6,703 matches
-
Cuvântul-cheie aici este cred. Este o judecată oarecum mistică, pe care o facem În legătură cu utilitatea unui produs. E greu de descris, dar cât se poate de adevărată. Este o percepție bazată deseori pe rațiunea personală, pe sentimente și pe bine-cunoscuta intuiție. Și angajații caută să facă o afacere bună Se poate construi un „caz” puternic În jurul afirmației că angajarea nu este mai mult decât o simplă tranzacție. De exemplu, când anume se hotărăște angajatorul să-i prezinte o ofertă unui candidat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
frecvent sunt problemele liniare (direcționate) și cele nonliniare (nedirecționate). Acestea din urmă sunt cele pentru care nu există un set de proceduri care să-l ghideze pe cel ce le rezolvă. Ele depind de abilitatea managerului de a folosi inovația, intuiția și imaginația drept instrumente pentru a găsi posibile soluții. Înclinația managerului pentru asumarea riscurilor și flexibilitatea lui sunt elemente-cheie. Problemele liniare sunt cele pentru care există o procedură menită să-l ajute pe cel ce urmează să le rezolve. Cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sau chiar pentru a supraviețui Ă Într-o lume În continuă schimbare. Transformarea eșecului În victorie 1. Fiți informat tot timpul. Deținând permanent informații din domenii care au legătură cu munca dumneavoastră, veți minimaliza numărul deciziilor care se bazează pe intuiție. 2. Încurajați tendința de asumare a riscurilor, Începând cu provocări mai mici. Contrar părerii generale, În afaceri, asumarea riscurilor este mai degrabă o deprindere dobândită decât o trăsătură de personalitate. 3. Acceptați eșecul pentru ceea ce este el de fapt Ă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte locuri și lucruri rele, Într-o corespondență curioasă cu forțele mari ale universului. În intuiția acestor legături secrete, Heliade arată că a deprins lecția romanticilor. Cel puțin teoretic. Este Încă departe de percepția proceselor mari ale materiei (viziunea lui fiind, cum arată G. Călinescu și alți critici, esențial statică), dar simplul fapt că aduce În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bolintineanu ține crosul la ușa „chioșcului”, haremului, iar, cînd Îl lasă să intre, Îl elimină numaidecît printr-o moarte violentă (strangularea, Înecarea eroului imprudent). Peisajul se constituie din astfel de elemente (luate din mai multe universuri de percepție: Bolintineanu are intuiția corespondențelor!) care tind, curios, spre o voluptate a stingerii. Există În poeme o euforie a albului, o obsesie a virginalului din materie, o acumulare de moliciuni, jocuri, gesturi grațioase care se transformă repede Într-o adevărată teroare. O isterie a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că figura poetică a lui Bolintineanu se bazează pe un permanent extaz, pe o programatică Îmbătare. „Simțualismul” este conceptul care definește starea de beție În mijlocul unei naturi magice. O natură ce are, totuși, cîteva Învelișuri materiale precise. O prețuire (o intuiție) specială are Bolintineanu, Întîi, pentru elementele ei prețioase. G. Călinescu și, după el, mulți critici (demonstrația cea mai amplă o face I. Negoițescu) au dovedit că autorul Macedonelor precede, prin gustul pentru pietrele rare, pe Macedonski și pe parnasienii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a iubirii. Marea devine, astfel, la Bolintineanu, o metaforă-cadru, o metaforă-matrice, spațiul imaginar În care extazul și moartea stau În aceeași barcă. Există Însă și o altă imagine a mării În Florile Bosforului, Conrad și alte poeme, dedusă dintr-o intuiție mai precisă a materialității, fluidității ei. Imaginea nu este desprinsă cu totul de modelele literare, Însă senzația freamătului acvatic, jocul acela superb al delfinilor care „treheră” valurile, pulberea argintoasă a peștilor, toate acestea vin dintr-o imaginație mai vie și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vast În care mitologicul și politicul se succed Într-o retorică destul de bine articulată. Insă, Înainte de orice, Bolintineanu este, aici, Într-un chip mai coerent și mai inspirat, poetul „tărîmelor lichide”,, poet neptunic În adevăratul Înțeles al termenului, cu o intuiție fină a mișcării acvatice. Limbajul lui nu este metaforic (rarele metafore din acest text și din altele sînt convenționale), ci, așa cum Îi spune G. Călinescu, simbolizator. Marea urmărește, În metamorfozele ei rapide, gîndurile eroului (Conrad), e lină sau zbuciumată, sălbatică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
margini, spre mîndrul răsărit, Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor În inimi iubitoare iubiții carii mor.” CÎmpia goală este, aici, o prelungire a vidului din marele spațiu. O intuiție fină a relațiilor din univers pe care Alecsandri o Întoarce, apoi, spre temele lui lirice obișnuite. În O noapte la (ară (din voi. Doine și lăcrămioare) relația este de tandrețe. CÎmpia (spațiul unei reverii amoroase) este acum favorabilă. Motoarele retoricii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Logofăt. Denis de Rougemonl ne mai propune un test pentru a putea distinge cele patru culori ale dragostei. E vorba de o schemă filozofică abstractă, cu punct de plecare În cele patru funcții fundamentale ale lui C.G. Jung: gîndirea, senzația, intuiția, sentimentul. Aplicate la literatură, ele pot fixa patru tipuri (arhetipuri) ale pasiunii amoroase. Eseistul francez identifică aceste arhetipuri În ideogramele cărților de joc. Cel dintîi (semnul de pică) este viziunea intuitivă (amiciția spirituală, agape) și sugerează o pătrundere, o traversare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Heliade are, dintre toți, sentimentul iubirii ca energie cosmică. Trăiește frenetic sub semnul caroului. El cîntă nașterea universului și nunta mistică a elementelor. Erosul este forța care mișcă, Într-adevăr, astrele și provoacă delirul creațiunii. Asachi, Înaintea lui Heliade, avea intuiția amorului cosmic În niște versuri triste și noduroase: „Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au peste mine Încă-n timpul de giunie Aleu, s-a Înturnat iarăși la obîrșia-i necurmată Dar În mezul al durerii ce-mi rămîne-n
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a amorului În Sorin și În Conrad. O modificare s-a produs În marele univers de cînd s-a născut iubirea: „De cînd iubesc, Smarando, vezi soarele e rece, Și stelele În aer s-au stins și au pierit...” dar intuiția se oprește aici: poetul nu produce concepte, n-are sentimentul limitelor, nu c un pasionat rece. Să mai spunem o dată că În privința plăcerii sexuale poetul român e, În genere, discret. Iatacul este un loc de plăceri ascunse. Erotismul se consumă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
proustian) ar fi avut drept consecință inevitabilă nu doar disoluția narațiunii de tip silogistic-cauzal, ci și alterarea identității "eului", abolirea distanței dintre "subiect" și "obiect". În treacăt fie spus, pentru Bergson, conjuncția dintre "materie" și "spirit" în unitatea conștiinței privilegiază intuiția (manifestare sublimată a instinctului însuși) ca tip de cunoaștere superior intelectului, pentru că intuiția e gândire instantanee, fiind legată de viața elementară a spiritului și de timpul-durată, pe când intelectul ține de "materie", de "spațiu", ca un fel de gândire desfășurată, ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
silogistic-cauzal, ci și alterarea identității "eului", abolirea distanței dintre "subiect" și "obiect". În treacăt fie spus, pentru Bergson, conjuncția dintre "materie" și "spirit" în unitatea conștiinței privilegiază intuiția (manifestare sublimată a instinctului însuși) ca tip de cunoaștere superior intelectului, pentru că intuiția e gândire instantanee, fiind legată de viața elementară a spiritului și de timpul-durată, pe când intelectul ține de "materie", de "spațiu", ca un fel de gândire desfășurată, ce solicită atitudinea contemplativă și, prin chiar acest fapt, separația netă dintre "subiect" și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de "materie", de "spațiu", ca un fel de gândire desfășurată, ce solicită atitudinea contemplativă și, prin chiar acest fapt, separația netă dintre "subiect" și "obiect", dintre "eu" și "lume". În altă ordine de idei, concilierea dintre "materie" și "spirit", dintre "intuiție" și "intelect" este posibilă numai datorită acțiunii memoriei și a "privirii interioare" ce bruiază percepția imediată și transpune "eul" într-o stare de reverie, între veghe și vis, favorabilă cunoașterii intuitive (care e o cunoaștere prin imagini), astfel încât trecutul să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sau auditiv (sunetul, cuvântul, motivul muzical), excluzând complet aportul simțurilor minore și al corporalității. Așa se explică, de fapt, conformația pur "intelectuală" a personajului său predilect, "erou" înzestrat cu un excesiv spirit autoanalitic, dar complet lipsit de sensibilitate și de intuiție, câtă vreme se raportează la sine și la lumea din jur doar via intellectualis, numai prin intermediul văzului și auzului 28. Memoria eroului lovinescian rămâne, deci, o "memorie a inteligenței și a ochilor", semn că prozatorul român a pornit în mod
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
livresc interpus între subiect și evenimente"45. Interesantă a părut doar "metoda analizei abstracte", "intelectuale", potrivit căreia "întâmplările anecdotice" devin "un simplu pretext" pentru reflecție 46. Așadar, fie că a nemulțumit o parte a criticii, din cauza frecvent invocatei incapacități de intuiție a concretului ("placajul livresc"), fie că a făcut impresie onorabilă (din unghiul analizei abstracte), romanul nu s-a bucurat de succes, deși Lovinescu se străduise să scrie mai simplu, e drept, tot în limbajul exersat deja al emoțiilor intelectualizate. Însă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
merge în audiență la directorul institutului, unde o cunoaște și pe asistenta acestuia, Diana Serea ("sveltă, siluetă grațioasă, mlădie, frunte înaltă, netedă, senină, ochi cafenii, bărbie proeminentă, rotundă"), de care se îndrăgostește instantaneu, fără tatonări ("privea doar spre asistentă cu intuiția precisă că fata aceasta avea să joace în viața lui, cel puțin pentru un timp oarecare, rolul destinului, al fatalității..."). Solicitantul face impresie bună și e angajat chiar de a doua zi, cu interesatul concurs al ministrului. Dar inocentul Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toate poemele eminesciene există un substrat de experiență personală, subiectivă, ce se exprimă la modul dramatic, în forma unui conflict radical cu mediul, cu "realitatea" exterioară. Prin urmare, Caracostea descifrează și el "enigma" personalității eminesciene tot cu ajutorul psihologiei erotice, iar intuiția lovinesciană se vede confirmată, în timp, și de Petru Creția, avizatul cercetător al manuscriselor eminesciene, pentru care "uneori caracterul ocazional este mai evident, alteori mai puțin, dar el nu poate fi negat" de vreme ce Eminescu însuși spune despre dragoste: "este însăși
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e o privire "perversă", de voyeur. O scurtă explicație e, pe moment, necesară. Printre mulți alții, același Culianu atribuia mecanismului psihologic al "vederii" un rol fundamental, de "moment" esențial în dinamica pasiunilor și în psihologia iubirii. Discipolul lui Eliade sublinia intuiția genială a lui Aristotel, care (spre deosebire de Platon) descoperea un element intermediar între suflet și trup Spiritul (pneuma) -, menit a îndeplini funcția de "prim instrument (proton organon) al sufletului în relația cu trupul". Prin "pneumă", mai apoi, sufletul "transmite trupului toate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
decadenței (apreciată drept "un fenomen sincronic cu romantismul, și nu o etapă finală, agonizantă, a acestuia"183). Ar exista, de fapt afirmă Praz, citându-l pe Sainte-Beuve doi mari precursori ai modernității, Byron și Sade, dintre care ultimul sistematizează toate intuițiile psihopatologiei de până la el. Astfel, dacă eroul byronian a făcut populară, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, figura bărbatului fatal ("Fatal Man"), ulterior vor deveni mult mai pregnante în imaginarul colectiv imaginea femeii fatale și a androginului 184
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin urmare, o formă de evaziune, el are o funcție cognitivă, reprezintă o modalitate privilegiată de explorare a Sinelui. În aceeași ordine de idei, Ilina Gregori atrăgea atenția asupra "structurii duale" ("corespunzătoare polarității realitate-vis") din Sărmanul Dionis, demonstrând cum, cu intuiția lui genială (care lui Lovinescu i-a lipsit), Eminescu a izbutit să ambiguizeze până la deplina lor fuziune cele două "planuri narative", "secretul" reușitei sale fiind de găsit în modul în care a "construit" naratorul "o instanță enigmatică, nici autor, nici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
psihanalitice. Firu'n patru", în Adevărul, an 48, nr. 15372, 14 febr. 1934. 45 Șerban Cioculescu în articolul "Romanul românesc 1933", în Revista Fundațiilor Regale, an 1, nr. 2, febr. 1934. Potrivit criticului, Lovinescu "nu își cunoaște incapacitatea sa de intuiție a concretului". Din acest motiv, ca romancier el ar fi un scriitor mediocru sau, oricum, inferior lui Ibrăileanu, Sebastian, Călinescu sau Camil Petrescu. 46 Octav Șuluțiu, "E. Lovinescu, Firu'n patru", în Axa, an II, nr. 23, 7 dec. 1933
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scăzut (influențează negativ randamentul școlar); nu stabilește Întotdeauna relații logice și cauzale Între fenomene; nu identifică soluțiile de rezolvare a problemelor. Memoria: memorează mecanic; memorează cu dificultate informații prezentate În scris; fidelitate scăzută, informația este reactualizată lent. Imaginația: are o intuiție manifestată mai ales În situații concrete, practice; imaginația creatoare slab dezvoltată, manifestată mai ales În creațiile plastice și mai puțin În cele literare. Limbajul: vocabular sărac, exprimare lacunară; construiește enunțuri simple; potențial asociativ limitat, Întâmpină greutăți În stabilirea relațiilor de
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
semnifica dizarmonia subconștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia ,,Dumnezeu nu este o iluzie, dar nici o realitate, ci un simbol mitic" al unor realități psihice. Printre acestea din urmă s-ar afla supraconștientul și intuiția. Ele ar fi creat viziunile speciale din mitologie și religie, apelând ,,la o cale de exprimare extraconștientă: imaginea simbolistică"38. La vechii greci, de exemplu, simbolul divinității avea o dublă față: solară, cu referire precisă la Zeus și nocturnă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]