7,156 matches
-
era exilat în Patmos în arhipelagul egeu în timpul domniei lui Domițian și că ar fi scris acolo Apocalipsa. Cei care sunt în favoarea autorului apostol arată către mărturia Părinților timpurii ai Bisericii (vezi „Viziunea timpurie” mai sus) și către similitudinile dintre Evanghelia după Ioan și Apocalipsă. De exemplu, ambele opere sunt soteriologice și conțin o hristologie înaltă, afirmând partea divină a lui Isus mai degrabă decât partea sa omenească, prezentă preponderent în evangheliile sinoptice. În Evanghelia după Ioan și în Apocalipsă Isus
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
vezi „Viziunea timpurie” mai sus) și către similitudinile dintre Evanghelia după Ioan și Apocalipsă. De exemplu, ambele opere sunt soteriologice și conțin o hristologie înaltă, afirmând partea divină a lui Isus mai degrabă decât partea sa omenească, prezentă preponderent în evangheliile sinoptice. În Evanghelia după Ioan și în Apocalipsă Isus este numit „Cuvântul lui Dumnezeu” (), deși contextul Apocalipsei este foarte diferit față de cel din evanghelie. Cuvântul din este parte din judecată dar în imaginea este folosită pentru a vorbi despre un
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
mai sus) și către similitudinile dintre Evanghelia după Ioan și Apocalipsă. De exemplu, ambele opere sunt soteriologice și conțin o hristologie înaltă, afirmând partea divină a lui Isus mai degrabă decât partea sa omenească, prezentă preponderent în evangheliile sinoptice. În Evanghelia după Ioan și în Apocalipsă Isus este numit „Cuvântul lui Dumnezeu” (), deși contextul Apocalipsei este foarte diferit față de cel din evanghelie. Cuvântul din este parte din judecată dar în imaginea este folosită pentru a vorbi despre un rol în creația
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
înaltă, afirmând partea divină a lui Isus mai degrabă decât partea sa omenească, prezentă preponderent în evangheliile sinoptice. În Evanghelia după Ioan și în Apocalipsă Isus este numit „Cuvântul lui Dumnezeu” (), deși contextul Apocalipsei este foarte diferit față de cel din evanghelie. Cuvântul din este parte din judecată dar în imaginea este folosită pentru a vorbi despre un rol în creația lumii și în mântuire. Explicațiile diferențelor dintre operele lui Ioan oferite de cei care propun un același autor includ analiza motivelor
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
cercetare, cum ar fi critica textuală, au fost foarte influente în a sugera că Apostolul Ioan, Ioan Evanghelistul și Ioan de Patmos au fost trei indivizi diferiți. Diferențele de stil, de conținut teologic și de familiaritate cu limba greacă dintre Evanghelia după Ioan, epistolele lui Ioan și Apocalipsă sunt văzute de unii cercetători ca indicând trei autori diferiți. Cercetătorul biblic englez Robert Henry Charles (1855-1931) a raționat pe baza temeiurilor textuale interne că această carte a fost editată de cineva care
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
simbolizată drept soția Mielului. Cel mai important, editorul a rescris complet teologia mileniului a lui Ioan, „golind-o de orice înțeles”. John Robinson în "Redating the New Testament" (1976) a criticat aspru poziția Charles și a acceptat autorul apostol, datând Evanghelia după Ioan înaintea asediului Ierusalimului din 70 e.n. El argumentează de asemenea că greaca „săracă” a lui Ioan este un procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă. El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este cea a
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
au fost scrise într-un idiom atât de ciudat. Era vorba de o traducere literală care trebuia să respecte avertismentul din și anume că nu era permisă sub nicio formă coruperea textului. Conform lui Torrey, povestea spune că „A Patra Evanghelie a fost adusă la Efes de un creștin refugiat din Palestina curând după jumătatea primului secol. Ea era scrisă în aramaică.” Mai târziu efesenii au susținut că acest refugiat era însuși discipolul cel iubit. Mai târziu Ioan a fost expulzat
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
se referă la determinarea relației literare dintre cele trei evanghelii sinoptice: Matei, Marcu și Luca. Există două poziții care evită problema sinoptică, negând existența unei relații literare între cele trei evanghelii. Prima poziție susține că nu există nevoie de o explicație pentru asemănările dintre cele trei evanghelii, deoarece toate trei
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
se referă la determinarea relației literare dintre cele trei evanghelii sinoptice: Matei, Marcu și Luca. Există două poziții care evită problema sinoptică, negând existența unei relații literare între cele trei evanghelii. Prima poziție susține că nu există nevoie de o explicație pentru asemănările dintre cele trei evanghelii, deoarece toate trei ar fi fost scrise sub inspirația Duhului Sfânt. Diferențele se explică prin circumstanțele diferite ale scrierii fiecărei evanghelii. A doua poziție
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
dintre cele trei evanghelii sinoptice: Matei, Marcu și Luca. Există două poziții care evită problema sinoptică, negând existența unei relații literare între cele trei evanghelii. Prima poziție susține că nu există nevoie de o explicație pentru asemănările dintre cele trei evanghelii, deoarece toate trei ar fi fost scrise sub inspirația Duhului Sfânt. Diferențele se explică prin circumstanțele diferite ale scrierii fiecărei evanghelii. A doua poziție postulează o tradiție orală comună în spatele evangheliilor sinoptice, explicând diferențele ca rezultând din variații ale tradiției
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
între cele trei evanghelii. Prima poziție susține că nu există nevoie de o explicație pentru asemănările dintre cele trei evanghelii, deoarece toate trei ar fi fost scrise sub inspirația Duhului Sfânt. Diferențele se explică prin circumstanțele diferite ale scrierii fiecărei evanghelii. A doua poziție postulează o tradiție orală comună în spatele evangheliilor sinoptice, explicând diferențele ca rezultând din variații ale tradiției sau intervenții redacționale. Argumentul cel mai puternic în favoarea existenței unei relații literare între evanghelii este, pe lângă acordul pe alocuri literal între
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
nevoie de o explicație pentru asemănările dintre cele trei evanghelii, deoarece toate trei ar fi fost scrise sub inspirația Duhului Sfânt. Diferențele se explică prin circumstanțele diferite ale scrierii fiecărei evanghelii. A doua poziție postulează o tradiție orală comună în spatele evangheliilor sinoptice, explicând diferențele ca rezultând din variații ale tradiției sau intervenții redacționale. Argumentul cel mai puternic în favoarea existenței unei relații literare între evanghelii este, pe lângă acordul pe alocuri literal între acestea, observarea unor tipare comune în ordinea relatării evenimentelor. Există
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
explică prin circumstanțele diferite ale scrierii fiecărei evanghelii. A doua poziție postulează o tradiție orală comună în spatele evangheliilor sinoptice, explicând diferențele ca rezultând din variații ale tradiției sau intervenții redacționale. Argumentul cel mai puternic în favoarea existenței unei relații literare între evanghelii este, pe lângă acordul pe alocuri literal între acestea, observarea unor tipare comune în ordinea relatării evenimentelor. Există mai multe scenarii care ar explicita interdependența evangheliilor. Cel mai popular printre criticii contemporani este ipoteza celor două surse, care susține prioritatea marcană
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
ale tradiției sau intervenții redacționale. Argumentul cel mai puternic în favoarea existenței unei relații literare între evanghelii este, pe lângă acordul pe alocuri literal între acestea, observarea unor tipare comune în ordinea relatării evenimentelor. Există mai multe scenarii care ar explicita interdependența evangheliilor. Cel mai popular printre criticii contemporani este ipoteza celor două surse, care susține prioritatea marcană și cunoașterea de către Matei și Luca a unui document ipotetic Q, conținând în principal ziceri dominicale. Prioritatea marcană e susținută și de unii care nu
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
la moșii și la viața mondenă, o urmează pe condamnată în Siberia, iar după ce îi obține grațierea, îi cere, spre a-și ispăși greșeala față de ea, să se căsătorească cu el. Ea refuză, iar Nehliudov rămâne să mediteze asupra adevărurilor Evangheliei. Tolstoi a început să lucreze la romanul Învierea la 26 decembrie 1889 și a lucrat cu unele întreruperi, timp de zece ani, până la 17 decembrie 1899, când l-a finalizat. Ideea de a scrie romanul s-a înfiripat în mintea
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
pentru Cuvântul lui Dumnezeu, acestui Cuvânt i se aduce un prejudiciu. 55. Dacă iertările, care sunt un lucru foarte mic, sunt celebrate cu un sunet de clopot, cu o procesiune și o ceremonie specială, trebuie că intenția papei este ca Evanghelia, care este lucrul cel mai mare, să fie predicată cu o sută de clopote, o sută de procesiuni și o sută de ceremonii. 56. „Comorile bisericii”, din care papa acordă indulgențe, nu sunt pronunțate, sau cunoscute suficient printre oamenii lui
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
spunem că acea comoară este constituită de cheile bisericii, date prin meritele lui Cristos; 61. Deoarece este clar că pentru iertarea pedepselor și a cazurilor care îi sunt rezervate lui, puterea papei este suficientă. 62. Adevărata comoară a bisericii este Evanghelia cea sfântă a slavei și harului lui Dumnezeu. 63. Totuși, această comoară este în mod firesc cea mai detestabilă, deoarece îi face pe cei dintâi să fie cei din urmă. 64. Pe de altă parte, comoara indulgențelor este în mod
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
face pe cei dintâi să fie cei din urmă. 64. Pe de altă parte, comoara indulgențelor este în mod firesc cea mai vrednică de dorit, deoarece îi face pe cei din urmă să fie cei dintâi. 65. Prin urmare, comorile Evangheliei sunt mrejele cu care ei obișnuiau să pescuiască oameni ai bogățiilor. 66. Comorile indulgențelor sunt mrejele cu care ei pescuiesc acum bogățiile oamenilor. 67. Indulgențele pe care predicatorii le proclamă ca fiind „harurile cele mai mari” sunt cunoscute ca fiind
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
ar putea să dăruiască haruri mai mari. Aceasta este o blasfemie la adresa Sfântului Petru și la adresa papei. 78. Dimpotrivă, noi spunem că, până și papa actual și, în cele din urmă, orice papă are haruri mai mari la dispoziție: rațiunea, Evanghelia, puterile, darurile vindecării, etc., așa cum este scris în 1 Corinteni 12. 79. A spune că crucea, împodobită cu blazonul brațelor papei, care este ridicată [de predicatorii indulgențelor], are aceeași valoare ca și crucea lui Cristos, este o blasfemie. 80. Episcopii
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
a fost pictată niciodată, ci numai văruită în culori de apă. Catapeteasma datează din anul 1913 din timpul starețului Nectarie Cotruță. Tot atunci a fost înlocuit pavajul de pe jos cu mozaic. Printre odoarele de preț ale bisericii se numără două evanghelii în limba slavonă din 1766, un liturghier din 1759, un tripod din 1768 etc. În curtea bisericii se află un paraclis de lemn, o clădire pentru chilii, un cimitir și câteva anexe gospodărești.
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
Auxentie și al treilea capela cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul din turnul-clopotniță. În secolul al XVII-lea, în clădirea de pe latura de vest a mănăstirii s-a aflat reședința episcopului armean din Moldova. Episcopul Hazar din Pápert a copiat o Evanghelie în 1624 pe care a făcut adnotarea că era la acea dată "„starețul mănăstirii Sf. Axente și episcop al Țării Vlahilor”". Ca urmare a unor persecuții, dar și a creșterii impozitelor, în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
pentru folosirea limbii slavone. După Conciliul Vatican II (1962-1965) și până la abolirea Liturghiei Romane în 1969, încet-încet s-a făcut trecerea la limba populară: mai întâi în 1962 prin Misalul lui Ioan XXIII care a permis citirea lecturilor și a evangheliei în limba vorbită, apoi în 1965 când mare parte a liturghiei a fost tradusă și modificată împreună cu Gradualul Roman. În timpul Conciliului Tridentin, tradițiile liturgice erau păstrate în missalele locale, care variau considerabil, uniformizarea fiind astfel o nevoie imperativă în întregul
Ritul tridentin () [Corola-website/Science/308100_a_309429]
-
"Luca Evangelistul" (în , alfabetizat: Luka, "Louka"; în , "Loukás") este unul dintre cei patru evangheliști, fiind considerat de către tradiția creștină autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor. Era discipol al lui Pavel din Tars. El este menționat în trei din Epistolele lui Pavel inclusiv în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
al lui Pavel din Tars. El este menționat în trei din Epistolele lui Pavel inclusiv în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au revendicat că el este autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor și acesta este punctul de vedere al creștinismului tradițional în prezent. Lui i se atribuie în mod tradițional Evanghelia după Luca. Ar fi murit în anul 150 d.Hr. în Theba (Egipt). Simbolul
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au revendicat că el este autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor și acesta este punctul de vedere al creștinismului tradițional în prezent. Lui i se atribuie în mod tradițional Evanghelia după Luca. Ar fi murit în anul 150 d.Hr. în Theba (Egipt). Simbolul lui Luca este un taur înaripat. El ar proveni din Antiohia (Siria). După Hieronimus, Luca ar fi fost contemporan al apostolului Pavel, lucru contestat de ultimele
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]