6,230 matches
-
cântate, restul fiind lungi secvențe recitate. Concertul pentru saxofon (aici ar trebui pluralul, singular este doar solistul, care utilizează nu numai un instrument al familiei, ci și două simultan, în combinația celor trei alese) de Călin Ioachimescu vădește forță și fantezie. Daniel Kientzy, eminentul promotor al saxofoanelor, exploatându-le fructuos și spectaculos posibilitățile (pe care le-a lărgit el însuși), promotor consecvent al muzicii românești, s-a întrecut pe sine. În fine, Concertul pentru vioară și orchestră “Trinity“ din ciclul “Bizanț
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
pe care le practică și de excepționala atracție exercitată asupra publicului larg, forța sa artistică este un dat hărăzit doar celor mari. Alături de Kennedy, Filarmonica Regală din Londra sub bagheta lui Charles Dutoit (care s-a adaptat cu mare suplețe fanteziei interpretului) a fost orchestra perfectă care capacitează orice partener. Versiunea transparentă și elegantă dată Rapsodiei I de Enescu mi-a amintit ntrucâtva de interpretarea plină de culoare a lui Constantin Silvestri. Orchestra, un instrument prețios, extrem de flexibil și capabil de
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
o manieră mai sobră de cânt, păstrând cumva muzica în propriul său univers, fără a dori să o comunice neapărat și publicului, ceea ce a determinat un anume regret celor care sperau să regăsească, în cele Două Poeme op. 32, în Fantezia op. 28 și în Sonatele nr. 9 op 68 și nr. 2, intensitatea unor derulări cuceritoare. Sobrietatea aproape austeră și rigoarea s-au reconfirmat apoi, parcă mai pregnant, în Preludii și Fugi 1-12 de Șostakovici, partitură complexă, solicitantă, dificilă, adresându
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
Orchestrei Radiodifuziunii bavareze, amintindu-ne de efectele pe care Sergiu Celibidache le obținea de la Filarmonica müncheneză când a concertat odinioară la București. Suita din opera “Cavalerul Rozelor” de Richard Strauss a încheiat în ascensiune tensională întregul concert al oaspeților germani, fantezia de prezentare, de pildă, a celebrului vals în multiple ipostaze, declanșând delirul publicului. Am avut senzația unui joc de artificii în care desele explozii aruncau în eter culori și figuri geometrice în ritm de vals ce păreau că nu se
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
conferindu-le astfel o notă de fin romantism, sau cele viu, dar nu țipător colorate, cu pelerine lungi și pălării fanteziste din petrecerea mascată, reliefând zborul și mirajul aripilor, împreună cu scenografia simplă dar de mare efect, au povestit aproape singure fantezii suprarealiste în care visele se contopesc cu realitatea. În ceea ce-i privește pe interpreți aș spune ca s-au descurcat binișor toți. Doar că vedetele incontestabile ale serii au fost Vlad Toader - „Bufonul” cu tehnica și carisma lui recunoscută și
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]