9,472 matches
-
Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
făcut-o numai dintr-o mișcare interioară instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Utopia organizației himerice din spațiul mental necartografiat al personajului nevrotic, este simultan o revoltă față de legile exteriorului, și o ducere la extrem a acelorași legi pentru a le demonstra absurditatea. Mai exact, dacă la prima vedere, în contextul social-politic circumscris ficțiunii înseși, conacul din Temelia pare o oază de libertate, cel puțin pentru motivul că, datorită unor particularități geografice respectivul loc nu a putut fi identificat și, deci, colectivizat, el este, de fapt, o reconstituire în miniatură a înseși ideii de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
delimitându-se de "acei autori care se respectă și sunt foarte respectați", pe care i-a încondeiat memorabil prin această antifrază Caragiale, Mircea Nedelciu își deleagă naratorul să relativizeze deconcertant istorisirea și să nu mai "ascundă sforile" care întrețin iluzia ficțiunii: Un autor de best-sell-uri va lua această fracțiune de secundă și această privire întâmplătoare și le va comenta pentru dumneavoastră cel puțin douăzeci de pagini, adăugând desigur și schița, pe înțelesul tuturor, a unui sistem filozofic ad-hoc, soartă, destin, așa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personaj literar de prozatorul Mircea Nedelciu. Amănuntele aventurii prin care trece pentru a ajunge la funeralii nu sunt păstrate, însă nu pentru a relativiza adevărul celorlalte versiuni, ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă "reală" conchide și explică: Atât. Mai departe...proza lui Mircea Nedelciu. Cum am spus, întâmplarea nu folosește nimănui, decât poate scriitorilor, care știu să facă și să desfacă și să construiască din nou, dar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din nou, dar în felul cum văd ei lucrurile. A trecut vremea când copiai natura. Azi, ei nu mai sunt sluga realului, realul fiind doar un suport de la care se pornește, iar uneori totul poate fi și fără real, doar ficțiune pură.182 Cu astfel de pretexte generatoare de dantelării de "ficțiune pură" este familiarizat Mircea Nedelciu și în calitatea de coautor al romanului Femeia în roșu, al cărui personaj are, de asemenea, "probleme cu identitatea", în sensul că este greu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vremea când copiai natura. Azi, ei nu mai sunt sluga realului, realul fiind doar un suport de la care se pornește, iar uneori totul poate fi și fără real, doar ficțiune pură.182 Cu astfel de pretexte generatoare de dantelării de "ficțiune pură" este familiarizat Mircea Nedelciu și în calitatea de coautor al romanului Femeia în roșu, al cărui personaj are, de asemenea, "probleme cu identitatea", în sensul că este greu de reconstituit dintr-un amalgam de informații provenite din surse care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau absurd al acestuia. În acest sens, destinul și comportamentul său amintesc nu doar de arhicunoscutul Mitică, ci și de varianta sa tragică, Anghelache, a cărui tulburătoare și enigmatică tăcere și sinucidere le reiterează în mod parcă predestinat în planul ficțiunii, prin autoextincția personajelor sale, dar, în mod tragic, și în planul propriei existențe. 6.1.2. De la verosimil la neverosimil caricatural S-ar putea crede că deosebirea majoră între creația caragialiană și cea urmuziană constă în diferitele lor opțiuni estetice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În cazul lui Caragiale, se consideră că aceasta se sprijină pe o atitudine mimetică, prin care se menține omologia dintre universul operei literare și realitate, în timp ce la Urmuz codul estetic dezvăluie o atitudine paramimetică, responsabilă pentru anamorfoza, distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de viață românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea de astăzi, spre deosebire de ineditul și surprinzătorul univers urmuzian, lipsit de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
servind unei intenții parodice cu scop terapeutic de refulare, pentru că trimite la tipul de relație conflictual-kafkiană avută de autor cu tatăl său, cel care i-a impus un traseu existențial nedorit și frustrant. Acest raport familiar tensionat apare transpus în ficțiunile lui Urmuz, dar soluționat, dimpotrivă, prin modele paterne sacrificiale: Stamate renunță la răzbunarea împotriva fiului și înainte de afundarea în "infinitul mic"134, are grijă să-i asigure o situație, iar bătrânul din Plecarea în străinătate își abandonează proiectul de călătorie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în cel al teoriei, expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În concluzie, caragialismul se manifestă în proza scriitorilor târgovișteni în primul rând prin asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-un nou tip de scriitură, caracterizată esențial print-un înalt grad de originalitate în peisajul extrem de diversificat al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l substituie la reeditare pe cel de Confesiuni paralele) este terorizat realmente de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cert element de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pontica, Constanța, 2003. Mihăilescu, Dan, C. Cuvânt înainte la I.L.Caragiale Despre lume, artă și neamul românesc, Editura Humanitas, București, 1994. Mihăilescu, Dan, C., Întrebările poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1988. Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45. Pitești,1998. Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Paleologu, Al., Bunul Simț ca Paradox, Editura Cartea Românească, București, 1972. Paleologu, Al., Spiritul și litera, Editura Eminescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1996, p. 353. 4 Ion Bogdan Lefter și nu numai susține această teorie în numeroase articole adunate recent în volumul Primii postmoderni: "Școala de la Târgoviște", Editura Paralela 45, Pitești, 2003. 5 Carmen Mușat, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. 6 Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002, p. 175. 7 Al. Rosetti, Ș. Cioculescu și L. Călin au identificat un alt registru onomastic printre filele manuscrisului incomplet al dramei Năpasta, oferit de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
consideră că mitul este o lectură inadecvată a naturii cu instrumentele rudimentare anterioare gândirii științifice (însă la urma urmei și motivațiile științei sunt mitologice gravitația nefiind mai ușor comprehensibilă doar prin faptul că a fost denumită -, utilizând la rândul ei ficțiuni, modele convenabile ale realității, care le înlocuiesc pe cele reale, iar aserțiunile mitului provin din starea imaginativă, subiectivă, prin care "omul a încercat întotdeauna să facă universul inteligibil"). Foarte bogate sunt apoi abordările antropologice, care sondează originile și dezvoltarea culturii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost pus în tandem cu diverse alte concepte, în funcție de disciplina de bază a cercetătorului. Astfel, literatura vorbește de "mit și simbol", folcloristica de "mit și poveste", teologia de "mit și religie", antropologia de "mit și ritual", filozofia de "mit și ficțiune", ceea ce scoate în evidență caracterul proteic al mitului, care este aparent "mai bine așezat în terenul epistemologic prin diferențierea de un partener diacritic", oricine se preocupă de mit fiind nevoit să devină conștient de acești parteneri ineluctabili.27 Originile și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
explorează mitul lăuntric al vieții în contextul unei anume experiențe locale."34 Oricum, interesul pentru mit în cultura europeană pornește de la greci, de când a fost nu doar transmis ci și analizat, iar "dacă în toate limbile europene vocabula "mit" înseamnă "ficțiune", lucrul se datorează faptului că grecii au hotărât așa acum douăzeci și cinci de secole" (mai cu seamă că nu cunoaștem nici un mit grecesc în contextul ritual care-i era propriu).35 Jean-Pierre Vernant, o voce de prim rang în studiul istoriei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lor de referent general în practica obișnuită a grecilor inducând atitudini dăunătoare sau comportamente etice și politice dăunătoare", însă ele au funcție de exemplaritate, fiind extrem de importante prin relația directă pe care o întrețin cu identitatea.227 Astfel, "mitul e o ficțiune în sensul tare al cuvântului, în senul activ al fasonării, sau, așa cum afirmă Platon, al "plasticii": este deci un ficționament al cărui rol este de a propune, dacă nu chiar de a impune, modele sau tipuri, prin imitarea cărora un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sunt decepționați de istoria "reală". Astfel, imaginarul poate fi folosit ca un barometru foarte sensibil al evoluției istorice."387 Bineînțeles, imaginarul este atât cel profund, de neidentificat în cotidian, care ne determină reacțiile psihologice elementare, cât și cel perceput ca ficțiune, și se poate trăi paralel pe două planuri, cel imaginar și cel "real", însă nu în afara imaginarului, care nu poate fi distrus, doar eventual dislocat și recompus sub alte forme (e o "colecție de imagini sensibile", o altă realitate, îmbinată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
face decât să recupereze un fond arhaic, transfigurându-l și inserându-l în realitate, pe un traseu care pleacă de la fondul arhetipal (mitul), decantat prin știință și filozofie (ipoteza), transmis în operele de vulgarizare (cvasicertitudinea) și în fine, pătruns în ficțiunea literară și cinematografică (vizualizarea). Însăși vulgarizarea științei adaugă la fondul imaginar și merge mână în mână cu fantazarea (literatura ficțiunii științifice impune teme și realități nedovedite științific, precum în cazul unor Verne ori Wells), de relativismul științific profitând praștiințele, spiritualitatea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fondul arhetipal (mitul), decantat prin știință și filozofie (ipoteza), transmis în operele de vulgarizare (cvasicertitudinea) și în fine, pătruns în ficțiunea literară și cinematografică (vizualizarea). Însăși vulgarizarea științei adaugă la fondul imaginar și merge mână în mână cu fantazarea (literatura ficțiunii științifice impune teme și realități nedovedite științific, precum în cazul unor Verne ori Wells), de relativismul științific profitând praștiințele, spiritualitatea New Age, realitatea virtuală, care toate sunt opoziții față de direcția dominantă de ordonare a corpului social și științific, așa cum se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
poate fi autonom față de realitate și o poate chiar formata, mitul putând cuprinde și părți de realitate, dar care nu pot fi identificate "logic" în lipsa unor atestări documentare.390 Până la urmă, orice fapt istoric este "construit" de disciplina istoriei, o "ficțiune cu elemente reale", discurs întotdeauna ideologizat, pentru că istoricul este și el un "producător și receptor de mituri", el nu poate scăpa de presiunea socială exercitată asupra sa.391 Există, afirmă și Strauss, un "hibrid mitico-istoric" în însuși felul în care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]