6,403 matches
-
de locul nascerei mele și despre mórtea părinților mei, - în sensul de a putea obține o bursă de studiu, fiind singurul mijloc pentru a termina studiile și a fi salvat de șirul necontenit de miserii ce ma înconjóră, - sunt văzut dator, - și pe parolă onóre de ofițer, vă afirm, - că trebuind să plătesc datoria pentru casa, masa, spălătorésă etc., - nu remân din 150 de lei, nici cu 5 lei. Momentul fiind destul de favorabil pentru a putea reuși, - chiar astăzi adresez o
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
să spun... Locutorul își dorește ca interlocutorul să intervină. O altă manieră de a vedea lucrurile/Un alt mod de.../ Un alt tip de... Locutorul nu dorește să impună punctul său de vedere ca fiind singurul valabil 37. (Îți) rămân dator/datoare! Locutorul se plasează într-o ipostază de subordonare față de interlocutor. etc. Tabelul nr. 9. Indicatori nonverbali 38 ai comportamentului comunicativ al locutorului Unități/structuri nonverbale "Traducere" Ținerea unui obiect în mână, ținerea mâinii pe cea a prietenului/rudei Locutorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spun... Locutorul își dorește ca interlocutorul să intervină. O altă manieră de a vedea lucrurile/Un alt mod de.../ Un alt tip de... Locutorul nu dorește să impună punctul său de vedere ca fiind singurul valabil 37. (Îți) rămân dator/datoare! Locutorul se plasează într-o ipostază de subordonare față de interlocutor. etc. Tabelul nr. 9. Indicatori nonverbali 38 ai comportamentului comunicativ al locutorului Unități/structuri nonverbale "Traducere" Ținerea unui obiect în mână, ținerea mâinii pe cea a prietenului/rudei Locutorul dorește
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
aproape atro fiate.” Încumetându‐ se să scoată iarăși „Tutova, Vechea Tutovă a mea, voi încerca nu să asanez moravurile, nu să îndrept strâmbii, nu să vază orbii, nu să alerge șchiopii, nici să închid pușcăriile sau să dărâm spitalele”, ci „dator sunt, față de societatea care formează pentru mine familia umană, să fac să se audă glasul meu..., să redeștept sentimentele adormiților...” Așa că, „fi‐vor liberali, conservatori ‐ junimiști, 212 conservatori‐democrați, voi cerca, și cred că vom reuși, să țintuim la stâlpul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
colaboratorii interni, revista seamănă prin cuprins și autori cu oricare număr din „Dacia literară” ori „Convorbiri literare” de la Iași, chiar dacă unele materiale sunt prezente la Bârlad prin împrumut. Cum Baaadul literar este realizat din banii bârlădenilor, înseamnă că redacția rămâne datoare ca în timp să asigure autorităților locale condeierii locali de mâine, formându-i, așa cum au făcut de fiecare dată revistele locale prin conducătorii lor. Cenaclurile literare locale dar și cele din împrejurimi, aici trebuie să-și găsească loc de confruntare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
asupra stării de sănătate mintală colectivă. Vor prolifera psihozele colective de natură delirant-anomică. Ca o formă de compensare a acestei stări anomice, se va dezvolta delațiunea. Fiecare îl va suspecta pe celălalt și, în final, fiecare individ se va simți dator ca, în mod paradoxal, să-și divulge concetățenii pentru acte antisociale reale sau inventate. Instituția terorii va produce un model de anti-morală sau mai exact o morală a negativității întemeiată pe frică și absurd. Ne găsim într-o situație de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
utopie. Pentru acest tip de lume, o lume fără șefi, fără diviziunea conducători/conduși, dar care să rămînă organizată, civilizată, este imposibilă. Pierre Clastres gîndește relațiile dintre societate și șef prin intermediul noțiunii de datorie. În cazul lumii acefale, șeful este dator societății. Lumea cefală inversează datoria: societatea este cea care are datorii față de șefii săi Clastre vorbind, în acest caz, de "datorie inversată". Lumea modernă este cefală. Există șefi adevărați, guvernanți și guvernați, dominanți și dominați, stăpîni și supuși. O simțim
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Individul este un mic stat, precum statul este un individ în Mare; ceea ce este scris cu litere mici în fiecare stă scris cu litere mari în Comunitate. Dovada: precum în spiritul individului părțile interioare ale sufletului (curajul și poftele) sunt datoare a se supune poruncii părții înalte și conducătoare (rațiunea), fiindcă numai așa domnește în suflet armonia și cumpănește dreptatea , tot astfel, în marele om, care este statul, clasele sociale inferioare trebuie să asculte de conducători. Statul ideal este acela unde
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
un sens ultimelor sale cuvinte? 139 Cred că da. Convingeri statornice și de neclintit conferă o coerență excepțională vieții sale. Wittgenstein a crezut că cel care are cu adevărat o înzestrare (și puțini oameni sunt cei care o au) este dator să o cultive fără a precupeți nici o sforțare, nici un sacrificiu. Cel cu adevărat talentat nu are dreptul să trăiască așa cum trăiește un „om normal“. Deviza lui Otto Weininger „Fii geniu sau dispari.“ lăsase o pecete de neșters asupra modului său
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu economia sau cu politica deoarece în acest fel ar fi putut aduce o contribuție mai mare la cauza binelui public. Oscilațiile care marchează viața lui între ceea ce îl atrăgea mai mult ca persoană privată și ceea ce credea că este dator să facă pentru colectivitate ilustrează într-un mod sui generis tensiunea dintre înclinație și datorie. În perioadele când era pe deplin angajat în campanii publice, Russell putea resimți acele preocupări logico-filozofice care îi aduseseră recunoaștere și notorietate drept mai puțin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei ce sunt socotiți răi filozofi, fără a fi însă unul rău. Dar poate răutatea e cea care este interesantă.“29 Conștiința că ești dator semenilor să acționezi ca un luptător, că este un lux neîngăduit să cultivi o existență pur meditativă, i-a temperat lui Russell, odată cu trecerea timpului, tot mai mult aspirația romantică spre absolut, foarte puternică în tinerețe. El insista asupra distincției
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și practici dorite sau interzise de societate, deși necodificate În legi. De exemplu, mișcările sociale environmentale (ecologice), mișcările privind drepturile consumatorilor (consumerismul) reflectă schimbări de valori sociale ce pot conduce la modificări legislative ulterioare. Organizațiile anticipează aceste schimbări și sunt datoare să reflecte, În propriile activități, valorile sociale emergente. A patra dimensiune, responsabilitatea filantropică sau voluntară a organizației se referă la implicarea acesteia În misiuni caritabile sau activități sociale care nu sunt cerute În mod imperativ de societate nici legal și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
înseamnă că poeții vor fi excluși. După cum ți-am spus, pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămînînd poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei". Cu totul împotriva tradiționalismului vehiculat în epocă de sămănătoriști, se simte dator să definească ce înseamnă instinct tradițional și să precizeze izvorul poemei Nastratin Hogea la Isarlîk: "Nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne deosebit de contrafaceri. Am
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se afirmă stăruitor". Cecității lovinesciene, exagerată polemic de autorul Domnișoarei Hus, îi contrapune imnul spiritual, scris, fără colaborare, dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. O bună paralelă ar putea fi Poe-Barbu. Fervent al vechii Grecii, se simte dator să-și definească poziția față de tradiționalism: "lirica nouă nu are de combătut tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cînd obiectele de prima necesitate sînt acelea care au a face cu existența sa ca animal. În marginea discuțiilor din Cameră asupra Băncii de Scont și de Circulație, amendează ignoranța acestora privind capitalurile fictive și capitalurile reale. Și se simte dator să le definească cît mai precis, însoțindu-le și de exemple, bune a le pricepe și cei cu patru clase și un curs de violoncel: "Capitalurile fictive sînt toate acele pretinse reprezentații ale bogăției, ale tranzacțiilor, precum acțiuni, obligațiuni, polițe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pus nici un impozit", face cîteva precizări: "Ce este un împrumut? E un contract în scris sau verbal cu care primești de la cineva bani sau orice alte valori, cu îndatorirea de-a înapoia cele luate cu sau fără dobîndă. Statul era dator creditorilor săi sume în numărătoare. În loc de-a le plăti însă peșin, el emite pentru 26.260.000 bilete ipotecare, deci el a luat de la fiecare detentor al unei asemenea hîrtii echivalentul în numerar, îndatorindu-se de-a plăti acel numerar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai mare de a lupta în asemenea grele împrejurări, un merit pe care cu dragă inimă îl recunoaștem și îl prețuim". Parte dintre aceste piedici le regăsim, din păcate și în prezent, mai ales lipsa de capital autohton. Se simte dator în această idee să sublinieze: Coloanele acestei foi sînt de ani încoace martore că, în margini practice și dictate de experiență, am fost pentru încurajarea, pentru protejarea industriei naționale. Inconvenientele măsurilor protecționiste le-am considerat ca o dare plătită în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
I, Regele Românilor. Îndemnat cu parșivenie, de către Ion Cristoiu, la televiziunea "mogulului bun", să se identifice cu mareșalul Antonescu, cu ocazia împlinirii a șapte decenii de la târârea noastră în război de partea puterilor Axei, președintele Traian Băsescu s-a simțit dator nu numai să se viseze "mareșal", dar și să-și asume părerea lui Adolf Hitler despre Regele Mihai și să ne facă pe toți cei care l-am votat părtași la o mojicie cu adevărat cosmică. Ce-i drept, asemănările
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dure în ciuda candorii sale angelice, cum a fost cel care a dat viață miilor de personaje memorabile, principale sau secundare, pe scenă sau pe celuloid, care i-au jalonat o carieră de aprope cincizeci de ani. Televiziunile s-au simțit datoare, în limita dreptului de copyright, să ne retransmită și filme vechi cu el, filme care ne-au cam dat de gândit. În prime time, la postul specializat pe filme al televiziunii lui Adrian Sârbu, am revăzut, după mai bine de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
autori să citească și cum să scrie dacă vor să facă cultură de performanță. Era o deschidere paideică neobișnuită și salutară pentru un timp dominat de amatorism, mediocritate și limbă de lemn. E adevărat, firește, că Noica nu se simțea dator să critice regimul sau să asume luări de poziție publice cu caracter politic și că poziționarea sa față de poliția politică era una obedientă, singura sa grijă fiind - așa cum o arata arhivele - să nu mai producă rău nimănui. (Vocalii inchizitori de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
am mai făcut presă decât sporadic după căderea comunismului, fiind atras intelectual și instituțional de alte provocări. Am urmărit însă cu mare atenție ce s-a întîmplat în acest sector în ultimele două decenii, și din această perspectivă mă simt dator să depun mărturie. E de natura evidenței că în fiecare dintre noi doarme o bestie gata să dea curs celor mai animalice reacții. În mod inexplicabil, la aceste basic instincts naturale (foame, frică, sex), homo sapiens erectus a mai adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de la suportul de hârtie la cel virtual, on-line, a adus după sine o mai mare flexibilitate a cititorului și a generat o altă formă de comunicare mediatică în care receptorul nu mai era pasiv, ci, încetul cu încetul, se simțea dator să participe la analiza conținutului care îi era oferit de editor. Am trecut astfel, pe nesimțite, de la o lume dominată de cititori la una, neașteptată, de "scriitori". În fața acestei realități, editorii de presă au chiuit de bucurie. În fine, aveau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
soldaților din toate războaiele. - Dumnezeule! Credeam că ești mort. - Aproape am fost. Au tăcut, privindu-se ca și cum nici unul din ei nu știa ce să spună ori să facă. - Păi, a murmurat Faulques În cele din urmă, admit că-ți sunt dator cu o dușcă. - O dușcă? - Un pahar cu ceva. Alcool, dacă-ți place. Un pahar. A surâs pentru prima oară, cam forțat, iar celălalt i-a răspuns tot cu gestul dinainte, dezvelindu-și gaura dintre dinți. Părea să reflecteze. - Da
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pahar cu ceva. Alcool, dacă-ți place. Un pahar. A surâs pentru prima oară, cam forțat, iar celălalt i-a răspuns tot cu gestul dinainte, dezvelindu-și gaura dintre dinți. Părea să reflecteze. - Da, a conchis. Poate că-mi ești dator cu dușca asta. - Intră. Au intrat În turn. Nou-sositul a privit În jur, surprins, și a făcut ușor stânga-Împrejur, ca să cuprindă enorma pictură circulară, pe când pictorul de război dibuia pe sub masa unde se Îngrămădeau peneluri, cutii și tuburi cu vopsele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În anii din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie să am o relație fizică pasionată cu cineva - sau să mă opun uriașei dorințe sexuale din mine cu mijloacele castității. Am ales prima variantă. Am admis de asemenea că sunt datoare atât familiei mele cât și societății (s-o ia dracu’, oricum) și să urmez anumite obiceiuri absurde și tradiționale - spre binele meu, mi se spune. Din nefericire, această din urmă sintagmă, „spre binele meu”, conține Întreaga tragedie a existenței Sylviei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]