6,402 matches
-
valea-nverzită, înflorită și smălțată"; "micșunele, galbene, roșii, albastre, pestrițe"; "apă proaspătă, rece și curată"; "un miros îmbătător, adormitor, omorîtor de dulce"; "casele proprietarului, albe, drepte, înalte, mari, bogate și fudule"; "soarele de primăvară, mîndru, mare, aprins, rotund"; "moșul bătrîn, cuminte, liniștit, înțelept, domol..." Peste ani, Mateiu recuperează modelul și îl pune de acord cu gustul unui veac revolut dar și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
releva în continuare. Subtilitățile limbii române le-a cunoscut Caragiale ca nimeni altul, doar Eminescu și Creangă putînd să-i stea alături; poate de aceea, cu puțin înainte de moarte, a proslăvit-o cu solemnitatea specifică versetelor biblice: "Trăiască frumoasa și cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă carte de boierie a unui neam călit în focul atîtor încercări de pierzare!" În materie de limbă românească Cargiali era deasupra" recunoștea Slavici și din această perspectivă vom înțelege mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
profile de copii" în funcție de percepția părinților asupra propriilor fii: * copilul pitic privită ca o ființă nedezvoltată, lipsită de valoare, care necesită o permanentă corectură prin admonestări; * copilul marionetă care trebuie să corespundă întru totul cerințelor și exigențelor părinților: să fie cuminte și ascultător etc; * copilul sălbatic care manifestă porniri și comportamente indezirabile care trebuie reprimate prin dresaj. Prin aceste raporturi părinți -copii șansele de acte delincvențiale sunt foarte mari: copilul în fața unor părinți hiperautoritari și hiperagresivi nu poate răspunde decât cu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale ale romantismului îl apropie pe A. de capodoperă (Turnul lui But) și suplinește, alteori, vizionarismul său limitat și imaginația cuminte. Motive universale cultivă și poezia lui didactică, grupată în cicluri de fabule retipărite în mai multe ediții (1836, 1844, 1862). Nu inventivitatea „fabulografului” (termenul îi aparține) primează, ci apelul la modelele clasice ale genului, în special, La Fontaine, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
au împletit, după care au dat frâu liber celor nu mai puțin de trei operatori : G. Cornea, Gh. Fischer și Al. Întorsureanu. După ani în șir în care planul mediu a fost stăpânul filmelor românești, unghiurile și luminile au fost cuminți, convenționale, Viața nu iartă e ticsit cu prim-planuri, gros-planuri și filmări speciale. Filmul e cețos, beznicios, frizând „onirismul”, fondul „muzical” e ca de castel cu fantome, din când în când auzim replici repetate și ecoizate, hohote burgheze diabolice, personajele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Dragoste lungă de‑o seară, Pisica de mare (1963) ; Străinul, Comoara din Vadul Vechi (1964); Gaudeamus igitur, Pădurea spânzuraților, Runda 6, Cartierul veseliei (1965) ; Duminică la ora 6, Șah la rege, Procesul alb, Vremea zăpezilor, Tunelul (1966) ; Diminețile unui băiat cuminte, Dacii, Un film cu o fată fermecătoare, Maiorul și moartea, Castelanii, Meandre, Amprenta, Subteranul (1967) ; Gioconda fără surâs, Columna (1968) ; Căldura (1969) ; Reconstituirea, Simpaticul domn R, Canarul și viscolul, B.D. intră în acțiune (1970) Evoluții cinematografice Începutul deceniului 7 înregistrează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în nici un film, nici chiar în cele ale lui Ciulei, Valurile Dunării și Pădurea spânzuraților. Îl regăsim însă în Duminică la ora 6 (1966) de Lucian Pintilie. Plotul politico-ideologic, semnat de Ioan Mihăileanu și de Pintilie, e stas : doi tineri cuminți duc o viață aspră și periculoasă în condițiile ilegalității. Firește, se îndrăgostesc unul de celălalt pe parcursul activității politice. Anca este prinsă de Siguranță, dar, în mod miraculos, i se dă drumul. Nu a trădat, dar tovarășii o supun unei perioade
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fără drept de apel : „Un artist sovietic nu-i poate avea ca asistenți pe Nietzsche, Lévy-Bruhl și Joyce”; Eisenstein însuși și-a făcut mea culpa, declarându-se o victimă a „individualismului” și un producător de „artă degenerată”. Diminețile unui băiat cuminte (1967) sau Șansa de a nu intra la facultate În 1966 suntem în plin „dezgheț”. Dornic să facă uitat, ba chiar să incrimineze regimul Dej, pe principiul „Ieri întunericul, azi lumina”, Ceaușescu pozează în comunist „luminat”, mimând deschiderea și toleranța
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ieri întunericul, azi lumina”, Ceaușescu pozează în comunist „luminat”, mimând deschiderea și toleranța. Cinematografiei, ca și literaturii, i se slăbește, cel puțin teoretic, lesa. Primul film de actualitate urbană, industrială, produs după preluarea puterii de către Ceaușescu este Diminețile unui băiat cuminte, în regia lui Andrei Blaier, pe scenariul lui Constantin Stoiciu. Pentru prima dată, eroul nu mai este un tânăr inginer care are idei novatoare, dar se izbește de inerția conducerii uzinei (Mândrie), nu mai este nici vreun tânăr țăran care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
îl place pe tânărul Vive. Ajunge până la a- l bate cu sălbăticie pe un Vive distrus de moartea lui Cioba. În culmea furiei, îi strigă acestuia : „Eu am făcut o facultate, mă, când tu mergeai la ceaiuri !”. Diminețile unui băiat cuminte este un film pur și simplu antiintelectual. Neintrarea la facultate este văzută ca o șansă de „a trăi cu adevărat”. Ea te ferește să ajungi un Ștefan. Nici funcți onarii ca Romache sau Cioba nu sunt justificați existențial. Singurii care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cavalerii Jedi ai României Socialiste în 1966. Semnul castei, „femeia” din linii și puncte a lui Fane desenată sus, pe rezervorul încheiat, afirmă faptul că singura metafizică, departe de a fi în cărți, e în oțelul sudat. Diminețile unui băiat cuminte e încă o bornă pe drumul către strigătele „Noi muncim, nu gândim !” și „Moarte intelectualilor !” din 1990. Un film cu o fată fermecătoare (1967) sau Cinema contra cinema Fata fermecătoare a lui Lucian Bratu și Radu Cosașu este poate cel
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o fată fermecătoare (1967) sau Cinema contra cinema Fata fermecătoare a lui Lucian Bratu și Radu Cosașu este poate cel mai pe nedrept interzis film românesc. Aidoma lui Vive, adus pe lume cu câteva luni înainte în Diminețile unui băiat cuminte, Ruxandra este o „antieroină”, o fată care n-a intrat la facultate. Dacă Vive e bântuit totuși de nobila neliniște că nu trăiește cu adevărat, drept pentru care pleacă să muncească pe un șantier, Ruxandra nu are nici o apăsare, vrea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
el, ca și lângă inginerul Șerban, Ruxi arată ca un animăluț rece și hotărât să parvină. Departe sunt inimoasele femei „de șantier”, interpretate de Eva Cristian (Erupția, 1957), Silvia Popovici (Omul de lângă tine, 1962) sau Irina Petrescu (Diminețile unui băiat cuminte). Acesta este un câștig evident al filmului, care sparge niște tipare valabile ani de zile în cinematograful românesc. Dar ce se întâmplă până la urmă cu această domnișorică, cu această pisi ? Ajungând în baraca de șantier a inginerului Șerban, ea este
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
începu tul lui 1983, de câteva filme încadrabile în același realism nesocialist, sărite din schemele propagandistice : Stop cadru la masă, Casa dintre câmpuri, O lacrimă de fată, Croaziera, Secvențe. Este o perioadă similară cu 1967-1970, când apar Diminețile unui băiat cuminte, Un film cu o fată fermecă‑ toare, Reconstiturea. Acest scurt „dezgheț” se încheie în ianuarie 1983, odată cu interzicerea difuzării filmului Faleze de nisip, subliniată de intervenția directă a lui N. Ceaușescu. Obiecția „criticului” Ceaușescu : personajul filmului lui Dan Pița este
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
hal pe dictator. Scenariul, tras după un roman de Bujor Nedelcovici, propune un personaj și niște situații pe care le-am mai întâlnit în filmul românesc. Personajul este Băiatul : pe rând el s-a numit Vive în Diminețile unui băiat cuminte, interpretat de Dan Nuțu, s-a numit Vuică și Ripu în Reconstituirea (George Mihăiță și Vladimir Găitan) sau Puștiul în Concurs al aceluiași Dan Pița, întruchipat de Claudiu Bleonț. Băiatul este pașnic, nu vrea să supere pe nimeni, uneori e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
parc (Barefoot in the Park) (1967) 188 Desfășurarea (1955) 61, 67-68, 72, 76, 85, 87, 89, 103, 136, 173, 255 Despre o anume fericire (1973) 191, 196 Destine romantice (1982) 234, 243-245 Detașamentul Concordia (1981) 234, 241 Diminețile unui băiat cuminte (1967) 111, 162-165, 235, 268 Din nou împreună (1978) 192, 196 Din prea multă dragoste (1985) 234, 244 Directorul nostru (1955) 61, 68, 72, 87-91, 103, 143, 266, 286 Doctorul Poenaru (1978) 192 Doi băieți ca pâinea caldă (1962) 116
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
consacrate cu prilejul plecării de pe aeroportul din București și de întâmpinare la întoarcere, pe drumul de la aeroport spre centrul orașului. Aceleași fotografii, în alb-negru, retușate, ale cuplului veșnic senin în maturitatea sa. Un cuplu salutând mulțimea. Elena, coafată îngrijit și cuminte, cu părul strâns, cu rochiile ei înflorate, strânse în talie, cu taioarele cu fuste plisate, cu fruntea liberă, cu puține riduri. Nicolae Ceaușescu, mic de statură, cu pieptul ușor bombat, cu brațele scurte atârnând și cu acel surâs pieziș și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tot. Palide calități stilistice se întrevăd în câteva pagini din Copil din flori. Ambele cărți au fost considerate de autor ca „erori ale tinereții” și așa și sunt, raportate la scrierile dintre 1906 și 1910. Între acestea, Urlătoarea este o cuminte povestire vânătorească, într-o scriitură fără notă personală, iar Pâine albă anunță pornirea satirică, creionând câteva portrete de burghezi, în care nu lipsesc unele accente teziste. Ampla narațiune Vinul de viață lungă se încadrează perfect literaturii începutului de secol, atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Monfferato, „frumoasă și vrednică ca nimeni alta în lume”180, este râvnită pentru calitățile ei de regele Filip cel Chior al Franței (aluzie poate la cecitatea bărbaților în privința unor subtilități feminine), care deslușește în această femeie însușirile unei donna angelicata: „cuminte și înțeleaptă cum era”181, „mai aleasă întru deprinderi și mai frumoasă decât și-o închipuise vreodată”182, iar scenariul întocmit de femeie spre evitarea avansurilor regelui o înfățișează mai mult în postura de donna sapiensa, care știe să-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
suveranitatea este echivalentă cu puterea de constrângere, de dominare fizică. În cele din urmă poate însemna nevoia de încredere și de apreciere a propriei persoane pe care să o primească de la soți440: „Aliso, fată,/ Mergi de petrece, știu că ești cuminte;/ La clévete nu voi să iau aminte...”441 Povestirea ei se bazează pe mai multe polarități. Incipitul, care critică invazia fraților cerșetori, este o dovadă că ia în derâdere unele realități sociale. Avem, la început, o supremație masculină (reprezentată prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
profeții Daniel și Iona, evreii rătăcind prin pustiu, Maria Egipteanca). După trei ani de rătăciri maritime, Constanța ajunge pe țărmul Britaniei, refuză să-și dezvăluie identitatea și, cum era de așteptat, se pune în serviciul tuturor: „Era așa robace și cuminte/ și gata tuturor s-ajute ea/ Că orice om îndată o-ndrăgea.”755 Misiunea fetei pare a fi aceea de a răspândi credința creștină, este 753 Ibidem, p. 148. 754 Ibidem, p. 149. 755 Ibidem, p. 155. 205 un veritabil
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de viață devine un bun posedat, care trebuie să garanteze doar o slujire permanentă, așa cum de altfel fata, „blândă și cuminte”789, promite că va face: „și jur cu jurăminte neclintite/ Să nu-ți ies niciodată din cuvânt/ Măcar de-ar fi să intru și-n mormânt.”790 Ca și Beatrice a lui Dante, Grizilda este desăvârșită și virtuțile ei sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
permanentă a propriei origini, fără pretenții de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă deplină./ Curată-n cuget și la trup era/ și fecioria-i gingaș înflorea/ În sfioșenie și n cumpătare,/ În umilință și-n răbdare mare;/ Aleasă în purtări și-mbrăcăminte,/ Ea totdeauna răspundea cuminte;/ Măcar cât și Minerva de nțeleaptă,/ Ea pururi vorbea cu vorbă dreaptă,/ Necătând cuvinte-ntortocheate/ Spre-a dovedi ce știe și ce poate,/ Ci cumpătat grăia ca o crăiasă,/ Vădind în toate creșterea i aleasă./ Era de-o feciorelnică sfială
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Aldous Huxley, Chaucer, în „The London Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]