6,699 matches
-
pentru câteva secunde. Dintr-odată mecanismul inspirării și expirării mi se pare complicat și chinuitor; trebuie să-mi ridic diafragma și apoi să-mi dezumflu pieptul, să ridic și să dezumflu din nou. Când Îmi mai revin, Îl sun pe Jack și-i las un mesaj pe mobil contramandând cina. Mă dezbrac și fac un duș. Sunt prosoape din acelea Îngrozitoare, italiene: subțiri și mici ca o acoperitoare de altar, mai mult Îți Împrăștie apa pe piele decât o absorb. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stând acolo cu două perechi de patine. Dau din cap În timp ce mă apropii de el. Nu, nu știu să patinez. Da, dar eu știu. Suficient pentru amândoi. Nici nu mă gândesc. Mai târziu, când facem a patra tură de patinoar, Jack Îmi spune: — Tot ce trebuie să faci e să te sprijini pe mine, Kate. E așa de greu? — Da. E greu. —Iisuse, femeie. Trebuie doar să te sprijini pe mine, doar aici: amintește-ți de John Donne al vostru, gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
au nevoie de atenție și e greu pentru o femeie care are și serviciu. Kath are atâtea de făcut, am văzut-o uneori făcându-i-se rău de la câte avea pe cap. —Doamnă Reddy, cunoașteți pe cineva cu numele de Jack Abelhammer? spune acuzarea cu un zâmbet scurt și strâns pe buze. Nu. Nu! Acuzata a trecut peste marginea boxei acuzaților și acum stă În fața judecătorului Într-un tricou Gap mărimea XXXL cu un șoricar imprimat pe piept. — Până aici, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
New York, până când Paula, a cărei cameră avea vedere spre Central Park, i-a anunțat că se simțea sufocată, așa că familia Brock s-a mutat cuminte undeva În Maine. După dimineața aceea la patinoar, nu l-am mai văzut niciodată pe Jack Abelhammer. Mi-am schimbat adresa de e-mail, deoarece știam că voința mea nu e suficient de puternică pentru a mă opri să-i răspund la mailuri. Mai știam și că numai dacă renunț la iubitul meu imaginar căsnicia mea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adresa de e-mail, deoarece știam că voința mea nu e suficient de puternică pentru a mă opri să-i răspund la mailuri. Mai știam și că numai dacă renunț la iubitul meu imaginar căsnicia mea mai are vreo șansă: dacă Jack era locul unde mă duceam să mă joc, atunci Richard ce era? Chiar și așa, de câte ori Îmi verific e-mailul, o parte din mine se așteaptă Încă să găsească numele lui În inbox. Se spune că timpul vindecă totul. Cine spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
despre ce vorbește? Cred că există sentimente pe care le trăiești În viață și care rămân scrise cu cerneală permanentă și tot ceea ce poți să speri este să se mai ducă puțin culoarea În timp. Nu m-am culcat cu Jack - un regret de mărimea unui continent -, dar mâncarea proastă și cântecele minunate de la Sinatra Inn au fost cea mai bună partidă de sex de care am avut vreodată parte. Când ai avut sentimente atât de puternice pentru un bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ajungi să crezi că a fost doar o iluzie prostească din partea ta și că cealaltă persoană și-a continuat drumul neabătută, fără cicatrice. Dar poate că și cealaltă persoană a simțit la fel. Încă mai am ultimul lui mesaj: De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Kate, Nu am mai primit vești de la tine de ceva vreme așa că am construit o teorie conform căreia ai devenit o jucătoare de conkers și mamă cu normă Întreagă. Dar știu că te vei Întoarce. Ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că ai plecat din Londra. Îți amintești cum Îl numea tatăl tău pe Sinatra? „Sfântul patron al iubirii neîmpărtășite“. Cel mai grozav lucru legat de dragostea neîmpărtășită e că e singurul tip de dragoste care rezistă. al tău pentru totdeauna, Jack Eu și Richard am vândut dărăpănătura din Hackney și ne-am mutat În Derbyshire, aproape de familia mea, unde ne-am cumpărat o casă cu priveliște frumoasă și cu pășune pentru cai, la marginea unui orășel. (Dintotdeauna mi-am dorit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a fost Întâmpinat de bunica Ileana și Aneta cu câte un „să nu fie de deochi, parcă-i Jac a lui Ștanmaier!”. Schelmayer era un evreu șmecher dar bun la suflet, care-i trimitea lui Va haine uzate deale lui Jack, fiul său cu părul roșu și cu o față gălbuie și ... roșcove. Maria, mama lui de-a doua, l-a așteptat cu un cuptor cu plăcinte calde, cu pui fript pe grătar, mujdei de usturoi, mămăliguță caldă (ordin de la Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că Byron, În momentele sale de dandysm, pronunța numele lui Brummell plin de respect și cu puțină invidie.” Byrontc "Byron" George Gordon Byron (1788-1824). Al șaselea lord Byron, descendent al unei vechi familii de vikingi, nepotul amiralului John Byron, supranumit „Jack cel nebun”, fiu al căpitanului John Byron, aventurier notoriu, care Îi aduce copilului doar un șir de suferințe: o soră, Augusta, din prima căsătorie (iubită multă vreme cu pasiune incestuoasă, spun unii biografi), o mamă prea tiranică (pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la pauză. Dădui din cap; la asta mă gândisem și eu deja. Totuși cablul lui Marie n-a avut nimic, zisei eu. Sau a avut? Ați avut probleme când a coborât? Clătină din cap. —A mers ca uns. Eu și Jack aici jos și Trev sus, cu mobilul. Și ăla e mult mai complicat - are un sistem de urmărire, ca s-o ducă într-o parte, pentru săritura de pe mobil. Nu, aia a mers bine. Se însenina în mod vădit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume aceea de a identifica diverse crenguțe cu ochii Închiși, numai după sfichiuitul pe care-l produceau. („Carpen, caprifoi, plop piramidal. Ah, ba nu! O foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În Insulele Canare prin anii ’30, iar cînd se Îmbarcase din nou pe vas, la multă vreme după aceea, nu fusese În stare să spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele inițial de Jack sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui Panaitescu. Trecem peste motiv... ― Procedați foarte înțelept, domnule maior. Nebunii acționează cât se poate de deconcertant și ar fi absurd să cauți un motiv acolo unde el nu există. ― Cu alte cuvinte, vedeți în domnul Matei un fel de Jack Spintecătorul... ― De ce nu? ― Chiar, de ce nu! Poate fi o ipoteză... Mă refer însă la înscenarea sinuciderii. A presupus o serie de acte pe care Matei nu le putea rezolva singur... ― Era un tânăr extrem de voinic, deși părea slăbuț. Pe vremuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lor, de-abia mai poți găsi o masă liberă la ora prânzului la Saint Ambroeus pe Perry Street. Tipele astea au cariere fantastice (star de cinema, mai ales), poartă poncho-uri spaniole de calitate când Își iau cafeaua diminețile la Jack’s pe 10th Street și par să nu plece niciodată de acasă fără ca pielea lor să aibă strălucirea cuiva care tocmai a făcut super-sex. Emană fericire și mulțumire atunci când, fiind cocoțate pe pantofi Roger Vivier cu tocuri de 15 cm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o cască și de o mască de protecție. O jumătate de oră mai târziu, Lauren se răzgândise. Poate că nr. 3 nu era atât de mișto, hotărî ea, după ce echipa lui pierduse meciul fără drept de apel În fața echipei adverse. Jack Kidd, un jucător englez de vreo douăzeci de ani, o ținuse tot Într-o alunecare cu o viteză terifiantă pe arena acoperită cu zăpadă, Înscriind toate golurile pentru echipa Cartier. Erou al partidei, fu aclamat câteva minute după aceea, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
măcar pentru o seară. Când le-am povestit lui Lauren și Marci ce se Întâmplase, au fost și ele la fel de nedumerite ca și mine. Ne luam micul dejun Împreună, În ziua următoare, la o masă liniștită dintr-un colț la Jack’s pe West 10th Street. Dar am văzut-o pe Sophia seara trecută, la Alixe. Ea avea pandantivul la gât, spuse Marci. Nu, am tresărit eu, incapabilă să-mi ascund Îngrijorarea. Asta este imposibil. Ia uite, am adăugat eu, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doar că el azi se gândește, mâine se răzgândește. Nea Cercel îi răspunse și de data asta că nu-i de glumă, trebuie să mai chibzuiască. Din gazeta de astăzi avea pentru Nicu o știre mai tare decât cele cu Jack Spintecătorul, care erau până acum reginele știrilor. Portarul luă Universul, îl depărtă cam mult de ochi și citi rar, silabisind: — „Di-ver-se. Știre din revista Bor-del-... Bor-der-and... Bor-der-land. Planeta Marte și mar-ți e-nii.“ Asculți? Și continuă strecurând comentarii proprii, cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar la urmă își spuse și el părerea. Vorbi cu prudență: — S-ar putea, deși nu sunt sigur, să fie marțian. Nu știu dacă ați aflat despre ei, adăugă, scrie în ziarul de ieri. Matale ești sigur că nu-i Jack, adică Spintecătorul! — De ce? întrebă Costache, ușor confuz la acest „matale ești sigur“ întrucât, într-adevăr, el eliminase din capul locului această ipoteză. Poliția din toată Europa și toată presa erau pe jar din cauza ucigașului. — Fiindcă-i om bun, l-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
seamănă cu un simplu gazetar: când îl pui lângă Procopiu, de pildă, vezi imediat de ce. Nu seamănă nici cu hoții și escrocii pe care îi miroși de la o poștă. Nu vă ascund că o clipă m-am gândit chiar la Jack Spintecătorul și mi-am imaginat că-n bagajul lui sunt cine știe ce bisturie și fierăstraie. Până la urmă cel mai mult ar semăna cu un om normal, cu momente de alienare mintală, dar doctorul Margulis m-a asigurat că, deși vorbește oarecum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alcătuiește „osatura“ romanului, al cărui suflet e tema fantastică și metafizică. Fundalul ei e compus dintr-o serie de evenimente istorice interconectate, evenimente senzaționale dintre cele care fac deliciul presei de scandal dintotdeauna. Unele sunt de interes internațional: mitul lui Jack Spintecătorul sau afacerea Dreyfuss. Altele țin de viața urbei: un duel în care un reputat jurnalist e ucis de către un la fel de cunoscut politician, ca și diverse furturi spectaculoase. Hoți pitorești, aristocrați lacomi de bani, escroci, ca și polițiști când gravi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că fiul meu... Nu-și sfîrși vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo, și-i spuse pe nerăsuflate: — Tocmai Îi povesteam dumnealui despre senzaționala prorocire a doamnei Bellairs În legătură cu fiul meu... — Care? Ăl mic? — Da. Jack. Pe Rowe Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea Încet de oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea acasă, Înainte de ora camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici norocul, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
precise. Ca urmare, lutierii florentini avansară pe flancul stâng, la umbra imensului ghiveci al asparagusului, dar Jimmy Hoffa, ieșit ca din pământ, le sări În cârcă. Van Gogh și Monet , cu niște pensule lungi În mâini, se Învârteau În jurul lui Jack Dempsey, Încercând să-l picteze În manieră ondulat-impresionistă. Speriat, boxerul eschiva de mama focului, până când găsi o breșă În garda lui Van Gogh și-i aplică acestuia „schema Tyson“, olandezul alegându-se astfel cu o nouă ureche detașabilă. În zona
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-l acolo În fund, pe post de opritor, iar apoi am bătut la ușa Verei după cifrul nostru secret, stabilit cu câteva zile Înainte, prin câteva mesaje trimise prin porumbei: primele douăzeci și patru de măsuri din soloul de baterie susținut de Jack DeJohnette, pe 17 iunie 1970, la Fillmore East. Tocmai mă Încălzisem binișor și trecusem chiar la unele improvizații, când ușa s-a deschis și Vera a sărit de gâtul meu. — Igor, mi-a șoptit ea la ureche, de ce n-ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
n-a reușit nimic În seara aceea. Afară, poate, de faptul că a inițiat-o pe cineastă În programul Celebrului animal și că s-a făcut mangă. Nici Andreea n-a fost mai prejos, s-a intoxicat și ea, amestecând Jack-ul cu o jumătate de țuică adusă de poet din garaj. I s-a făcut și rău, Leac a trebuit s-o țină de frunte cât a dat la gâște. Oricum, beția asta și-a arătat curând roadele, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]