7,802 matches
-
la Bobby. Spre masă, se îndreaptă deja doi sau trei angajați ai hotelului. Deși n-a făcut nimic rău, Bobby nu crede c-ar putea să dea o explicație. Își răstoarnă scaunul pe spate și o rupe la fugă. Opriți hoțul! strigă mătușa Dorothy, cu vocea ei de clopoțel. Bobby se îndreaptă cu pași repezi spre intrarea principală. Din fericire, în holul de la intrare nu este nimeni pe fază și ajunge în stradă fără a fi oprit. Singura pierdere este pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Manning, care stă la fereastră, pufnește disprețuitor. — Mă acuză c-am furat o hârtie de cinci lire din portmoneul lui Waller, murmură Gertler. — Noi nu te acuzăm de nimic, rostește Manning pe un ton batjocoritor. Am găsit-o la tine. Hoțule! — Ce se va întâmpla? — S-a întâmplat deja. Briggs mă duce la gară, să prind trenul de ora patru. — O să te ajut eu. Mă duc la doctorul Noble. Gertler îl privește dintr-odată cu un aer foarte obosit. Nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i dau drumul niciodată. Ei Îl duc pe mort În ambulanță, noi ne separăm din Îmbrățișare și eu simt superficialitatea rece a izolării când ea e luată de lângă mine. Mă ridic În picioare și mă Întorc să-i Înfrunt pe hoții de cadavre. Mereu sunt aceleași chipuri. Ca În filmul ăla tâmpit unde se adună toți când e o tragedie. — La ce mama dracu vă holbați? Ce vașteptasă vedeți? Ducețivă napoi la cumpărăturile voastre! Cărațivă! Le arăt insigna. Poliția! Împrăștiați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o tragedie. — La ce mama dracu vă holbați? Ce vașteptasă vedeți? Ducețivă napoi la cumpărăturile voastre! Cărațivă! Le arăt insigna. Poliția! Împrăștiați-vă! Mortul e pe targă, iar femeia i se prăbușește pe piept. La asta vor să se benocleze hoții ăștia de cadavre, ca la Înmormântarea prințesei Diana, vor să-i scruteze cu privirea pe cei care chiar o cunoșteau, să le soarbă suferința de pe chipuri. Cineva vorbește cu mine: — Cine ești? — Bruce Robertson, D.S. Bruce Robertson, țip eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nici o șansă. — Bineînțeles că aș putea și o știi la fel de bine ca mine. Nu mai face pe inocenta cu mine. Stai jos. Își scoate haina, se așează pe canapea și Își aprinde o țigară. Și ea e exact ca ăia, hoții de cadavre care stăteau prin preajmă și se uitau În timp ce eu Încercam să-l aduc Înapoi pe băiat. Hoții ăia de cadavre recunoscători, pierde-vară, pasivi și scârboși. Ce simți? — Sunt atât de confuză Bruce. N-a fost o perioadă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mine. Stai jos. Își scoate haina, se așează pe canapea și Își aprinde o țigară. Și ea e exact ca ăia, hoții de cadavre care stăteau prin preajmă și se uitau În timp ce eu Încercam să-l aduc Înapoi pe băiat. Hoții ăia de cadavre recunoscători, pierde-vară, pasivi și scârboși. Ce simți? — Sunt atât de confuză Bruce. N-a fost o perioadă prea lejeră, spune ea. Mă duc pe canapea lângă ea. O să vadă cum e să i se oprească respirația. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Pentru că ne pasă, de aia. Pentru că suntem alături unii de alții! scuipă cuvintele cel În tricou. — Sunteți alături unii de alții! Ha! Puțoii ca voi intră și ies de dimineața până seara din casele altora cu proprietățile altora. Arată-le hoților de cadavre profesioniști de rahat din orașul ăla ceva după care să sufere și o să iasă cu toții În forță. Căcat din ăla gen Boys From The Blackstuff... ticăloșii ca voi sunt Încântați că nu e de lucru ș toate alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
așa? Ce bulangiu de jurnalist a rezolvat vreodată la viața lui un caz Împuțit de crimă? Poți să-mi răspunzi la asta? — Sunt la fel de supărat ca și tine Robbo, Își schimonosește Toal gura lui de babă. Gura aia: clănțăul unui hoț care nu se poate abține să bârfească Încoace și-ncolo despre ce a șutit, iar apoi mai e și Îndeajuns de prost Încât să se mire când ușa celulei se trântește În urma lui. — Oricum, mai ai și alte vești? Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
am nici eu timp să văd cum tovarășii ofițeri sunt calomniați de către alți membri ai organizației! — Ce-i asta? Îi explic lui Toal graffiti-ul, iar el mă urmează jos la budă. Ceilalți au venit și ei, având mutre de hoți de morminte, ca atunci când a murit tipul ăla Colin Sim. Se uită la Inglis ca să-l vadă cum reacționează, iar el pare abătut. — S doar o grămade aiureli tâmpite, repetă el de mai multe ori, sfâșiat de dorința să lămurească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în apărarea ei, însă Sachs nu părea să-i mai dea vreo atenție. Rămăsese cu privirea ațintită înspre locul unde cu ceva vreme în urmă, mașina celor trei răufăcători izbise tomberonul și se oprise. - Wilkins, ai spus că erau trei hoți în mașină? - Da. - Și de unde știi exact câți erau? - De la magazinul de bijuterii pe care l-au jefuit înainte. Se îndreptă cu pași repezi spre locul unde mașina zăcea abandonată, scoțându-și iute pistolul. Și apoi către Wilkins: - Uite-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
magazinele de profil din oraș, sperând că cineva ne-ar putea ajuta. - E vorba despre vreo escrocherie? întrebă Balzac. A sunat defensiv, gândi Kara. Explicabil dacă stai să te gândești că, de-a lungul vremii, magia a fost asociată cu hoții dibaci și cu clarvăzătorii șarlatani care au păcălit familii întregi de creduli că pot comunica cu rudele decedate. Dar vizita polițistei era de cu totul altă factură, așa cum avea să se vadă. - De fapt, spuse ea, privind întâi spre Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui. Aceasta se încuie automat. Inima îi bătea într-un ritm amețitor. Gâfâia, simțind cum îi tremură picioarele de frică. Se odihni doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează, la urma urmei. Nu îl las să scape așa ușor. Urcă în fugă scările până la apartamentul său. Din nou deschise ușa cu rapiditate. Păși înăuntru și încuie prudent în urma sa. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
televiziune și află că Saferstein era unul din cei mai experimentați reporteri și lucrase acolo de câțiva ani. Permisul îi fusese furat în cursul săptămânii trecute, în timpul unei conferințe de presă. Reporterul povestise că nu a simțit nimic, deși probabil hoțul tăiase întâi șnurul, pentru ca abia apoi să ia propriu-zis cartela de plastic. Magicianul era cel care furase permisul de la Saferstein, presupuse Rhyme, mai ales că existau câteva asemănări fizice între cei doi. Și vârsta era cam aceeași. Permisul fusese bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
toți cehi, au fost prinși într-o noapte, între linii, cu planuri și cu hărți și cu secrete. Eu eram să fiu al patrulea, dar în ziua plecării am primit de acasă o scrisoare și m-am ascuns ca un hoț. Scrisoarea mi-a reamintit casa, copilașii, nevasta, în scrisoare am găsit speranțe de viitor și de fericire, am găsit iubire multă, toată iubirea mea... Cum să risc eu toate acestea pentru... pentru ceva... pentru un vis? Totuși, pe urmă am
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ale judecătorului Mierck se revărsau de pe scaunul său de vânătoare, un trepied din piele de cămilă și lemn de abanos care făcuse o impresie puternică printre noi primele dăți când îl scosese - îl avea din colonii... petrecuse trei ani urmărind hoți de găini și de grâne prin Etiopia sau ceva de genul ăsta. Îl plia și-l deschidea fără încetare pe teren, în timpul anchetelor, meditând de pe el ca un pictor aflat lângă un model sau jucându-se ca și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
coperte roșii de piele, câteva cuvinte cu un creion atât de mic încât îi dispărea în palmă, și în timp ce punea cuvintele pe hârtie, buzele ei rosteau altele, dacă nu erau chiar acelea pe care le scria. Mă simțeam ca un hoț privind-o de aici, din spatele ei. Eram pe cale să-mi spun asta când a întors capul spre mine, încet, lăsându-și frumosul zâmbet în depărtarea câmpului de luptă. Stăteam ca prostul, nemișcat și drept ca un I, fără să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și o surprinsesem contemplând marele câmp al morții. Mi se păru deodată că intră în cameră râzând, apoi se oprește, uimită de prezența mea. Am luat repede carnetul, îmi era frică să nu mă ardă, și am fugit ca un hoț. Nu știu exact ce ar fi crezut Clămence despre toate astea, dacă i s-ar fi părut în ordine sau nu. Mă simțeam rușinat. Carnetul din buzunarul meu avea o greutate considerabilă. Am alergat, am alergat, m-am simțit captiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o singură întrebare, o imensă gaură fără fund și foarte întunecată pe marginea căreia am mers întotdeauna în cerc, vorbindu-ți, pentru ca toate cuvintele mele să fie un zid de care să mă agăț cumva. Ieri am mers spre Podul Hoților. Îți amintești? Ce vârstă aveam? Ceva mai puțin de douăzeci de ani? Purtai o rochie de culoarea coacăzei. Stăteam pe pod și priveam râul. Curentul acesta, îmi spuneai, este viața noastră care trece, privește cât de departe se duce, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Apoi, te-ai întors pe neașteptate spre mine, mi-ai zâmbit și m-ai sărutat. Era pentru prima oară. Apa curgea pe sub pod. Lumea avea strălucirea duminicilor superbe. Timpul s-a oprit în loc. Ieri, am rămas mult timp pe Podul Hoților. Râul este același. Aceiași nuferi mari, aceleași alge pletoase, aceleași maluri de pământ argilos. Aceeași răcoare și aceeași mireasmă de ierburi amestecate, dar nicăieri parfumul tău. Un copil a venit lângă mine. Un băiat cu ochi luminoși. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de pisică abandonat în ploaie noaptea, însă nu din gura lui, ci de pe buzele frumoase ale tânărului prizonier, amândoi dorm, ca doi frați în camera lor după o ceartă zdravănă. Eu mă strecor afară din salon în liniște, asemenea unui hoț, pe vârfurile degetelor, chiar și paznicul își părăsise postul, așa că puteam face și eu același lucru, alerg spre ascensor, bucurându-mă de faptul că mă pot mișca cu atâta ușurință, sunt singură, fără căruciorul pentru copii, fără patul pentru bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
celălalt, iar când deschide ochii și mă vede, pe fața lui înflorește un zâmbet jenat, zâmbetul unui om ce nu mai poate fi salvat. Ceva îi lipsește, observ eu, îi număr îngrijorată mădularele, așa cum cotrobăi într-o casă călcată de hoți, ce i-a fost luat, cât de mult se diminuaseră mădularele acestea, toate organele acestea importante ce se ascund înăuntru, sub pielea aceea decolorată. Nu, toate sunt la locul lor, dar, cu toate acestea, ceva lipsește, ceva ce le eclipsează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să stoarcă totul de la mine și imediat se va folosi de situație împotriva mea, nu am nici o îndoială, va mai avea un motiv să mă privească de sus, o femeie respinsă de propriul ei soț. Intru pe furiș, ca un hoț, în clădirea aceea elegantă, fetele sunt ocupate cu micul dejun și nu mă observă, pe unele dintre ele nu le cunosc, o săptămână în locul acesta este echivalentul unei vieți întregi, Hani plecase deja și, spre bucuria mea, la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de a vedea Chișinăul ca parte a U.R.S.S. Ce minune era să observăm cât seamănă cu Iașul marilor iubiri. Pe clădirea Parlamentului R.S.S. Moldovenești trona figura uriașă a lui Leonid Brejnev cu câteva îndemnuri de partid (și ce de hoți împrejur !). Românii cumpărau electrice și ceasuri, duceau pungi de plastic să le schimbe pe ruble. Toate legăturile au fost întrerupte, dar... de la Măcărești se întreba încă și, se auzea peste Prut, ce le mai fac rudele... Am învățat repede să
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
echipa TV.V. În a treia, erau 4-5 oameni de la același partid, proaspăt înființat la nivel de județ. Regele se aștepta să-i iasă în cale mulțime, la Solești, unde feseniștii i-au avertizat pe oameni să stea liniștiți chiar dacă vine hoțul care a furat aurul românilor cu trenul. Chiar era un cetățean mai vocal, care a venit îmbrăcat în costum național, singur și care s-a înfipt să-i strângă mâna majestății sale și, cu căciula pe cap, să sărute mâna
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
cultură, cu vreo 200 de simpatizanți și 500 de iliescieni mi l-a dezvăluit pe acel senior al eleganței, spiritului, cu înaltă educație, căruia i s-a strigat din sală ceva de genul: ,, Ce cauți tu la noi, măi, bogătașule!, hoțule, boșorogule!” Calm, Ion Rațiu a replicat: ,,Ei, asta-i democrație ca eu să pot răspunde unuia ca dumneata... și să poți vorbi cu mine fără teamă, dar nu cu jigniri de astea” și și-a continuat pledoaria pentru democrație. -Dacă
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]