6,859 matches
-
transdisciplinar (dacă e să luăm în calcul, pe lângă preocupările extinse, și titlul uneia dintre cărțile sale de pedagogie, O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației, traducându-l drept o indirectă nu și imprudentă, precum în alte cazuri! confesiune), nu a putut niciodată să rămână indiferent la deliciile pharmakon-ului literar și, în particular, ale celui poetic. Exceptând volumul de proză scurtă Check Point Charlie. Șapte povestiri fără a mai socoti și prefața (Editura T, Iași, 2003), Liviu Antonesei a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încet, te vei scurge cu totul în mine/ fără să-ți poți închipui/ că eu sunt ultimul tău fiu,/ cel pe care n-ai apucat să-l ucizi". În orice caz, în fața acestui ambiguu tu (când pretext, când miză a confesiunii), eul poetic nu are nicio rezervă în a-și mărturisi obsesiile și aprehensiunile: "Te-am ales să fii singurul/ în fața căruia să pot vorbi/ toate limbile pământului,/ tu uită-le,/ doar așa nu mă vei lăsa să fiu botezat,/ ci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suficient de mature pentru a se situa în text și simultan în afara lui. Poetul ieșean dă senzația că scrie în maniera și totodată că discretizează opțiunile poetice ale unora dintre congeneri. Dar știe, cu siguranță, a păstra echilibrul necesar între confesiunea patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lemne), cât și în schițele de portret al eroinei lirice (criză, van gogh, poemul). În mod cert, cele mai bune poeme din volum sunt cele care îmbină desenul după un real în care se ghicesc semnele agresiunii cu schița unei confesiuni amare: "într-o parte,/ creierul fumegând.// în cealaltă,/ elitrele aurii/ ale unei seri de iarnă./ coaja zilei trecute/ caldă, încă păstrând/ forma coatelor.// dar de departe, / de foarte departe venim,/ aerul vibrând/ în jurul mâinii întinse.// iar dincolo, fulgeră, fulgeră// lumina
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cât se poate de personal, datorită unei permanente supravegheri a discursului (Traian T. Coșovei observa, pe bună dreptate, că poemele Marianei Codruț sunt emanate "din straturile de adâncime ale conștiinței și mai puțin din șisturile înflăcărate ale epidermei"). Într-o confesiune liminară din Schiță..., autoarea și mărturisește direct preocuparea pentru controlul rațiunii asupra afectului: o parte din mine trăiește/ (mai exact, secretă bucuria,/ angoasa, ura),/ cealaltă veghează, măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum îi înconjoară coapsele.../ scârțâind în bătaia/ tuturor gândurilor...". Închizându-se, astfel, simbolic într-o lume care își conservă halucinant și își re-substanțializează mereu propriii demoni, ascetul nu poate evada decât într-un sine de esență dostoievskiană. Desfășoară, prin urmare, confesiuni cu un evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
costum și cravată/ (toate luate de la Second Hand)/ cu ochelari fumurii". Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem din carte, Nunta câinilor, amestec bine dozat de himeric și cotidian tratat verist, de alegorie și confesiune denudată de artificii. În celelalte texte cu miză identitară, se mizează fie pe imagistica tare, de extracție expresionistă (fetușii lepădați pe fereastra apusului, copacul urlând sau scheunând ca un câine, strada ca un gât retezat,umbra neagră a soarelui, lățită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
viața care o părăsește. câte străzi atâtea fraze./ una singură nu se mai termină.// orașul alunecă printre poeme. bulă de aer prin tuburile cu perfuzie" (Feluri de a suporta dispariția unui capăt de stradă (file de spovedanie), dicțiunea de sine, confesiunea riguroasă, deși întârziată de subterfugii descriptive ori autoironice, rămâne finalitatea de fond a poeziei lui Dan Bogdan Hanu. Miezul vastului poem intitulat O evacuare de ultimă generație (Poemul care nu poate fi întrerupt) epos nostalgic al ființei poetice, marcată atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ceea ce explică și echivalarea semantică a celor trei realități ale onto-poeticului, așa cum apare ea în probabil cel mai cunoscut text al lui Dan Laurențiu: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Sau reflecțiile sensibile, cu o pronunțată nuanță testimonială, din remarcabila confesiune intitulată Ora pro me: "Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, Tu, care m-ai făcut după chipul și asemănarea Ta, nedesăvârșită copie după un model desăvârșit, și care m-ai dăruit cu trei haruri, ca trei coșmaruri: dragostea, boala și arta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Galeriile amare). Ori, în fine, senzația copleșitoare a reiterării destinului christic ("trupul/ altar de jertfă/ poruncă divină/ pe umeri/ ca o cruce/ dezgroapă străine/ cuiele/ am început să le simt" Sfârșitul mai glorios decât începutul din Galeriile amare). Din perspectiva confesiunilor din ultimele cărți însă, aceste antecedente ale suferinței de sine nu făceau altceva decât să prefațeze drama majoră a poetului, resuscitată de o sensibilitate creatoare racordată la memoria generică a modernismului: zbaterile chinuite, aproape agonice ale poiesis-ului. Suferința cuvintelor incapabile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
palimpsestul", măcinat exclusiv de dramele identitare dedublarea este, de altfel, tema de recurență a acestui gen de texte, izolate, grafic, între paranteze pătrate. Notabile, dintre ele, sunt în special (Spune că nimic nu e mai cumplit...) și (Îmi spun...), aspre confesiuni ale alterității care inspiră și repugnanță, și desfătare, și cruzime, și tandrețe. Într-un ingenios poem programatic din această ultimă carte de versuri, poetul mărturisește a fi încercat să caute "Cheia. Formula. Codul. Parola. Descântecul. Ceva care să deschidă, să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vorbe,/ Chipuri, mâini tremurate,/ Strigăte de oameni, dureri înăbușite și rugăciuni/ Iar eu cu sunetul unui clopot în brațe/ Încercând să-l întorc pe toate fețele". Pe lângă astfel de fabule ale inițierii colective, debutantului Nicolae Panaite îi place să cultive confesiunile camuflate, în care eul poetic, deocamdată împătimit de retorica teatrală, gesticulează larg și se deghizează neobosit: în bătrânul Olah, locuitorul De partea cealaltă, sau în "clownul (...) aproape fierbinte și gol" din Cântec, în dansatorul hidos din Fragment sau în îngrijitorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
smerenie/ ca-n sfinte mănăstiri!// cântă-mi cântecul acela vechi/ să uit fărădelegile mele,/ să uit odată pentru totdeauna/ că nu m-am născut!" (Nimic mai înalt sub soare). În tot ansamblul ei, poezia lui Dorin Popa este totuși o confesiune a infirmității existențiale. Volume precum Utopia posesiunii (Editura Junimea, Iași, 1990), Fără întoarcere (Editura Institutul European, Iași, 1992), Tentativa de spovedanie (Editura DAB, Iași, 1994), Ce mai aștept (Editura Helicon, Timișoara, 1996); Moartea mea viața mea (Editura Apollonia, Iași, 1997
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în Ce mai aștept). De altfel, poezia lui Dorin Popa dă încă de la început senzația unei indisolubile scindări, pe care o captează în forme impetuoase. Din moment ce se construiește, mereu, ca o formă de recunoaștere a alterității interioare, directețea uzuală a confesiunii nu înseamnă și refuz al spectacularului. Căci, între tumultul dubiului (fertil doar estetic!) pe care îl împinge uneori aproape de limita suportabilității și armonia perfect clară a izbăvirii, de care oricum penitentul nu este sigur, se desfășoară teatrul unor desfășurări de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu Tentativa de spovedanie instanța poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amintite, și nici nu se grefează exclusiv sau dominant pe sentimentul naturii (deși nu puține fragmente de text pot fi izolate și citite exact ca mostre de minipoeme nipone). În ambele volume, punctul centrifugal al poemelor este, firește, nevoia de confesiune a unei feminități pe deplin conștiente de ea însăși și mult mai dornică de a-și exhiba trăirile și de a le converti în meditație lirică. Cărțile conțin, așadar, o poezie în care stăruie îndelung semnele feminității pure, care își
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hierofanii. Aproape niciodată nu ai senzația, citindu-i poemele, că realitatea diurnă ori cea direct biografică este materia lirică primă, trecută tale quale în textele încărcate totuși, paradoxal, cu un coeficient sporit de subiectivitate. Poetul optează pentru un gen de confesiune biografică aparte, ce prelucrează în materie sensibilă doar detaliul semnificativ, experiența aproape întotdeauna dramatică ce dă sens atât biografiei reale, cât și celei poetice. Foarte bine ales, titlul uneia dintre antologiile sale indică exact această situare în pofida unei poetici a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de desfășurarea ceremonialurilor din texte, ci și de retorica discursului ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această retorică a insistenței grandioase însă atrage atenția asupra altei posibilități de lectură, căci ea subminează solemnitatea imprimată confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică metodologică, ironia romantică gnoseologică, respectiv ironia radicală ontologică) au constituit, cum se știe, unul dintre subiectele predilecte de meditație ale eseistului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reală a suferinței: "Doamne, iarăși vorbesc/ singur pe stradă, probabil că iarăși/ am uitat să iau picăturile..." (Din reveriile domnului R. (1), din Missa solemnis). Chiar și la celălalt capăt al creației lui Mihai Ursachi, acolo unde predomină seria de confesiuni sfâșietoare asupra chinuitoarei așteptări a "marii înfățișări" ("O, dar ce andrea nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant/ al poeziei. Am ajuns atât de aproape/ de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un papirus de nori, să descifreze hieroglifele de esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității ontologice, resimțite romantic sau modernist, ca un har deturnat, uneori, în blestem. Ele nu sunt deloc străine de aspirația romantică a contopirii contrastelor în numele unui ideal al identității precum cel definit de Schelling sau Fichte, dar nici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poluarea celor mai libere minți cu reziduuri ale mitologiilor comuniste, cu atît mai ușor de făcut, cu cît pe domenii întregi ale științelor contemporane (sociologie, psihiatrie, genetică, filosofie, management, marketing) informația minimală era absentă. N-am alt exemplu decît o confesiune: "conducerea colectivă" a unei instituții pe care o credeam posibilă, eu însămi, în anii 1990-1991, și o opuneam singurei pe care o întîlneam, susținută pe atunci cu îndîrjire: cea a mîinii forte (în fapt, a dictatorului abjurat doar în persoana
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la adresa Statului au venit din tabăra politică și ideologică din care face parte cel care va scrie Cuvintele unui credincios, el vorbind nu despre un stat laic, ci despre unul pe cale de a se laiciza, un stat tolerant față de numeroasele confesiuni, ce lasă fiecăruia libertatea de a-și alege religia. Stat "ateu", tună Lamennais acuzînd Concordatul și prevederile Cartei din 1814, stat pentru care religia nu este decît "ceva ce se administrează", "care își face un titlu de glorie din a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
volumul Timpul n-a mai avut răbdare. P. revine la ciclul Moromeților și publică, în 1972, Marele singuratic. În aprilie-octombrie același an au loc „convorbirile” cu Florin Mugur, poet remarcabil și redactor la Cartea Românească. Rezultă o carte splendidă de confesiuni, reflecții morale, filosofice, apărută în 1973. Face o antologie din scrierile lui I. L. Caragiale (Opere alese, I-II, 1972), cu o prefață în care definește personajele marelui comediograf ca niște indivizi „buimăciți de vorbe”. I. L. Caragiale e modelul lui stilistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mi-aș lua toate măsurile de siguranță pentru a înlătura o eventualitate cum ar fi boala din care să mi se tragă moartea. Dar unica măsură hotărâtoare, acea de a renunța la scris, nu aș lua-o” - declară prozatorul. O confesiune care spune esențialul despre destinul lui P. Începe să pregătească romanul Delirul. Consultă la Biblioteca Academiei Române ziarele din vremea războiului. Carnetele rămase (carnetele de atelier) arată seriozitatea acestei documentări. Romanul apare în 1975. „Delirul a fost cartea pe care am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]