului de teatru. Spun "derivat" în lipsa altui cuvânt mai bun și fără nici o nuanță peiorativă. Să mă explic. Când a debutat în cinema, în 1978, cu Înainte de tăcere, regizorul avea deja la activ vreo opt ani de fertile experiențe teatrale și un stil deja format. Aducea cu sine întreaga lume a teatrului, în sens propriu și figurat, cu mentalitățile ei, cu stilul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Voi reveni mai jos asupra acestui aspect. Despre unul din aceste filme post-decembriste aș dori să scriu aici vreo câteva cuvinte. Este vorba de Luna verde, pe care l-am văzut cu plăcere în 2010 la proiecția de gală de la Cinema Victoria din Cluj. Plănuiam încă de atunci să-i consacru o analiză, însă hazardul a împins din ce în ce mai departe acest proiect, până când s-a stins, ca să renască printr-un joc fericit de circumstanțe cinci ani mai târziu. Mă îmboldește să scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tenacitatea sa, dar mai ales realismul și sinceritatea punerii problemei. Aceasta era de o tranșanță de-a dreptul shakespeariană: "A fi sau a nu fi"! Cu alte cuvinte: are sau nu rost, în contextul României de azi, al noului nostru cinema și al gustului public, realizarea unui film despre...? Eram invitată să decid. Alți critici spuseseră "Nu". Eu am spus "Da"; Da, dar..." Cum să aduci arhaicul și transcendentul în cinema? Cum să le faci actuale? Acestea erau întrebările pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu rost, în contextul României de azi, al noului nostru cinema și al gustului public, realizarea unui film despre...? Eram invitată să decid. Alți critici spuseseră "Nu". Eu am spus "Da"; Da, dar..." Cum să aduci arhaicul și transcendentul în cinema? Cum să le faci actuale? Acestea erau întrebările pe care mi le adresa Alexa Visarion, chestionând într-un fel teza cărții mele Tarkovski. Filmul ca rugăciune și aplicabilitatea ei în cazul proiectului său. Proiect care era prea frumos și idealist
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu adevărat în activitatea care înseamnă dezvoltarea filmului românesc și în același timp să nu împiedicăm activitatea cu A mare a breslei. Importantă este, cum spuneam, selecția. Din acest punct de vedere am fondat împreună cu colegii mei "Societatea Creatorilor de Cinema" din cadrul Uniunii Cineaștilor. Ea este condusă de Mircea Daneliuc-președinte, având ca vicepreședinți pe Stere Gulea și Petre Sălcudeanu. Inițiată de câțiva dintre colegii mei, această societate își propune o selecție după criterii artistice riguroase. Ea nu se conturează ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acesta, am scris un articol intitulat " Cînd filmele compun o operă", referitor la primele pelicule pe care le-ai semnat: Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii. Ce ai constatat, acum, la TIFF 8, că "s-a întîmplat" între timp, cu cinemaul românesc și universal ? Filmul depinde foarte mult poate mai mult decît teatrul de factorul timp. Depinde foarte mult de ceea ce timpul aduce totdeauna ca noutate. Uneori poate fi o noutate formală, întîmplătoare, perisabilă în imediata vecinătate a premierei. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timpul aduce totdeauna ca noutate. Uneori poate fi o noutate formală, întîmplătoare, perisabilă în imediata vecinătate a premierei. Dar poate fi și noutatea care creează un anumit tip de deschidere. Filmul românesc de azi aduce această deschidere. E tipul de cinema care aduce în discuție, foarte simplu și aici e marele talent al filmului românesc tînăr -, lucrurile foarte profunde, din imediat. Nu e însă cazul să uniformizăm cînd vorbim de "generația regizorilor tineri". E vorba de cîteva personalități distincte, sînt cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
8, la conferința de presă a cineaștilor din Ungaria. Și n-am obținut un răspuns la obiect, poate fiindcă alții nu știu cum era la fața locului filmul românesc din trecut și nu-și dau seama din ce combustie a ieșit Noul Cinema. La Praga, Budapesta sau Varșovia, aflai de la cineaști prestigioși, acum 30 de ani, că cele mai reprezentative producții românești ar fi cele cu haiduci și cele epopeice. Nu ne vindecăm abia acum de unele păcate, continuate în anii '90, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tutelat devenirea dvs. spirituală și artistică? Sunt regizor de teatru datorită lui Radu Penciulescu, profesorul meu, lui Liviu Ciulei și Lucian Pintilie, lui David Esrig și Valeriu Moisescu, pentru că le-am văzut spectacolele. Sunt regizor de film prin contactul cu cinemaul lui Bergman și Buñuel, lui Wajda și Tarkovski, lui Forman și Pollack, lui Lynch și Mihalkov... Scriu scenarii de film și de teatru, fascinat de Cehov și Kafka, de Lampedusa și Pirandello, de Caragiale și E.A.Poe. Am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Constantin Pivniceru prof. univ. dr. Corina Pavel ziarist Cornel Ungureanu prof. univ. dr., redactor șef adjunct Orizont Cornelia Barbu ziarist Cristian Niculescu arhitect, scenograf de film, prof. univ. dr. Cristina Beligăr jurnalist Transilvania Reporter Cristina Corciovescu critic de film, redactor Cinema Cristina Modreanu critic de teatru, fondatoarea revistei scena.ro, lector univ. dr. D. I. Suchianu critic de film D.R. Popescu romancier, dramaturg, academician, director al Editurii Academiei Române Dan Nemțeanu scenograf Dan Vasiliu teatrolog, prof. univ. dr. Dana Dogaru actriță de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Familia Edgar Papu prof. univ. dr. Elena Dulgheru dr. în cinematografie și media, poetă, critic de film Elena Saulea conf univ. dr., membru UCIN Emanuel Vasiliu filolog, regizor de film, drd. în artele spectacolului Eva Sârbu critic de film, redactor Cinema Florica Ichim critic de teatru și film Francesco Gerardi critic de film George Banu critic de teatru, eseist, prof. univ. dr., membru de onoare al Academiei Române George Genoiu dramaturg, redactor șef Ateneu Gheorghe Ceaușu prof. univ. dr. Grid Modorcea scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramaturg, dr. în filologie Liviu Ciulei regizor de teatru și film, scenograf, arhitect, actor, directorul Teatrului Bulandra, director artistic al Teatrului Guthrie, prof. univ. în SUA Ludmila Patlanjoglu critic de teatru, prof. univ. dr. Magda Mihăilescu critic de film, redactor Cinema Magdalena Boiangiu critic de teatru, analist politic, redactor Dilema Manuela Cernat critic de film, prof. univ. dr. Margareta Bărbuță critic teatral Maria Zărnescu teatrolog, critic de teatru, dr. în artele spectacolului Marian Râlea actor de teatru și film, prof. univ.
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]