19,488 matches
-
La un castel prevăzut cu o puzderie de porți deschise primitor, problema n-ar putea-o constitui decât cel mult ieșirea, nu intrarea; ideea de asediere a unui spațiu ce nu rezistă își pierde sensul. Și ce rămâne dintr-o incintă văduvită de închidere? Livrate fără rezerve traficului, oferite de bunăvoie periferiei, privilegiile centrului se banalizau ca prin farmec, dezamorsând mașinăria de rivalitate socială aruncată ca o umbra în jur și făcând ca elanurile ei să sufere o flexiune înapoi, către
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
face decât să se înscrie conform planurilor acesteia. Strategia momelii: o foame mai mică va sfârși potolind una mai mare. În cursa de șoareci, brânza maschează stângace foamea de mici rozătoare a oțelului. Când e vorba de deschiderea porților unei incinte asediate, se pot imagina modalități susceptibile de-a crea un asemenea efect de sucțiune încât asediatorii abia ar prididi cu prinderea de orice lucru în stare să le ofere o priză cât de cât eficace. Propriu-zis, nu învolburata Ondine îi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de el de-a lungul unei meștere lucrări-lucrături de acte omise. Logica ei principală era să-și disimuleze intrările în colimatorul inexorabilului sub aparența ieșirilor din el. Dar cum anume se zidi concret de viu arhitectul în această greu detectabilă incintă aderentă, fapt împlinit cu fapt împlinit? După primirea bizarei epistole, la ora 9:24 îi ceru secretarei să anuleze întâlnirea cu un client programat pentru sfârșitul dimineții. Firesc, a fost întrebat imediat dacă vrea să preia ceva din orarul încărcat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prădat mănăstirea cisterciană de la Cârța, a devastat Șelimbergul cu atelierul de fierărie, din ale cărui unelte unele se află astăzi la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, și a distrus, joi, în 11 aprilie, zidurile Sibiului, ucigând mii de oameni refugiați în incinta întăriturilor. Orașul nu a fost apărat, deoarece oastea ținutului era plecată cu prepozitul Nicolae, vicecancelar al regelui, cel care va cădea străpuns împreună cu episcopul latin Raynaldus din Alba Iulia, de săgețile ostașilor lui Batu-khan și Subotai, la Mohi, exact în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mijlocul Crișului Negru, pe care oamenii din satele românești Agya, Geroth și altele, sub comanda unui voievod, o întăriseră cu ziduri de piatră, cu turnuri, cu prisăci puternice primprejur, având legătura cu uscatul numai pe o potecă, iar intrarea în incintă prin trei porți atât de înguste încât nu puteau pătrunde sau ieși prin ele decât câte un om, nu și caii. Se opri aici câteva zile, crezând că se află în siguranță, dar când află că tătarii dinspre Oradea se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
jafului pricinuit de tătari, încât și la 11 august 1250 era „greu de știut când s-ar putea reînălța”. După acest teribil masacru, au trecut Mureșul pe stânga și s-au îndreptat spre mănăstirea Egreș, din apropiere de Cenad, în incinta căreia se refugiaseră multe familii ale nobililor plecați la oastea de la Buda. Întărită cu puternice ziduri, mănăstirea ar fi putut rezista mult, dar a cedat numai în fața mașinilor de război. Dintre cei dinăuntru, au fost lăsați în viață numai călugării
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pătau, adesea, cu urmele lor uscate, sfoara ochiurilor. Dar majoritatea femeilor lucrau în atelierele de lenjerie masculină. Tăiau și coseau miile de cămăși vândute în marile magazine din București. Fără marca fabricii. Ca nu cumva să le împiedice vânzarea... (...) În incinta acestei vaste închisori, în curtea centrală, ca și în livadă, deținutele se bucurau de o semi-libertate. Nervii lor nu trebuiau să suporte nici constrângerea regimului celular sever, nici pe cea a coabitării forțate, zi și noapte, într-un spațiu închis
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
voia lui Dumnezeu și din marea lor credință, semănată cu multă suferință și nenumărați martiri. Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, ctitorită cu multă dragoste, de către distinsul arhiepiscop Raymund Netzhammer, și, în care acesta a slujit de nenumărate ori, catedrală în incinta căreia, în perioada interbelică a funcționat o adevărată școală de cultură și un centru activ al intelectualilor și studenților din București, a fost martora și reședința istorică a unui eveniment remarcabil: în data de 30 august 2014 s-a celebrat
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
un zgârcit și afurisit, deși era bine înstărit, ce deținea și o moară de măcina t făină de popușoi, întreținută de un om amărât, de statură împuținată, fără părinți, frați ori alte rude și care locuia într-o cameră din incinta morii, în stare de mizerie, iar ca hrană folosea mămăliga din uiumul morii și ceva udătură primită din mila stăpânului, a vrut să mă aibă și pe mine alături, slugă în casa și curtea neamului, ce e ram. Casa și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
fratele ei Costache Lascar, căsătorită cu Frumosu Neculai, dirigintele de poștă pentru comunele Comănești, Lăloaia și Asău. Se duce la ei, stau de vorbă, îl roagă pe Frumosu să mă înscrie la școala de meserii care își avea sediul în incinta atelierului de meserii și, iată-mă elev la o astfel de unitate de învățământ. Și cum tot atunci a aflat mama că soția dirigintelui avea nevoie de o menajeră, iat-o și pe sora mea Maria, menajeră la doamna Frumosu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
istoria creștinismului o rtodox. Mergem mai departe, către Palatul Culturii, în apropiere este altă biserică - Sfântul Nicolae Domnesc, ctitorie din 1491-1492, a lui Ștefan cel Mare, reparată și repictată în 1677 de Antonie Ruset Voievod, din a cărui zid de incintă nu s-a mai păstrat decât o porțiune, restaurată și adusă la forma originară de arhitectul Leocompte de Nouy, între anii 1884-1904. În această biserică erau unși domnii Moldovei în secolul al XV-lea, până la anul 1849. La 1679 aici
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
decît mine. Dar era vineri și am obținut permisiunea de a vizita o moschee din oraș în timpul slujbei musulmane. Ba chiar și voia de a fotografia, cu discreție, desigur, pentru a nu-i tulbura pe dreptcredincioșii lui Allah. Intrăm în incinta moscheii pentru a ne afla, de fapt, într-o grădină uriașă, umbrită de pomi stufoși, în mijlocul cărora țîșnește pe verticală, alb și grațios, minaretul. Alături, se află clădirea propriu-zisă a moscheii, mică și neîncăpătoare, așa că oamenii se află prosternați în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în zona templului, am constatat că dugheana de răcoritoare care urma să ofere găzduire încălțărilor noastre se afla la o distanță frumușică de susnumitul monument. Un templu hindus nu seamănă nici pe departe cu celelalte locuri de cult din lume. Incinte după incinte, terenul ocupat de curțile succesive este uriaș, pe hectare întregi, iar drumul de la prima intrare și pînă la cea a templului propriu zis este nesfîrșit. La aceasta se adaugă faptul că lepădarea încălțărilor nu se face în momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
templului, am constatat că dugheana de răcoritoare care urma să ofere găzduire încălțărilor noastre se afla la o distanță frumușică de susnumitul monument. Un templu hindus nu seamănă nici pe departe cu celelalte locuri de cult din lume. Incinte după incinte, terenul ocupat de curțile succesive este uriaș, pe hectare întregi, iar drumul de la prima intrare și pînă la cea a templului propriu zis este nesfîrșit. La aceasta se adaugă faptul că lepădarea încălțărilor nu se face în momentul intrării în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
vînătorilor. Cum nu văzusem niciodată așa ceva, am acceptat cu entuziasm. Așa că, dis de dimineță, ne-am pornit spre evenimentul cu pricina, pentru a găsi un loc destul de bun, cu o vedere de ansamblu asupra ceremoniei. După slujba de duminică în incinta bisericii, toată lumea s-a adunat pe cîmpul din fața acesteia, pentru un concurs de animale: cai și cîini. Au defilat nu numai cai și cîini de vînătoare ci și cai de călărie sau de povară, precum și cîini de pază sau salvatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
brațele teancuri de volume, dosare și colecții ale Monitorului oficial. Este ca o scânteie electrică. Toată sala se ridică. Un ropot de aplauze izbucnește din Cameră și din toate tribunele. Clopotul prezidențial răsună și liniștea se restabilește repede. Dar în incintă și în tribune urmează să se audă un lung fâșâit de șoapte și mișcări nervoase. Mihail Kogălniceanu sosește la locul său, unde își depune voluminoasa încărcătură. Deputații opozanți din apropiere îl ajută ca să se descotorosească de cărți. Toți ochii, câteva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
e interpelat Eugen Stătescu, ministrul Justiției. Vociferările, insultele și amenințările se încrucișează. Eugeniu Stătescu, în paroxismul enervării, declară că, din momentul ce majoritatea tolerează în Cameră un deputat ca Iosif Oroveanu, el nu mai poate sta. și, în adevăr, părăsește incinta în mijlocul unui zgomot de infern. Eugen Stătescu, omul rece de obicei, își pierduse liniștea. El, ministrul de Justiție și jurisconsultul, cerea Camerei să alunge din sânul ei pe un deputat pe care justiția țării îl achitase în atentatul din strada
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ceasornic de la un ofițer. În Cameră, debutantul Nicu Filipescu a strigat în mijlocul vijeliei: — Nu mai putem tolera ca pe banca ministerială să stea hoții de ceasornice. Ceilalți miniștri s-au sculat furioși și protestând, iar Radu Mihai a ieșit din incintă. Dar în toiul celui mai asurzitor scandal erau și izbucniri de hohote de râs. Într-una din aceste ședințe neuitate pentru cine a fost martor vorbea de putatul de Vlașca, Vasile Epurescu. Epurescu era urât, negru ca un țigan, ciupit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator, strigă: — Nu mă întrerupeți, fiindcă sunt teribil în apostrofă! A fost o izbucnire de râs atât de unanimă, încât se cutremurau geamurile incintei. Eram de față în tribuna presei. Din ziua aceea și până ce a murit, Vasile Epurescu a purtat porecla: „Epurescu-Apostrofă“! Însărcinarea dată lui Beizade Mitică Ghica de a forma cabinetul era numai o încercare de a diviza opoziția și de a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
că aceste organe se aflau rareori în ipostaza de a elabora reguli; însă, treptat, importanța legislativelor a fost recunoscută în tot mai multe domenii. Trecând peste examinarea activităților din plenul acestor organe și chiar a activităților care au loc în incinta propriu-zisă a adunării, observăm că legislativele își exercită influența în multe aspecte ale politicilor publice, detaliate, intermediare și largi (Blondel, 1973; Mezey, 1979). S-a înțeles mai bine ce pot și ce nu pot face legislativele, deși încă nu este
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
gândul că nu mai e decât un corp inert ce zace pe o masă metalică, rece, în morga improvizată, alături de alte câteva cadavre în ,,așteptarea’’ aparținătorilor. Aparținători ce se lasă așteptați. * * * De la balconul etajului 1 privesc ,,indienii’’, cum înșiruiți, părăsesc incinta corpului ,,G'' și se îndreaptă zgomotos prin pădurice acum și mai sărăcăcioasă, pe aleea plină de gropi înecate de ploaie, către locul unde vor ,,savura’’ meniul de regim, recomandat fiecărui pacient în parte. Mă copleșește groaza la gândul că și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fiecare gînd, trebuie introduse procedee variate de exemplu, ascultarea casetei în situații evitate anterior sau modificarea tonalității ori volumului înregistrării audio. În cazul descris anterior, variația poate consta în audierea casetei cu gînduri blasfemiatoare în apropierea unei biserici sau în incinta acesteia. Pe lîngă varianta expunerii prin audierea unei casete, o altă metodă care a înregistrat succese la fel de mari în clinica noastră urmărește aceleași principii și se bazează pe apariția spontană a unor gînduri și pe întreruperea voluntară a neutralizării cognitive
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
din toată cariera sa politică, un discurs-program cu care pusese la cale, în mod sumar, toate cestiunile mari. După ce și-a sfârșit cuvântarea, Mihail Kogălniceanu a venit repede la tribuna presei - care în vechiul local al Camerei era la nivelul incintei. Kogălniceanu erea furios și, după obiceiul său, mustăcea enervat. — Ăsta nu a fost discurs demn de un tânăr. A fost un discurs slugarnic. N-ați văzut: după fiecare period se întorcea către primul ministru ca să-i cerșească aprobarea?!... Constantin Arion
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
17 iulie 1927. Regele Ferdinand moare la 20 iulie 1927. Regența depune jurămîntul în fața noului parlament liberal. Moment impresionant, de o tristă solemnitate. Nu pot uita ținuta respectuoasă cu care Ion I.C. Brătianu a salutat regența, la intrarea ei în incinta Camerei, spre a arăta același respect ca în fața unui rege. Regența a reînnoit mandatul lui I.C. Brătianu. În Cameră eram 286 de deputați liberali. Național-țărăniștii obținuseră 56 de locuri, iar doctorul Lupu, care în alegeri a mers separat de liberali
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
că Mihai va fi întâmpinat la intrarea principală de membrii Primei Comisii a Senatului, în frunte cu vicepreședintele Anibal Teodorescu. Va urca cu ascensorul la etaj, unde îl vor aștepta membrii celei de a Doua Comisii a Senatului. Intrarea în incinta Senatului va fi anunțată de secretarul general al Senatului, iar toți senatorii și publicul se vor ridica în picioare, în timp ce Anibal Teodorescu îl va conduce la fotoliul senatorial ce-i era rezervat. Mihai și-a ocupat locul de senator de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]