8,208 matches
-
cu perseverență „crucificat” în „geometria” expresiei, asemenea „duhurilor” în vitraliile de catedrală: „Vremelnica făptură de om cioplită-n om / Își veșnicește visul pe-un pământesc vitraliu”. Romantismul sensibilității se convertește frecvent în parnasianism. Vibrații intime, peisaje sufletești sunt absorbite de decoruri, fenomenalități obiective, nu mai puțin de reminiscențe livrești. Unele dintre cele mai reprezentative piese fixează priveliști culese în cursul unor călătorii, bunăoară cele din Bruges: „Lagune-adânci își mișcă tentaculul fluid / Lent ruginind zăvoare și înverzind pereții / Și poduri gri de
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Tudoran. În versurile de început T. cultivă o formulă mixtă, o combinație de simbolism ermetic și neoromantism cu tușe expresioniste, vagul simbolist și ambiguitatea fiind o constantă a liricii sale, păstrată chiar și în formula social-militantă de după 1944. Temele și decorul sunt însă de factură romantică: suferința fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc. Un poem precum Pentru cântecul întârziat ilustrează acest mixaj reușit: „În nopțile cerește înfrunzite,/ În toamna-acestor întristate ore,/ Albastrul, printre stelele coclite,/ Întinde pretutindeni
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
duc, codrul rămâne, Jelui-m-aș și n-am cui, sunt puse în circulație melodii ce amintesc de creația lui Alexandru Flechtenmacher și Eduard Caudella sau de romanțele, cântecele ostășești și imnurile școlare ale vremii. Drama este liniară, cu un decor sumar, iar vocabularul abundă în expresii deformate mai ales prin lipsa de asimilare a neologismelor. Pe schema spectacolului cu Iancu Jianu se va constitui întregul repertoriu al teatrului de haiduci și de hoți, care cuprinde un mare număr de nume
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
nuvela Fratele meu geamăn (2002), lărgesc și diversifică galeria personajelor. Aici autorul investighează perioada de tranziție a anilor ’90. Din nou se poate observa că narațiunile constituie, sub mai multe raporturi simultan, un repertoar. În primul rând în ceea ce privește tematica, anecdotica, decorul și atmosfera, povestirile reconstituind mici scene și situații dintr-o lume cenușie, banală și nespectaculoasă, practic omniprezentă. E lumea Bucureștilor, alcătuită din trăitori în blocuri ori în case „la curte”, mușterii ai micilor frizerii și ai cârciumilor de cartier (locante
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
Bolliac, Scrieri, Editura Minerva, 1983). 337. Alexandru Em. Lăzărescu (Laertiu) (1830- 1876), „până la 1876 trecea drept critic acut [...], scrisese foiletoane dramatice la Românul, Telegraful, Alergătorul liber, făcând în limbaj francizat analize meticuloase privind subiectul, personalitatea eroilor, motivarea psihologică, jocul actorilor, decorurile, limba“ (G. Călinescu). Laertiu a mai scris poezii (Ore de repaos, 1853) și lucrări dramatice, mediocre. Dar n-a putut rămâne 338. Poetul Zamfirescu, funcționar la Eforia Spitalelor Civile, a murit nebun. Zamfirescu a avut talent. Publicului celui mare a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trimisă presei prin care se anunța „deschiderea grădinii Union-Suisse“, cu un „café concert internațional“, I.D. Ionescu lansa un patetic apel către spectatori: „Aviz im portant. Subsemnatul, în urma silințelor ce am depus de a dota grădina Union-Suisse cu o scenă sistematică, decoruri noi, zece loji pentru comoditatea familielor și o muzică militară, precum și a artiștilor ce se vor prennoi cât mai des, sper că [voi] fi, ca român, susținut de onor. public bucureștean“ („Curierul spectacolelor“, Stindardul, an. I, 30 aprilie 1876, p.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și antidinastice ale roșilor; cea piezișă, politica aventuroasă din afară a cabinetului. Antidinasticismul era dovedit prin trecutul partidului roșu: Republica de la Ploiești, scandalul de la sala Slătineanu, precum și toată literatura politică de la 1869 la 1876. Dacă Românul păstra o atitudine de decor, în schimb alte ziare, precum, mai ales, Ghimpele, Sarsailă 12 etc. atacau și ridiculizau în fiecare număr pe Domnitor. Iată câteva probe din această literatură. Sunt documentele epocii. În Ghimpele de la 12 februar 1872. nu! a ta moarte... (Imitațiune) Nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
parte dintr-un aforism de Schopenhauer, citit, în traducere, nu mai știu unde: „Voioșia nu poate veni la serbare”. Azi am găsit fișa pe care îl notasem. Merită citat în întregime: „Magnificiențele, de cele mai multe ori, sînt niște curate aparențe, ca decorurile de teatru: esența lucrului n-are ființă. Tot așa corăbiile pavoazate și înflorite, descărcarea de tunuri, iluminațiile, surlele și țimbalele... toate astea-s o firmă, o indicare, ieroglifele voioșiei. Cel mai adesea voioșia lipsește. Numai ea se scuză că nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
conferențiar universitar, mi-a povestit următoarea „sfidare”. La întoarcerea de la o înmormîntare, s-a oprit la un nepot de-al nevesti-sii, „șofer cu 7 clase”, cu soție croitoreasă. În casă, covoare peste covoare, în straturi, mobilă „de comandă” și, ca decor intelectual, bibliotecă. Un mic accident petrecut la intrare a făcut să-l contrarieze această opulență, pe care oricum ar fi privit-o critic. Descălțîndu-se, a observat o rosătură la unul din ciorapi chiar în față, la degete. A încercat s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
soț, ofițer cazac de la Don. 64 Colonel Ciuntu - originar din Fălticeni. Fost elev al lui Vasile Ciurea. 65 Dat profesorului și directorului Ion Roman din București, care a profesat la același liceu -„Mihai-Viteazul” - cu criticul. Cu alte nume, dar cu decor fălticenean, Lovinescu oferă discrete date despre o poveste de dragoste Între Ion Roman și Maria Mihăescu, petrecută cu mulți ani În urmă. 66 Mama lui Vasile și Horia Lovinescu. Înrudită cu familia lui Ioan BudaiDeleanu. Scriitorul Vasile Lovinescu mi-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Man și sfătuiți de eminența cenușie Vasile Toporan - replică fălticeneană a lui 594 vă așteptăm să ne vizitați, Împreună cu soția Dvs., să vă plimb prin frumoasele locuri ale Brașovului (...). De obicei, vremea e frumoasă până În noiembrie (la Brașov, n.n.). și decorul ruginiu are farmec. Colonel Ciuntu m-a rugat să vă transmit și din partea familiei, distinse salutări și urări de sănătate (...). Cu distinsă stimă și recunoștință, soției și Dvs. Maria Kalmicov 33 Brașov, 20 octombrie 1975 Mult stimate Domnule Dimitriu, Cer
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se Înțelege subtextul tragic. Caiețelul În care sunt notate aceste creionări l-am intitulat „Trâmbițe mute” și-mi pare emfatic. Apoi am o piesă de teatru „Omătul negru”, temă de tragedie antică Într-o formă de teatru esențializat, costume și decor. Ce frumoasă-i părerea dv. de a ne vedea cu toții În casa noastră cu masă mare de grădină, sub cireș, dar amar au mai bătut vremurile și ne-a vântuit În toate colțurile lumii și ne vedem pe fugă, care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pomenesc. Cu cele mai alese sentimente, V. Tempeanu 22 Bft. 6 oct. 1971 Stimate și iubite domnule Dimitriu, Am primit la Covasna misiva matale. Mă bucur pentru activitatea asiduă, pe care o desfășori. Am venit la Covasna pentru schimbare de decor și de aer, și mă simt destul de bine. Desigur: tot materialul documentar trimis de mine liceului No. 2, după folosire, Îl veți păstra Dv. la Muzeul pt. literatură (Mai ales actul de naștere al liceului, care e un aviz al
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Politehnicei. Întregul plen a fost de acord cu prezentarea fundamentată pe diapozitivele color de care am discutat. Eu am propus ca imediat după mata să se prezinte În cadrul aceleiași manifestări, un ciclu de fotografii artistice (peisagii, natură statică plastică și decoruri florale), de către un prieten local al meu, dr. Cheptea Pavel (tot moldovean), lector la Inst. de Arte Plastice 699 „ștefan cel Mare” din parcul Sucevei, a fost mutat la Liceul „ștefan cel Mare” din Câmpulung-Moldovenesc. Se pregătea uriașa lucrare a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Ceaușescu, urmat de dulcea sa soție. El face drumul știut, de la un capăt la celălalt al tribunei sale, salută ca un boxer experimentat pe toată lumea și bâlciul începe. În dreapta lui, Elena Ceaușescu. Imediat după ea, Ștefan Voitec, mobila social-democrată necesară decorului. În stânga lui Ceaușescu, surpriză! Ion Gheorghe Maurer, albit și posomorât. Nu este învrednicit nici măcar cu o privire de la fostul său colaborator. De altfel, după numai 30 de minute, Maurer se va retrage pentru a nu mai apărea până la sfârșit. Exemplu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Jilavei, colonelul Feciar, și al comandantului Vasile Gheorghe, că, dacă i se dă ordin, mă calcă în picioare până voi da ortul popii. De altfel, plutonierul Petre, cu alți gardieni (Sabău, Amariuței, Ocnașu etc.) au făcut parte din acel celebru decor de aur de la Jilava, specializat în torturarea deținuților (și chiar omorârea lor) până la decretul din 1977, când torturile și bătăile și-au pierdut caracterul de masă, luând un aspect mult mai individual. Care este dar diferența dintre plutonierul Petre de la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
printr-o năstrușnică și tensionată operație de „legalitate socialistă”, prin care beneficiasem de dreptul de opțiune al colocatarului apartamentului (bunicul Cellei) și de dreptul meu, ca scriitor (dar și „cercetător științific principal”), la o cameră suplimentară. Atent, ca totdeauna, la decor și recuzită, Radu a fost de la Început fascinat de un set de pahare de Bacara pe care Cella le moștenise de la bunicii ei. Superbe, Într-adevăr, prin austeritatea delicată a formei și a desenului. Niște tuburi cilindrice de cristal subțire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ceva confidențial, de vreme ce voia să evite microfoanele din biroul său oficial. Plimbarea s-a prelungit pentru câteva ore Într-un monolog prietenesc și, dacă mă ghidam după banalitățile pe care le auzeam, codificat. Peisajul aproape londonez al parcului devenise, parcă, decorul neuitatului film Blow-up... Ascultam În tăcere și aprobam, din când În când, lamentările colegului președinte, dar nu prea Înțelegeam de ce mă alesese tocmai pe mine pentru această surdină anticeaușistă. Ascultându-l, aveam impresia că nu face altceva decât să dea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
senin În această lume, oricâte dureri sau revolte i-ar produce, povestitorul nici nu există decât În descoperirea acestui concret mirific, tradițional, riguros, cu o psihologie mai curând sedentară, Într-un regim al perenității, al ciclurilor repetitive și Într-un decor perfect recognoscibil, cu precise coordonate. „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gura lupului, pornind la această luptă decisivă, cu foarte puțini sorți de izbândă. Regele făcea tatonări peste tot în afară, prin oamenii lui de încredere. Astfel, Teofil Sidorovici, care era șeful „Strajei Țării” a fost primit de Mussolini într-un decor neașteptat. În camera de audiență era tabloul Căpitanului în doliu și el a fost așezat cu fața la tablou, ceea ce l-a stânjenit foarte mult, iar când i s-a pus întrebarea ce se întâmplă cu tineretul, Sidorovici a spus că el
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
bucuriei (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) cristalizează îndeajuns de pregnant traseul și profilul poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
de Veronica Porumbacu, Cluj, 1973; Secțiuni, București, 1974; Cumpăna bucuriei, Cluj-Napoca, 1975; Reminiscențe naive, București, 1977; Aspecte ale poeziei de azi, I-III, Cluj-Napoca, 1977-1984; Gulliver, București, 1979; Prezența criticii, București, 1982; Istorie personală, București, 1983; De toamnă, București, 1986; Decorul speranței, București, 1988; Jucător de rezervă, București, 1992; Jurnalul unui poet leneș, îngr. Lidia Felea, București, 2000; Ritual solitar, pref. Ion Pop, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Robert Frost, Versuri, pref. trad., București, 1969; Henri Perruchot, Viața lui Renoir, București, 1970; Marcel
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave”, Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr. Alexandrescu, Al. Vlahuță ș.a.), comentatorul nu trece dincolo de examenul versificației. Prețuiește, în literatura română, numai scriitorii pe care cercul „Literatorului” și-i recunoștea ca înaintași
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
volumului, Frumos e numai adevărul, este, la dimensiuni reduse, o adevărată frescă socială: pretextul nunții așază în prim-plan o societate balcanică pestriță, care se cufundă în lâncezirea trupului și a minții, abandonându-se în voluptate și senzualitate. Plasat în decorul unei margini de pădure, tabloul trimite sugestiv la bacanalele romane. Notele expresioniste, prezente mai pretutindeni, asigură coeziunea volumului; în Iedule, am căzut în lapte!, soldații dezertori mănâncă melcii vii care invadează casa, secvența având evidente similitudini cu imagistica filmelor expresioniste
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
făcând „dezvăluiri” stupefiante, dar fără vreo dovadă decisiv incriminatorie. Campania s-a potolit, însă D. va rămâne marcat. În corespondența lui, chestiunea e obsesivă, el mascându-și cu greu un „complex” al paternității. Finețea piesei Vlaicu Vodă - construcție clasică în decor romantic - vine din rafinamentul psihologic, ca și din dozajul atent strunit al energiilor în conflict. Dialogul se transformă într-o abilă artă a eschivelor, a mișcărilor înșelătoare, îndelung premeditate. Voievod al unor vremuri de neguroasă restriște, Vlaicu se înfățișează, într-
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]