6,546 matches
-
S--a opus menținerii Jurământului "More judaico". A publicat primul "Manual de religie mozaică". În anul 1905, a fost distins cu Ordinul "Coroana României". Marele Rabin Dr. Meyr Beck a trecut la cele veșnice în anul 1923. La înmormântarea acestui erudit dascăl a vorbit, printre alții, și Gala Galaction, care l-a comparat cu Hillel. I-au adus elogii Șef Rabinul dr. Iakob Itzhak Niemirower, dr. Wilhelm Filderman ș.a. În anul 1925, apărea de sub teascurile tipografiei "Curierul judiciar" de pe lângă Palatul de Justiție
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
apoi profesor de muzică la acest liceu, timp de 35 de ani a cules doine, cântece, melodii, hore strigături din Banat cuprinse în cele patru volume ale sale. "Izvorâtă dintr-o fierbinte dragoste pentru poporul nostru muncitor, sârguincioasa activitate a dascălului de muzică de la Oravița a fost animată de conștiința valorii deosebite a creației artistice populare și de teama că tezaurul folcloric s-ar putea pierde" În sala teatrului au loc întâlniri cu scriitori din zonă și din restul țării, prezantări
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
vistiernicul Grigore Sturza, erau înregistrate 36 de familii țărănești, o familie de mazili și o familie de ruptași. În biserica de lemn din sat, construită în anul 1771 alături de o biserică mai veche, slujeau doi preoți, un diac și un dascăl. La 27 iunie 1813, la un an după eliberarea Basarabiei de sub jugul turcilor de către Rusia, cinci țărani din Tețcani (Ioan Vornic, Agapi Buță, Ion Șchiopu, Grigore Popa și Vasile Matveev) s-au plâns Guvernului regional basarabean asupra serdarului de Orhei
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
proprietara satul este Maria, fiica lui Gheorghe Moțoc. În anii 1812-1821 satul aparținea la 2 moșieri: Matei Krupenski (primul viceguvernator al Basarabiei, 1816-1823) și Zamfirachi Ralli. Conform recensământului din 1817 Corjeuții erau un sat înstărit ce avea 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 157 de gospodării, 13 văduve, 29 de burlaci (în total 194 de bărbați). Krupenski deținea 550 de fălci de fâneață, 500 de fălci de pământ arabil, 350 de fălci de imaș, 1 heleșteu, 1 moară, 3 livezi. Ralli
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
din 1893 până în 1897 când este înscris de părinți la școala teologică din Chișinău. La 26 martie 1988 s-a deschis casa-muzeu „Alexsei Mateevici” cu ocazia a 100 de ani de la nașterea preotului-poet Alexei Mateevici, datorită iubitorului de neam neobositului dascăl de limbă română și scriitor, poetul Ion Găină și desigur cu contribuția materială și spirituală a conducătorului de gospodărie agricolă de pe atunci „Calea nouă „ Mihai Moraru.Au contribuit mult la deschidere și cercetătorii literari Vasile Malanețchi și Manole Neagu. Casa
Zaim, Căușeni () [Corola-website/Science/305151_a_306480]
-
Rossetti Roznovanu. Pe o progenitură a acestui boier, dar cu numele schimbat în Gheorghe Rosset, o aflăm aici și la 21 apr. 1835, cînd preot în sat era Constantin Cunițchi în vîrstă de 60 de ani, diac - Teodor Gherbonoschi, iar dascăl - lacob Colibaba.După recensămîntul din 1817 s. Hrimăncăuți cu seliștea Hrubna(seliște- sat vechi,desființat), se afla în ocolul Ciuhurului din județul Hotin.(” Memoriile Comisiei Arhivare a Basarabiei” 1907 autor studiu I.Hallipa).Pe la 1859 Grimăncăuții erau sat mare: 200
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
născut la Sadâc în 1910. Grație auzului muzical cu care e dotat, el a fost inițiat în domeniu de mic copil. De la vîrsta de 8 ani a cîntat în corul bisericesc, iar cînd a ajuns la maturitate, a devenit și dascăl la biserica din satul natal. Tot pe cînd era băiat s-a învățat să cînte la fluier. Din 1927, s-a dedicat viorii, deprinzînd-o de la cumnatul său Alexa Caspirovschi din Enichioi. Luat la armată, în 1932, și înrolat trîmbițaș în
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
După doi ani, cînd grosul armatei lui Rumeanțev se deplasa în sudul Basarabiei, 48 de familii de țărani s-au întors din Codru la vatra lor din Biliceni, 44 au fost impuse să plătească dijmă, scădere făcîndu-se numai pentru preot, dascăl și 2 văduve bătrîne. Postelnicul Ioan Cuza, spre sfârșitul vieții sale lasă prin testament partea sa de moșie din Biliceni soției Ancuța și fiicei Ileana. Dar, din documentele ce au urmat la 15 octombrie 1803, la 4 ianuarie 1804, precum și
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
mănăstirii Frumoasă din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține. Mai sunt trei mori de apă pe Prut. Depărtarea până la Medelenii este de 1,5 ciasuri. Sub numărul 17- Bogdăneștii, categoria G- săraci- un peot și un dascăl, 13 gospodării, o vădana, un burlac. În total 16 bărbați și o femeie. Moșia aparține Doamnei suldgerese Maria Bran din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține, sătul ține de Seimenii. Sub numărul 18- Zagarancea avea o
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
16 bărbați și o femeie. Moșia aparține Doamnei suldgerese Maria Bran din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține, sătul ține de Seimenii. Sub numărul 18- Zagarancea avea o singură gospodărie în care locuiau: un preot, un dascăl, un ponomar. Alți locuitori în afară de fetele bisericești nu locuiau. Moșia aparținea mănăstirii Frumoasă din Iași. Depărtarea până la odăicu 10 gospodării, de pe moșia Petreștii este de un ceas. Poștă Rezina și satul Zagarancea n-au fost clasificate la nicio categorie. (sursă-
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era Teodor Lujanschi, dieci - Ioan Coadă și Nicolae Divdera. Dascăl era Nichita Pronițchi, de 50 de ani, care cu soția Teodosia de 46 de ani aveau 6 copii. Printre cei mai bătrîni oameni din Alcedar în 1835 erau văduva Ecaterina Polban - 112 ani, Tudor Bacica - 99 ani, Teodor Roșca - 99
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
1993 la 11 noiembrie. Pe o jumătate de oră în satul Alcedar a venit în ospeție episcopul Chișinăului pe nume Iacob. Putem spune că pentru locuitorii satului a fost un eveniment remarcabil. Preoții bisericii din prezent s-au schimbat precum și dascălii. Cîțiva ani în urmă preot fusese Victor, de unde s-a schimbat cu Serafim, iar dascălul rămînînd tot Vladimir Bumbac. Biserica din prezent este bine amenajată cu toate cele necesare. În perioada preotului Serafim la biserica din Alcedar a fost ridicată
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
ospeție episcopul Chișinăului pe nume Iacob. Putem spune că pentru locuitorii satului a fost un eveniment remarcabil. Preoții bisericii din prezent s-au schimbat precum și dascălii. Cîțiva ani în urmă preot fusese Victor, de unde s-a schimbat cu Serafim, iar dascălul rămînînd tot Vladimir Bumbac. Biserica din prezent este bine amenajată cu toate cele necesare. În perioada preotului Serafim la biserica din Alcedar a fost ridicată o răstignire, a fost reconstruit gardul bisericii cu o poartă nouă la intrare, se construiește
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pentru a exprima adevărurile științei. La 24 martie 1818, obținând aprobarea pentru înființarea școlii românești, și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la Sfântul Sava. La început, elevii săi erau băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, pentru că odraslele boierești frecventau în continuare școala grecească. Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici și alții
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
Lazăr era pentru Tudor Vladimirescu un om de încredere și de mare necesitate, fapt pentru care "inginerului Gheorghe Lazăr" trebuiau să i se pună la dispoziție o mie de oameni pentru metereze. De altfel, documentele vorbesc despre activitatea inginerească a dascălului, concretizată prin unele din lucrările sale rămase nu numai în București: ridicarea topografică a Moșiei Obislavu (Dâmbovița) sau a Moșiei Fântânele (Prahova). Documentațiile acestora s-au păstrat la Arhivele Statului din București. Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
Lazăr din Pecica etc. La 100 ani de la moartea lui Gheorghe Lazăr, autoritățile de atunci, membrii guvernului și instituțiile de învățământ de toate gradele au organizat o comemorare festivă. În anul 1973 UNESCO a comemorat 150 de ani de la moartea dascălului din Avrig, aducându-se în prim plan activitatea, viața și opera unuia dintre cei mai prestigioși îndrumători ai culturii române.
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
numele lui se află la loc de cinste. A fost fiul iconomului Ion Isăcescu și al Saftei (Elisabeta), fata preotului Toader Cima. La vârsta de 7 ani începe școala domnească din Roman. Aici este „botezat” Ionescu (fiul lui Ion) de către dascălul Verescu, astfel că prenumele Ion a devenit nume patronimic. A studiat în țară la Academia Mihăileană din Iași, apoi a urmat în Franța agronomia, științele naturii și științele economice. La Paris, Ion Ionescu de la Brad a închegat o strânsă prietenie
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
cu patru clase iar mai târziu cu șase. Cursurile s-au desfășurat în orele de dimineață. Ele au continuat și în orele de după amează când au avut loc și activitățile libere pe cum folclorul și corul. Care au fost primii dascăli nu se știe dar se știe că prin secolul al XIX-lea s-a învățat în limba magheară și ceva, pe lângă biserică, în linba română. Învățătoarea care și astăzi se amintește, a fost dăscălița Bujorica. Despre dânsa se spune că
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
româno-iugoslav din anul 1933, în anul 1935 la Sărcia vine învățătorul contractual Ștefan Dumitrache apoi din Ecica Gurie Ursulescu ca în anul școlar 1939/40 să vină Alexandru Maiogan. Dânșii au lăsat urme adânci în viața culturală a satului. Următorul dascăl a fost, fiul satului, Iosif Lăpădat-Bagea. dar care, datorită sistemului nou instalat, de șeful Securității (UDBA) a fost transferat într-un sat izolat din Bačka să învețe copii sârbi, rromi și români limba română. În locul lui a venit Ilie Jurjovan
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
A mai fost aci angajat și un alt fiu al satului, Ion-Ioniță Rotariu apoi Nicolae Suciu și soția acestuia Olghița. Cei ptru, Ioniță și Mărioara (ambii până la pensie), soții Olghița și Nicolae (mai târziu au trecut la Panciova) au fost dascălii care cel mai mult s-au reținut în sat. Fiindcă învățământul s-a desfășurat în limba română, profesori pentru acest obiect au fost numiți Miodrag Miloș, apoi Sidonia Pancaricean și mai târziu Todor Baloș. Profesor pentru matematică a fost Iosif
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Sărcia unde a terminat patru clase primare iar restul de încă două clase le-a făcut la Iașa Tomić (Modoș). Înscrie apoi Școala Normală la Craiova, România pe care a absolvit-o cu succes. După absolvirea școlii se angajează ca dascăl în satul natal. Ca toți dascălii sărcienți, și-a dat un aport aparte la dezvoltarea vieții culturale și amatoricească a satului. Când, în anul 1952, după un articol apărut în cotidianul „Politica” din Belgrad, a ajutat consătenii și familia cu
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
primare iar restul de încă două clase le-a făcut la Iașa Tomić (Modoș). Înscrie apoi Școala Normală la Craiova, România pe care a absolvit-o cu succes. După absolvirea școlii se angajează ca dascăl în satul natal. Ca toți dascălii sărcienți, și-a dat un aport aparte la dezvoltarea vieții culturale și amatoricească a satului. Când, în anul 1952, după un articol apărut în cotidianul „Politica” din Belgrad, a ajutat consătenii și familia cu sfatul și scrierea cererilor pentru restituirea
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
cu ferestre mari spre grădină, cancelaria, internatul, iar la etaj apartamentul directorului. În anul școlar 1843-1844 Școala Centrală are 405 elevi (250 din Craiova și 155 din alte localități). După înfrângerea Revoluției de la 1848, școala se închide pentru că nu are dascălii necesari. Clădirea devine cazarmă, spital, bucătărie. După revoluție pe tronul Țării Românești urcă Barbu Știrbei care cumpărase terenul pentru școala craioveană. În 1852 școala s-a închis din nou și clădirea sa devine comandament țarist și spital. Gheorghe Marin Fontanin
Colegiul Național Carol I din Craiova () [Corola-website/Science/304748_a_306077]
-
(n. 12 decembrie 1817, Sighișoara - d. 2 iulie 1893, Sibiu) a fost un episcop evanghelic sas din Transilvania în secolul al XIX-lea. Și-a desfășurat activitatea ca dascăl, teolog, istoric și politician. S-a născut în 12 decembrie 1817 în Sighișoara, pe atunci reședința comitatului Târnava Mare, într-o familie modestă de mici meseriași. Tatăl său, Martin Benjamin Teutsch, a fost căsătorit cu Maria Katharina Weiß, Georg Daniel
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
trei ani, aici fiind pregătiți educatori și preoți săsești. Reforma școlară a uniformizat învățământul primar, gimnazial și seminariile din școlile săsești. A fost președintele comisiei de examinare pentru candidații din învățământ și teologie. Pentru o pregătire mai bună a viitorilor dascăli, a înființat spre sfârșitul vieții sale (în 1891) seminarul din Sibiu. Nu a uitat nici agricultura pe care a impulsionat-o prin diferite activități organizate cu participarea lui. În perioada Revoluției din 1848, Teutsch a fost căpitan în garda civilă
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]