6,739 matches
-
mai mare! După ce a strâns mâna sărbătoritului, în timp ce puse capsulele și pachetul, învelit în ziare, pe masă; din care începu să se răspândească un miros de pâine proaspătă, unul din jucătorii de table se și grăbi să-l înhațe. Ce comoară ai ascuns aici? îl întrebă, în timp ce se căznea să rupă o bucată de coajă fără a scoate pâinea din ziar. Gustați și vedeți! După ce toți patru au și făcut să dispară una din pâini, sergentul Luca, mai mic în grad
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
niciodată! Duc în spate o povară. Fericiți pe Planeta Albastră sunt doar bunicii și străbunicii, pentru că numai ei, în intervalul scurt dintre două crize de reumatism sau bronșită, au ocazia să se bucure de gingășia și frumusețea celor mai prețioase comori din Univers ce stau perfect ascunse! Unde? În strănepoți. În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Astă-vară n-a fost vară, Magda Ursache Bella, Jean Giraudoux Ce ți-e scris, Dorin Popa Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea aceea, știam numai că în unele din movile se pot găsi comori, dacă ai norocul să le vezi când ard... Dovadă că au umblat hoți pe acele meleaguri. Să știi cucoani, că hoții nu pun niciodată banii de aur și argint la „bangă“, hoții îngroapă totdeauna banii într-un loc ascuns ș
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că au umblat hoți pe acele meleaguri. Să știi cucoani, că hoții nu pun niciodată banii de aur și argint la „bangă“, hoții îngroapă totdeauna banii într-un loc ascuns ș‟apoi, după ce pier ei, cum li-i soarta, rămâne comoara în tainiță, până ce-i vine vremea sa ardă. ...Comoara se îngroapă la rădăcină de copac, ori într-un cotlon, sub o piatră... atâta știam... Dar, când comoara o pus stăpânire pe gândul meu... gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cucoani, că hoții nu pun niciodată banii de aur și argint la „bangă“, hoții îngroapă totdeauna banii într-un loc ascuns ș‟apoi, după ce pier ei, cum li-i soarta, rămâne comoara în tainiță, până ce-i vine vremea sa ardă. ...Comoara se îngroapă la rădăcină de copac, ori într-un cotlon, sub o piatră... atâta știam... Dar, când comoara o pus stăpânire pe gândul meu... gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească în capul meu de copil, ca o morișcă. Bucăți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un loc ascuns ș‟apoi, după ce pier ei, cum li-i soarta, rămâne comoara în tainiță, până ce-i vine vremea sa ardă. ...Comoara se îngroapă la rădăcină de copac, ori într-un cotlon, sub o piatră... atâta știam... Dar, când comoara o pus stăpânire pe gândul meu... gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească în capul meu de copil, ca o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și mai limpede. În depărtare, dinspre Valea Horincei, se auzeau cucoșii pentru a treia oara... și, ca prin minune pălălaia albastru-verzuie s-a stins fără urmă, așa... deodată, ca și cum nici n-ar fi fost. Inima îmi bătea în piept nebunește. ...Comoara, ca toate comorile, era blestemată. Cine îndrăznea să o ridice de acolo se povestea din bătrâni, trebuia să jertfească un suflet... pentru a potoli setea de aur a lui Satan. Pană atunci, dar și mult după aceea, mulți și-au
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În depărtare, dinspre Valea Horincei, se auzeau cucoșii pentru a treia oara... și, ca prin minune pălălaia albastru-verzuie s-a stins fără urmă, așa... deodată, ca și cum nici n-ar fi fost. Inima îmi bătea în piept nebunește. ...Comoara, ca toate comorile, era blestemată. Cine îndrăznea să o ridice de acolo se povestea din bătrâni, trebuia să jertfească un suflet... pentru a potoli setea de aur a lui Satan. Pană atunci, dar și mult după aceea, mulți și-au încercat norocul, căutând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era blestemată. Cine îndrăznea să o ridice de acolo se povestea din bătrâni, trebuia să jertfească un suflet... pentru a potoli setea de aur a lui Satan. Pană atunci, dar și mult după aceea, mulți și-au încercat norocul, căutând comoara, dar nimeni nu i-a putut da de curpăn... A rămas o taină... Am plecat... În urma mea revărsatul zorilor se arăta la răsărit ca o geană roșietică, ca un brâu de aur. ...Eram mulțumit că s-a sfârșit așa... după
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rămas o taină... Am plecat... În urma mea revărsatul zorilor se arăta la răsărit ca o geană roșietică, ca un brâu de aur. ...Eram mulțumit că s-a sfârșit așa... după voia Domnului... Și, iaca așa m-am vindecat de boala comorii....! încheie bătrânul istorioara. Se prea poate ca ea sa fie doar în mintea noastră... în gândul nostru, poate!.. mai adăugă, dupa o clipă, bătrânul Toma. Numa Dumnezău Sfântu știe!.. În casa padurarului se lăsă o tăcere apăsătoare, care‟i cuprindea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
potolea. Sudorile îl broboneau ca roua... O încredere atotstăpânitoare îl mai liniști... Pentru ce să-și mai întărâte ființa cu întrebări fel de fel.. mai bine să lase nedesgropate avuțiile destinului, mulțumindu-se să le știe tăinuite acolo, ca o comoară de preț ascunsă de strămoși sub pământul pe care doarme. Dar, iată că se desfundă în el, dintr-o dată... o închipuire. Ea îi umplu deodată, pustiile singurătății și le dezvălui cu vedenii, îi croi lumi... și îl ajută să ajungă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu mintea goală. Mai citi o dată pasajul sfânt, apoi de încă două-trei ori. Dintr-odată, întorcându-se către sine însuși, se lămuri pe loc. O lumină îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dezamăgit, la revenirea de la școală acasă, trecând pe la apartamentul lui Gerard, ca și cum el ar mai fi fost încă în viață, și mișcând mai la stânga, mai la dreapta, frigiderul, ca să-l depărtăm de peretele năpădit de mucegai, dau peste o adevărată comoară: Caietele lui Gerard, la care prietenul nostru a scris în mai multe perioade și în care de multe ori reia un jurnal mai vechi în altul mai nou reactualizând trăirile sau exprimânduși părerea deja mai matură cu privire la anumite aserțiuni etalate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează vremurile... Hai să plecăm. A! Era să uit! Să-ți arăt, d-le Gerard, cum faci să intri aici cu contesa d-tale. Nici nu vreau să aud...-răspund eu tot mai îndărătnic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Se îndrepta de la Gao la Tripoli și era considerată cea mai mare caravană pe care bogații negustori din neamul haussa o organizaseră vreodată, călăuzită de cei mai experți cunoscători ai deșertului, ce transporta pe spinările unor mehari aleși o adevărată comoară de fildeș, abanos, aur și pietre prețioase. Un unchi mai de departe al lui Gacel, al cărui nume îl purta, ce păzea caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă n-ar fi existat niciodată, de parcă ar fi fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
albi, înalți și parcă cerșind, care din vreme în vreme soseau din nord pentru a dispărea fără să-ți lase nici cea mai vană speranță de ploaie. Norul acela cenușiu, jos și splendid părea că ascunde în sânul lui toate comorile de apă din univers și era, probabil, cel mai frumos pe care Gacel îl văzuse în ultimii cincisprezece ani, poate de la marea furtună dinaintea nașterii Lailei; acea furtună care o făcuse pe bunică-sa să-i prezică un viitor negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru că societatea nu îi voia în sânul ei și îi respinsese pentru totdeauna. Așa că nimănui nu-i păsa că se înjunghiau de moarte, că mureau de friguri, că se pierdeau în timpul unei patrulări de rutină ori dispăreau în căutarea unei comori legendare. „Marea Caravană“ era acolo, undeva spre sud, și toți erau de acord cu asta, căci nu se putuse volatiliza, iar încărcătura ei cea mai prețioasă suporta trecerea anilor și chiar a secolelor fără să se deterioreze. Cu o minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege încărcătura pe cămilă, să-și fixeze bine burdufurile de apă și să pregătească totul pentru o călătorie foarte lungă, când el, de fapt, plănuise să se ascundă după primele dune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cuvântul științei... Nu era nevoie să-i văd chipul Ninetei. Știam că vorbește foarte serios și impune respect asistenței. Deschidea un cărțoi vechi pe care nu-l împrumuta niciodată la nimeni. Era, zicea ea, o moștenire scumpă de familie, o comoară de înțelepciune pe care nu putea s-o ofere, din rațiuni de testament, nimănui. O auzeam cum răsfoia fără grabă, gravidă de importanța descoperirii științifice pe care avea s-o comunice în curând. Șoptea rar, ca într-un ritual primitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e emoționată. Și eu. Dacă face bine la pat, înseamnă că ochiul de tigru va repara și sofaua Ninetei, care tot un fel de pat e. Nineta ia ochiul de tigru și-l ascunde în palma dreaptă, ca pe o comoară... Vreme în care eu mă ghemuiesc de tot pe sofaua care scârțâie, am inima cât un purice pirpiriu, mă tem ca nu cumva pietrele miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]