10,921 matches
-
o avea, făcându-l, bunăoară, să se simtă insignifiant în fața masivității lui Sadoveanu, cel care tipărea în mod obișnuit trei volume într-un an. ("Uitați-vă cum scrie, parcă ar curge din el!", ar fi exclamat într-un cerc de intimi, cu referire strictă la autorul Baltagului). Debilitatea fizică se agravează o dată cu instalarea surdității: Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Aseară trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
s. n.) O puritate care la Fred Vasilescu merge până la extrem, una din revendicările sale testamentare fiind incinerarea. Deși copleșită de durere, d-na T. recunoaște lucid că între această dorință a lui Fred și nostalgia pentru zbor există o legătură intimă: iubitul ei s-a pierdut în fum. În ideea de a demonstra că Ladima este "pământeanul" nu e nevoie, într-o primă fază, decât să recurgem la conținutul unei scrisori, în care poetul, asemenea lui Bacovia, își proiectează imaginea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
noi, un simbol motrice, o ființă care nu are "nici aripioare ca peștii, nici picioare, nici aripi ca păsările", o ființă care nu și-a încredințat puterile motrice unor organe exterioare, unor mijloace artificiale, și care s-a făcut mobilul intim al întregii sale mișcări. Dacă adăugăm că această mișcare străpunge pământul și, de asemenea, pentru imaginația materială, șarpele se desemnează ca un arhetip terestru."106 De câte ori are ocazia să comenteze cu profesionalism inovațiile aduse de romanul A la Recherche du
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
procesul e unul dureros, tragic, considerat un adevărat blestem. "Eonul dogmatic" (termen din filozofia lui Blaga), adică trecerea la o altă vârstă a omenirii, cea a sacralității, înseamnă pulverizarea Universului primordial, monolitic într-o infinitate de sori și constelații. Cauza intimă a sfâșierii Primordialului constă într-o pedeapsă divină la care Dumnezeu îl supune pe om și e condensată în oximoronul "blestem de soi": " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații / Către mine, flămânzite constelații... / Sorii noi au nimburi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
psihologice și consacrându-l ca pe un pur fenomen literar. În câmpul mai vast al literaturii, arhetipul se concretizează prin două principii: convenția și repetiția. Redefinit ca o "unitate comunicabilă", bazată pe o imagine tipică recurentă, arhetipul asigură o legătură intimă, subtilă, între două sau mai multe poeme, unificând și sistematizând, totodată, experiența literară. Criticul canadian crede că o caracteristică a arhetipului este cea de complex variabil, aceasta din urmă condensând un număr mare de asociații erudite specifice. Este motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
oferindu-i, în compensație, o creație secundară, cu un evident rol de "alibi". Un număr mare de pictori nu trece imediat la realizarea tabloului, ci execută o sumedenie de schițe, guașe și crochiuri, lucrând la pictura propriu-zisă într-un cadru intim, discret ori, poate, pe ascuns, într-un fel de clandestinitate. Vinovăția resimțită de creator ar fi de neconceput dacă opera s-ar realiza în prezența lucidă a Supraeului. Conștientizat și obiectivat, sentimentul de culpă îi inoculează autorului tendința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bizar al morții care te învăluie. Indiferent de statutul social la care ai ajuns sau de starea psihică în care te afli, neantul îți dă târcoale. Spaima, angoasa heideggeriană, te face mai înțelept și mai lucid, călăuzindu-te spre cunoașterea intimă a unor adevăruri. La acest tip de gnoză, situat în vecinătatea tanatosului, ajunge și Fred Vasilescu. Deslușind tainele morții lui Ladima, se cunoaște mai bine pe sine defulând această tulburătoare revelație în meandrele jurnalului său. Tipul acesta de cunoaștere substanțială
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
donquijotismului funciar al actantului. Am adus suficiente argumente pe această temă în paginile anterioare. Să reamintim doar că prietenii și colegii lui Camil Petrescu au văzut în donquijotism o principală trăsătură a omului pe care l-au cunoscut, o stare intimă, pe care o transferă ficțional și măștii sale romanești care este Ladima. Așadar, ca o explicație complementară a comportamentului exterior al membrului de la "Sburătorul" citind cu nervozitate, megaloman la o primă impresie, se alătură aspectul, mai luminos moral și deatic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a cărui umilință mergea până la agonie când cei din jur refuzau să vadă într-o fată urâtă pe Dulcineea lui, se situa și el în plin ridicol. Astfel, a demonstra pregnanța arhetipală, cristică și quijotescă, în scrierile, cu un caracter intim, ale lui Mihai Eminescu și Camil Petrescu (Patul lui Procust, este, să ne reamintim, și un jurnal de existențe), nu mai e o simplă speculație, ci chiar o reiterare a dictonului "Nil nove sub sole", în care însuși Camil credea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
orașului, e când la redacție, când în vizită la Emilia sau Tănase Vasilescu, când la vernisajul unei expoziții, când principalul arbitru al unui concurs canin (sic!). Propensiunea aceasta spre apodemie (Dochia din Memento mori e un alt argument suplimentar în legătură cu intima conjuncție dintre biografie și operă), ușurința, aproape ubicuă a triadei Quijote-Eminescu-Ladima, este tragic contrabalansată de căderea în contingent, fiindcă acest contingent diseminează în astfel de ființe o greutate specifică lutului primordial. Privind astfel lucrurile, armura cavalerului rătăcitor nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a unei iubiri exemplare ce stă sub semnul toposului "n-a fost să fie". Un alt aspect donquijotesc comun pentru Ladima și Eminescu este inaderența la realitate, lipsa lor de pragmatism, pe care poetul național le invocă tot în confesiunile intime: "Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricare altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume...Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o încununare, în metafora ontică a "... cercului vostru strâmt". Este lumea tatălui biologic, în antiteză cu lumea care nu cunoaște nici timp, nici loc, în care viețuiesc nemurind Hyperion și tatăl său dezirabil, imaginar, Demiurgos. Mitul lui Procust este conexiunea intimă, profundă, care leagă opera eminesciană de cea a lui Camil Petrescu. "Plusurile", acele extensii morale pe care Ladima le deține cu asupră de măsură, fac din personaj un exemplar unic, angoasat de tot ceea ce înseamnă adaptarea la sistem sau dogmă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
datul ontologic al textului narativ literar, raportul se instituie prin Prezența unui narator care "intermediază" între autor și istoria romanescă. Instanța tipică este, din acest punct de vedere, tot una masculină, dar, la un nivel superior, în același timp profund, intim operei, naratorul fictiv este Doamna T., în vreme ce Fred Vasilescu reprezintă cititorul fictiv 395/ naratarul 396. Așadar, scenariul de producție implică o figură masculină (ca prezență, ca absență, ca "partener frontal" al cititorului concret și al autorului fictiv), dar geneza romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
valențe intertextuale. Exagerând puțin, am considerat Act venețian un "Luceafăr întors" al lui Camil Petrescu. Câmpul eminescian se conturează în opera scriitorului interbelic prin decelarea unor mituri comune: Pygmalion, Golemul și, în special, mitul procustian, care este liantul cel mai intim între poezia lui Eminescu și creația camilpetresciană. Extincția solară este o altă metaforă obsedantă la cei doi scriitori. Ultimul capitol este o încercare de a ranforsa câteva idei expuse anterior, acum din perspectiva naratologiei și stilisticii. În contextul câmpului mitic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a auzitorului doar în cazul exteriorizării concluziilor (care, de multe ori, rămân nerostite). În schimb, în ceea ce privește funcțiile motivaționale ale limbajului (limbajul emoțional, limbajul drept afirmare a sinelui, reacțiile vegetative și spirala vicioasă), deosebirile sunt mult mai mici96. Toate aceste diferențe intime ale limbajului dintre individul sănătos și cel cu probleme de auz dau (și) diferențele psihice și de adaptare la comunitate. Dezorganizarea limbajului duce după sine și la probleme ale dezvoltării gândirii, numărul copiilor cu întârziere mentală fiind statistic sensibil mai
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
o lină lunecare pe hârtie, caracteristicile a ceea ce avea să devină (în terminologia de azi) "suportul mesajului" culoare, tușeu, "fragrance", ba chiar și gust când purtătorul hârtiei scrise trebuia (fiind capturat de neprieteni) să ingereze mesajuli și în sfârșit, raportul intim dintre hârtie și peniță în efortul conjugat de trasare a liniilor care decupează pe "suport" pajiști de semnificant din care se vor desprinde parcelele de semnificat (numite câmpuri semantice). 2. "Imaginea corpului" la care se referă citând à tort et
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
muncii" era limpede. Lectura lor este pregătită de o anume insolență a punerii în text (scriptorul diarist "ia în balon" cum se spunea în limbajul familiar estudiantin al epocii ceea ce făcea farmecul "literaturii de gen", respectiv scriitura calofilă a "jurnalelor intime", din care se publicau uneori fragmente în revistele culturale), pentru a trece în mod neașteptat la un surfing pe valurile semnificantului, speculând la maximum paronimia și apropierile maselor fonice ale lexemelor: alpinist à rebours. Robur roborativ și cuceritor. Joc aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fi sodomizat prin scene imposibile de sex, homo/heteroerotice. Există totuși un echilibru, indus de talentul incontestabil de narator, între cruzimi masochiste (apologia fericirii incomparabile de a fi posedat, martirizat etc.), altitudinea stilistică a decriptării emoțiilor hard și tensiunile meditației intime. De mare efect sunt descrierile (cu etimonul într-o memorie afectivă intensă) de peisaje și locuri (Torino, Roma și împrejurimi), reliefuri și spații periferice, deșertice, misterioase prin cromatica și vibrația lor de sfârșit de lume. Nu lipsesc interioarele, barurile, trenurile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sonetele lui Michelangelo, să zicem. Editorul stabilește nu numai organizarea internă sau titlul cărții, ci și specia literară, în respectul referințelor produse de autor, avansând chiar ideea că: "Imboldul cel mai profund nu e de tip obiectiv-narativ, ci de cercetare intimă, înclinată spre un lirism instinctiv". Acestei explorări interioare i se aplică mai cu seamă noțiunea de "poem". Pasolini însuși nu pregetă să califice cele patru Ciorne ce relatează metamorfozele transsexuale ale lui Carlo, ca "momente axiale ale poemului". Evident, percepția
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
închipuiri și dezmințiri succesive ca dintr-un delirant repertoriu de erori, frustrări și mustrări de conștiință. O conștiință a păcatului și a expierii, mână-n mână cu o irepresibilă tentație a deriziunii, inclusiv față de persoana cu care are o relație intimă de durată; deriziune în insolit tandem cu un devotament cvasireligios, probă stranie a nevoii copleșitoare de a iubi și de a fi iubit. Obiectul atracției fatale, obișnuita necunoscută din bar, apărută pe filiera hazardului (deși nimic nu este întâmplător în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a mai face matematică. Ajuns la această răscruce, naratorul se decide să ia taurul de coarne și să afle versiunea adevărată a biografiei profesorului Petros. Intrând în rolul de investigator în directă confruntare cu subiectul interpelat, obține exclusivitatea unor detalii intime, cum ar fi singura idilă amoroasă din viața unchiului său, pe-atunci student al Universității din Berlin, cu frumoasa Isolda (care va muri sub bombele aruncate asupra orașului Dresda) sau succesul răsunător al lucrării sale de doctorat privind rezolvarea ecuațiilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
materie, precum J.E. Littlewood sau G.H. Hardy, pe care, în cele din urmă, de teamă să nu fie eclipsat, îi ocolise. Scopul adevărat al omului de știință poate fi căutarea adevărului, nuanțează Doxiadis, dar substratul proiectului lui este gloria; motivația intimă este ambiția egolatră de a aboli orice rivalitate, de a face gol în jurul lui. Mai ales că, în matematică, marea descoperire, așa cum s-a adeverit de-a lungul timpului, e posibilă doar până la vârsta de 40 de ani. Riemann a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Loc Întunecat și umed ungherul este un spațiu descensional, o intimitate pe care o găsești după ce ai coborît cîteva trepte. Aceste simboluri fac parte din temele recluziunii, ale fugii, ale ascunderii, ale tainicului loc În care se celebrează cele mai intime dorințe În acest loc sacru se celebrează pînă la urmă hierogamia fetei cu pajul. Toate celelalte spații În care fata de Împărat 1-a chemat pe zeu nu au fost prielnice datorită răcelii sau dimpotrivă fierbințelii zeului, fenomenul caloric a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
oglindă Îl putem evidenția Într-un text al lui Bachelard: „d-abord il faut comprendre 1-utilite psychologique du miroir des eaux : 1-eau sert a naturaliser notre image a rendre un peu 1 innocence et de natural a 1-orgueil de notre intime contemplation... Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Ies miroirs sont des objets trop civilises, trop maniable, trop geometriques; ils sont avec trop d-evidence des outils de reve pour s-adapter d-eauxmemes a la onirique”... Prin “operatori magici” (Culianu) invocarea, chemarea, fata Îl
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității, ca oul, crisalida și mormîntul”. Pajul o atrage pe fată tocmai În acest „locus” pentru a o Îndepărta de influențele cosmosului, o duce Într-un spațiu feminizat prin excelență, Într-o Încăpere intimă...citez În continuare din același Durând „căminul, vatra trec drept femela În care se aprinde focul, acest mascul ... focul iubirii vrea sâ-1 aprindă pajul În inima fetei ...” Durând spune: “avem nevoie de o casă mai mică În cea mare pentru
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]