6,495 matches
-
al Rinului. Într-o perioadă critică a disputelor religioase, Wilhelm a luat mai multe măsuri de a menține Bavaria în tabăra catolică. Doctrinele reformate înregistraseră progrese în teritoriul Bavaria, drept pentru care ducele a obținut din partea papei drepturi extinse asupra episcopiilor și mănăstirilor. El a luat măsuri represive împotriva reformaților, dintre care mulți au fost alungați, și a invitat iezuiții în ducat (1541), transformând universitatea din Ingolstadt în cartierul general al acestora din Germania. Wilhelm a murit în martie 1550, fiind
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Creuse Departamentul Corrèze Departamentul Haute-Vienne Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Vendée Departamentul Sarthe Bisericile fortificate din Lorena sînt datorite disputelor între stăpânii zonei: ducii Lorenei, ducii din Bar, conții Luxemburgului, episcopii celor trei episcopii (Toul, Metz, Verdun). Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Meurthe-et-Moselle Departamentul Meuse Lista bisericilor ale departamentului Meuse a fost elaborată de către "services départementaux de l'architecture et du patrimoine" , însă nu este accesibilă pe web. Wikipedia francez repertoriază bisericile din
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
Lista bisericilor ale departamentului Meuse a fost elaborată de către "services départementaux de l'architecture et du patrimoine" , însă nu este accesibilă pe web. Wikipedia francez repertoriază bisericile din urmă: Departamentul Moselle În departamentul Moselle, Pays messin care înconjura orașul și episcopia Metz păstrează singur 31 biserici fortificate sau fortificate în trecut: Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Aveyron Departamenul Gers Departamentul Lot Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Calvados Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Charente Departamentul Charente-Maritime Departamentul Deux-Sèvres Departamentul Alpes-de-Haute-Provence
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
Comisiunii Monumentelor Istorice", profesorul N.A. Constantinescu a adus date noi printr-un studiu publicat în 1924, iar în perioada 1951-1956 s-au publicat atât hrisoavele voievodale ale domnilor munteni în seria de volume "Documente privind istoria României", cât și "Condicile Episcopiei Buzăului". Contribuții privind istoria locurilor a adus și Mihai Regleanu cu al său "Indice cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România", punctul de cotitură constituindu-l însă Pavel Chihaia cu articolele "Un complex de
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
slab locuit și controlat anterior mai întâi de triburile pecenege și mai apoi de cele cumane, se aflau supuse unei duble influențe. Astfel, misionarismul catolic promovat de autoritatea statală maghiară (soldat cu convertirea a două căpetenii cumane și înființarea unui Episcopii a Cumaniei cu reședința probabilă pe râul Milcov), s-a confruntat cu influența ortodoxă din spațiul pontic. Șocul marii invazii mongole din 1241 a produs reculul expansiunii maghiare, toleranța religioasă mongolă oferind o egalitate de șanse tuturor cultelor practicate. În
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
s-a confruntat cu influența ortodoxă din spațiul pontic. Șocul marii invazii mongole din 1241 a produs reculul expansiunii maghiare, toleranța religioasă mongolă oferind o egalitate de șanse tuturor cultelor practicate. În contextul existent după 1241, existența în proximitate a episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicată ulterior la rangul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioasă răsăriteană.În această perioadă teritoriile respective (vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada din 1330), erau păstorite
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
ulterior la rangul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioasă răsăriteană.În această perioadă teritoriile respective (vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada din 1330), erau păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin intermediul Episcopiei de la Vicina, aflată într-o cetate - port dobrogeană al cărui amplasament este încă discutat de arheologi. Intre anii 1346-1371 s-a făcut simțită în Țara Românească influența isihasmului atonit și sinait, generat de sfinții Grigore Palamas și Grigore Sinaitul de la
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
să fie mult mai veche. Mai târziu, În acest context, explozia demografică și saltul cultural realizate după creearea structurii statale a statului muntean, au adus teritoriul Buzăului deja integrat până la poziția de provincie, care a contrabalansat la nivel confesional organizarea Episcopiei Râmnicului cu cea a Buzăului.. Episcopia Buzăului a fost înființată în primii ai ai secolului al XVI-lea și odată cu apariția sa a reprezentat un veritabil cap de pod pentru arhitectura religioasă de la curbura Carpaților. În zona montană a Buzăului
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
târziu, În acest context, explozia demografică și saltul cultural realizate după creearea structurii statale a statului muntean, au adus teritoriul Buzăului deja integrat până la poziția de provincie, care a contrabalansat la nivel confesional organizarea Episcopiei Râmnicului cu cea a Buzăului.. Episcopia Buzăului a fost înființată în primii ai ai secolului al XVI-lea și odată cu apariția sa a reprezentat un veritabil cap de pod pentru arhitectura religioasă de la curbura Carpaților. În zona montană a Buzăului s-a afirmat spre mijlocul secolului
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
orală pune ctitorirea pe seama a doi laici, ciobanii Simion și Vlad. Existența acestora ca personaje reale este relevată de un act de confirmare din data de 20 iunie 1742 al închinării mănăstirii de la Aluniș - existent în fondul de documente al Episcopiei Buzăului, care enumeră între alte metohuri: . Perioada monastică s-a încheiat în 1864 când a devenit biserică de mir. În 1903 s-a realizat pictura pe tablă de zinc. Locația sa este pe marginea unui povârniș, la 4,5 km
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Palatul Szantay este un edificiu situat în zona centrală a Aradului, la doar câțiva pași de artera principală, la colțul străzilor Horia și Episcopiei. A fost ridicat între anii 1905 - 1911. Volumul principal al grandiosului palat cu două etaje are planul în forma de L, iar spre curte perpendicular pe aceste laturi se desfășoară câte o aripă mai scurtă și mai îngustă. Perspectiva principală
Palatul Szantay din Arad () [Corola-website/Science/322702_a_324031]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul în Buzău și este condusă de episcopul Ciprian Spiridon. Episcopia ortodoxă cu sediul la Buzău există de la începutul secolului al XVI-lea, din timpul domniei lui Radu cel Mare. Ceva mai târziu, sub domnia lui Radu Paisie, „"pentru Buzău se făcu o noua orânduire, fixându-se județele supuse cu judecata
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
din timpul domniei lui Radu cel Mare. Ceva mai târziu, sub domnia lui Radu Paisie, „"pentru Buzău se făcu o noua orânduire, fixându-se județele supuse cu judecata lor oblăduirii episcopului de acolo: Buzăul, Râmnicul-Sărat, Brăila și Secuienii"” În 1649, Episcopia Buzăului a fost reconstruită de Matei Basarab, „"după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești"”, așa cum scria un cronicar al vremii. Dintre figurile istorice importante de episcopi ai
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
figurile istorice importante de episcopi ai Buzăului se remarcă Mitrofan, cunoscut editor de carte bisericească, de al cărui nume se leagă tipărirea Bibliei de la București din 1688, și apoi, în secolul al XIX-lea, Dionisie Romano. Spre sfârșitul perioadei comuniste, episcopia a fost condusă între 1982-2013 de arhiepiscopul Epifanie Norocel, ale cărui relații cu regimul totalitar sunt în continuare controversate. La 28 februarie 2013 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe episcopul vicar Ciprian Câmpineanul ca succesor al
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
fost organizată că Mitropolie, dar odată cu venirea stăpânirii otomane, administrația bisericească de la Tomis a fost suprimata. După revenirea Dobrogei la Patria-Mama, să reînceput activitatea religioasă, sub scaunul episcopal de la Galați, iar după reoganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființata Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului să reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare. Episcopia Tomisului a fost prima episcopie înființată pe teritoriul de astăzi al țării noastre. Consultând tomuri despre
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
religioasă, sub scaunul episcopal de la Galați, iar după reoganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființata Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului să reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare. Episcopia Tomisului a fost prima episcopie înființată pe teritoriul de astăzi al țării noastre. Consultând tomuri despre începuturile creștinismului, aflăm că Sfanțul Apostol Filip l-a însoțit pe Sfanțul Apostol Andrei în Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, pentru a propovădui cuvântul
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
Galați, iar după reoganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființata Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului să reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare. Episcopia Tomisului a fost prima episcopie înființată pe teritoriul de astăzi al țării noastre. Consultând tomuri despre începuturile creștinismului, aflăm că Sfanțul Apostol Filip l-a însoțit pe Sfanțul Apostol Andrei în Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu oamenilor de aici
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
un anumit moment al istoriei, conducerea ierarhică a provinciei s-a unificat, istoricul Sozomen (sec. VI) amintind că Scythia Minor în întregime a intrat sub oblăduirea unui singur episcop care își avea reședința în metropola provinciei, Tomis. Se presupune că Episcopia Tomisului a fost înființată în secolul III. Primul ierarh dobrogean cunoscut după nume este episcopul Evanghelicus (în jurul anului 303). Tot istoricul Sozomen relatează întâlnirea din anul 369 dintre episcopul tomitan Bretanion și împăratul Valens - el amintește "“un vechi obicei, care
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
în documentele istorice și denumirea "Eparhia litoralului Mării Negre". În anul 536 această eparhie a fost reorganizata, reducându-se semnificativ teritoriul în care se întindea și rămânând numai arealul aproximativ al Dobrogei de astăzi. În același timp au fost înființate 14 episcopii sufragane în importanțele cetăți din provincia română Scytia. În urmă invaziei slavo-avare, structura administrativă a Mitropiliei s-a dezintegrat, scaunul de la Tomis fiind retrogradat la rangul de Arhiepiscopie Autocefala. După mai multe valuri de migratori care au destabilizat atât viața
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
ale tătarilor. În anul 1287 regele Ladislau IV Cumanul a întreprins o acțiune militară contra tătarilor, care a afectat și Turda. Documentele consemnează faptul că Banul Mikud a donat în jurul anului 1288 mica fortificație (cetate) de la Sânmiclăuș (Szentmiklós) din Turda episcopiei din Alba-Iulia (ca răscumpărare pentru faptul că nu luase parte la o cruciadă). Coloniștilor Germani și Austrieci li s-a acordat în anul 1291 dreptul de a-și alege un jude (primar), fiind scoși în acest fel de sub jurisdicția autorității
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
comunismului, când necesitatea revigorării vieții bisericești a devenit un imperativ, a făcut ca prima eparhie nou înființată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, după aproape jumătate de secol, să fie . Dincolo de necesitatea pastorală a existenței unei eparhii în aceste locuri, prin înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor era recunoscut aportul milenar al tradiției creștine, tăriei credinței ortodoxe și pietății locuitorilor Bărăganului în viața Bisericii noastre strămoșești și a poporului român. Astfel, în ședința din 22 iunie 1993, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor a luat
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
locuitorilor Bărăganului în viața Bisericii noastre strămoșești și a poporului român. Astfel, în ședința din 22 iunie 1993, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor a luat în discuție cererea preoților și credincioșilor din cadrul protoieriilor județelor Ialomița și Călărași, privind înființarea unei episcopii și numirea aici a unui ierarh. Motivele cererii porneau de la considerente de ordin istoric și conțineau propuneri de îmbunătățire ale activității pastoral-misionare și de promovare a educației moral-religioase pentru păstrarea și consolidarea credinței ortodoxe. Întrucât argumentele erau susținute și de
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
de îmbunătățire ale activității pastoral-misionare și de promovare a educației moral-religioase pentru păstrarea și consolidarea credinței ortodoxe. Întrucât argumentele erau susținute și de autoritățile locale de stat, care s-au oferit să asigure posibilități corespunzătoare pentru buna funcționare a viitoarei episcopii, Consiliul Eparhial s-a declarat de acord cu înființarea unei episcopii locale pentru județele Ialomița și Călărași, de care să aparțină Protoieriile Slobozia, Urziceni, Călărași și Oltenița. Sfântul Sinod, în ședința sa de lucru din 6-8 iulie 1993, luând în
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
pentru păstrarea și consolidarea credinței ortodoxe. Întrucât argumentele erau susținute și de autoritățile locale de stat, care s-au oferit să asigure posibilități corespunzătoare pentru buna funcționare a viitoarei episcopii, Consiliul Eparhial s-a declarat de acord cu înființarea unei episcopii locale pentru județele Ialomița și Călărași, de care să aparțină Protoieriile Slobozia, Urziceni, Călărași și Oltenița. Sfântul Sinod, în ședința sa de lucru din 6-8 iulie 1993, luând în examinare adresa Arhiepiscopiei Bucureștilor nr. 2743/1993, privind propunerea Consiliului Eparhial
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
iulie 1993, luând în examinare adresa Arhiepiscopiei Bucureștilor nr. 2743/1993, privind propunerea Consiliului Eparhial al acesteia, de înființare a unei eparhii în Câmpia Bărăganului, a hotărât, în urma analizei făcute de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, înființarea unei noi episcopii pentru județele Ialomița și Călărași, cu denumirea Episcopia Sloboziei și Călărașilor, încadrată în jurisdicția canonică a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, urmând ca reședința să fie stabilită după cunoașterea exactă a situației pe plan local. Hotărârea Sfântului Sinod privind înființarea unei
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]