6,725 matches
-
dețineam portofoliul inimii, în timp ce Giglio îl acaparase pe cel al intelectului, iar Florino - pe acela al mu zicii, Vally, prin prezența lui spumoasă și mucalită tot odată, ocupând un rol intermediar între șambelan și maestru de ceremonii. Nu este de mirare deci că tocmai atunci când aveam mai multă nevoie de o îndrumare competentă și fundamentală, de o investire întru viață și omenie, m-am pomenit singur și stingher... Soarta însă, care întotdeauna mi-a fost o a doua mamă bună, mi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apetență. Simțământul opresiv al lucrurilor prost făcute și care apasă... și acest incident cu Infantele, care ține mai mult de melodramă, dar care dezvăluie răutatea omenească în toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare dezagreabilă... Probleme de bani care nu stau în picioare, dar care te sâcâie. și mai cu seamă acest simțământ al disponibilității senzuale, amestecat cu plictiseală și dezgust. Nimic grav, în fond. și tocmai aici se ascunde problema: nimic grav, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cât de odihnitor dacă, în loc să ies acum din spatele dulapului ce închipuia un fel de improvizată culisă, m-aș apleca peste pervazul ferestrei deschise și, de la etajul al patrulea la care ne aflam, mi-aș da drumul ușor în stradă... Cu mirare și cu zâmbet îmi amintesc de examenul de măiestrie de la sfârșitul anului: opt fragmente din cei mai diferiți autori și din cele mai deosebite epoci, puse în scenă cu toată pedanteria unor regizori începători! Mese, scaune, divane a toate stilurile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era acuzația lui Ionuț cel Mic. Slab de înger, lipsit de caracter și de inteligență, acesta se nevoise a-l incrimina până la urmă pe cel mai bun și mai devotat prieten din câți avusese el vreodată... Dar nu era de mirare, dat fiind că mecanismul trădărilor era foarte bine pus la punct în țara noastră... (Dovadă: condamnarea anterioară a lui Ion Omescu, care, fugit din strada Mircea Vodă și fără domiciliu stabil, fusese arestat într-o seară în casă la Ovidel
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și expresivitate nemaiîntâlnite decât în "Mizerabilii" lui Victor Hugo sau, la noi, în scrierile lui Agârbiceanu ori ale lui Panait Istrati. Dilema critică aș exprima-o (contaminat de "metoda" autorului) printr-un citat din literatura clasică: "Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine!". Mai exact, critica de tip canonic va fi uluită să constate că există un scriitor pe care, întrucât nu respectă nici un canon, nu-l poți cataloga drept clasic, dar nici postmodern nu-i poți spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întrucât după opinia unui celebru arhitect și inginer roman: "Cel mai frumos exemplu de echilibru este corpul omenesc." (Marcus Vitruvius Pollio) Dar eu ce făceam? Ce? Genunchii mi se înroșeau, se învinețeau și mă dureau îngrozitor; așa că nu e de mirare că la vârsta de 14 ani eram deja posesorul unui reumatism poliarticular acut, care și astăzi mă "însoțește", provocându-mi dese și dureroase crize reumatismale. De aceea mă "dichisesc", ornându-mi cu migală ruina corporală câte zile voi avea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac." (G. Topîrceanu) Coronamentul fiecărui salcâm era gazda primitoare a 3-4 cuiburi ale acestor păsări negre, gălăgioase, antipatice și enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste creaturi. " Ciorile croncăneau și se strângeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era un om foarte milos și iubea animalele, pe care le-ndrăgise încă din copilăria lui la Grumăzești. Așa că din când în când oprea atelajul până ce procesul respiratoriu al pirpirielor se încadra firesc în limitele normale. Trecătorii se uitau cu mirare, dar și cu o vădită plăcere la bărbatul în bustul gol, cu epiderma bronzată, degajând forță și frumusețe și care ducea de căpăstru o iapă oarbă. Era un grup în mișcare atractiv, pitoresc și interesant care nu putea lăsa pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tavanul era bătut din scânduri vopsite în albastru. Măi Văsălie, aicea nu vă puteți muta acuma. De ce spui asta? Ia uită-te cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rostit de grecul Arhimede în momentul descoperirii principiului vaselor comunicante: EVRICA! Ua! Ua! Adăugând prima vocală la cea de a doua, am format interjecția "UAU!" atât de folosită de vorbitorii de engleză încât a intrat în rostirea noastră cotidiană, exprimând mirarea, admirația și uimirea privitorului atunci când se află în fața unui lucru, a unui fapt deosebit. Văzându-ne pe toți frații lângă el pentru prima dată, în mod firesc și-a exprimat plăcerea, bucuria și dragostea spontană față de frățiorii lui mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai mari. Uau, fraților, da' frumoși mai sunteți! Stăteam uimiți și ne uitam la minunea îmbrăcată în alb de pe salteaua de paie de lângă mama, neștiind și neexplicându-ne cum a apărut acolo? De când? De unde? Cine era? Coana moașă intuind că mirarea și disconfortul nostru sunt legate de întrebările de mai sus a tăiat Nodul Gordian dintr-o singură lovitură precum Alexandru Macedon. Dragii mei copii, acesta este frățiorul vostru cel mai mic pe care l-a adus barza în timp ce voi erați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
particulier (un fel de palat în miniatură) undeva la marginea unei păduri din cartierele "verzi" ale Genevei. Organizează mese sofisticate pentru alți burghezi și, mai ales, pentru "ciocoii" de afaceri ai locului (există așa ceva și acolo, există, spre marea mea mirare) care nu vor ști niciodată să manevreze cum trebuie un cuțit și o furculiță de argint. De data aceasta este vorba de promotori imobiliari. Parcarea acoperită de fin pietriș calcaros a casei este plină de mașini nemțești de mare litraj
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de voiaj, quasi-necunoscută în România. Remarc abundența citatelor din Mircea Eliade, un autor apreciat de Bouvier. Tot în această expoziție extraordinară, într-una din săli este reprodusă o "lanternă magică". Impresia produsă asupra vizitatorului modern este extrem de puternică: amestec de mirare și bucurie de copil. Dar în secolul XVIII? Cum era oare să aprinzi o lanternă magică la căderea nopții? Definiție a răului, a diavolului (le malin, cum spun francezii, intraductibil), auzită din gura unui fizician rus, pe jumătate nebun, ratat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o combinație de grăsime arsă, grăsime simplă (dar nu râncedă, atenție!), mirodenii, apă caldă impregnată de produse corozive, abur fierbinte venit de niciunde. Mult fum de țigară. Un miros perfid care impregnează hainele, pielea, părul capului, tot! Nu este de mirare că mulți dintre cei care lucrează în bucătării au părul tuns foarte scurt sau sunt rași în cap, pentru a facilita igiena de după ieșirea din burta monștrilor gastronomici: frumoși pe dinafară, rău mirositori pe dinăuntru. Am mai avut ocazia să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
eu însumi un măr galben pe șaua bicicletei mele. Am bănuit că este vorba de Daniel. Pasaj adăugat ulterior: începând cu anul 2005, Daniel a devenit consilier cantonal al "verzilor" ecologiști într-un canton din Elveția. Nu este deci de mirare că această țară reciclează 80% din totalul deșeurilor pe care le produce, un record în Europa. Poate că o sută de dilimandroși ecologici ca Daniel, convinși și devotați cauzei, ar face ordine ecologică și în imensa groapă de gunoi numită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le-am văzut la Saint-Malo, în Bretagne. Mă chinuie iarăși demonul melancoliei și dorul de Europa, încarnat în acești doi sărmani care continuă să se filmeze unul pe altul cu camera lor ca o cutie neagră sporovăind încontinuu cu o mirare sinceră... Încă o pastilă din ciclul "România în Québec". Chiar lângă poarta Saint-Jean se găsește un patinoar pe care primăria orașului îl construiește în fiecare iarnă pentru turiști. Cum frigul nu lipsește de aici, este ușor de întreținut și nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
2005 Ca orice universitate care se respectă, Laval are un jurnal propriu numit simplu Au fil des évènements. Apare în fiecare joi. De multe ori am impresia că este vârful de lance al stupidității politic-corecte. Fiecare lectură îmi provoacă constante mirări în fața formelor variate de castrare a gândirii, tentative de a fi cu orice preț în spiritul vremii. Cu alte cuvinte, forme agresive de secularizare. Un exemplu măreț. Facultatea de Teologie a Universității Laval, moștenitoare în linie dreaptă a colegiului iezuit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Atât. Atât și nimic mai mult. Viața merge mai departe. Spectacolul trebuie să continue. Aplaudați. R.P. Dacă vă mai arde. Doamnă Ralian, purtăm un dialog care se va sfârși într-o carte. Cu toate acestea, nu-mi pot reprima o mirare. Cum e posibil ca un om care a traversat un secol atât de tulbure și care a trecut prin câteva convulsii enorme, printre care un război, să nu fie - sau să nu fi fost - ispitit de scrierea memoriilor? Țin minte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lui Sir Christopher Wren. În aceeași situație se află Catedrala Saint Patrick din Manhattan, care își sumețește turnurile gotice între doi zgârie-nori din sticlă și beton, ca o ducesă în crinolină între două tipe în minijupe. Când mi-am exprimat mirarea, mi s-a explicat oarecum patetic că, atunci când nu ai tradiție proprie, dar simți nevoia de tradiție, o in ventezi, o copiezi. Ce remedii poți avea împotriva poluării generale cu noxe kitsch? Ne-kitsch-ul, ne manelele, ne-emisiunile de divertisment tembel
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
putut s-o răscumpere? Citat: „...prin rezistență, prin poftă de luptă...”. Dirijorul german Joseph Kleiberth face o criză cardiacă în timp ce conducea, la München, actul al doilea din Tristan și Isolda. Dintr-un necrolog consacrat artistului: „Dirijor neobosit, nu e de mirare că a căzut fulgerat la pupitrul său...”. De ce nu e de mirare? Și: „...dar care dirijor german n-ar dori să moară conducând Tristan?”. Crowhurst e convins că va izbândi, fiindcă de doi ani proiectează să facă ocolul pământului. 10
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
german Joseph Kleiberth face o criză cardiacă în timp ce conducea, la München, actul al doilea din Tristan și Isolda. Dintr-un necrolog consacrat artistului: „Dirijor neobosit, nu e de mirare că a căzut fulgerat la pupitrul său...”. De ce nu e de mirare? Și: „...dar care dirijor german n-ar dori să moară conducând Tristan?”. Crowhurst e convins că va izbândi, fiindcă de doi ani proiectează să facă ocolul pământului. 10: Descopăr fotografia unui bătrân rabin măturând piatra funerară a mormântului lui Kafka
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
învățătura Marelui Octombrie.“ (Contemporanul, 29 decembrie 1957) Sinceritatea Uniunii Sovietice și a argatului ei - George Ivașcu (nota V. I.) „Poziția Uniunii Sovietice în problema dezarmării e atât de clară și poartă o asemenea amprentă de sinceritate, încât nu e de mirare că o întreagă mișcare de opinie publică internațională ca aceea a Consiliului Mondial al Păcii o susține și o propagă pretutindeni.“ („Dezarmarea“, Contemporanul, 17 octombrie 1958) Beția de minciuni sau de la G. Ivașcu citire (nota V. I.) „Ce anume a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor. Nu-i de mirare atunci că mi se părea normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați, și să care ceva de dimineața până seara. Era de-a dreptul sfârșitul lumii când vedeam într-o zi lucrătoare că pe strada
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că, dintre toate rețetele de „autoprovocare“, cea mai puțin suspicioasă, care dădea impresia de pierdere „spontană“ a sarcinii, era aplicarea unei perne deasupra abdomenului, urmată de o cascadă de pumni, care, în acest fel, nu lăsau urme.) Nu-i de mirare că, la asemenea perspective, majoritatea adolescentelor se temeau de amorul trupesc, încercând să amâne pentru cât mai târziu contactul cu fatalele realități ale ginecologiei. În liceu, puținele fete care-și pierduseră virginitatea se bucurau de un respect aparte: înfruntaseră Moartea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tipicei toamne renane, lungi și blânde. Răspunsul nu a întârziat. Diplomatul își exprima satisfacția de a ne fi făcut fericiți, speranța că și în România, conform legii dominoului, dictatura comunistă se va prăbuși, precum și, ciudat, ca o notă de subsol, mirarea că a primit o scrisoare de mulțumire. Decembrie 1989 ne-a găsit pe toți împreună în noua noastră locuință. Cifrele fabuloase ale morților și răniților din Timișoara, groaza că sora mea, prietenii și mătușa ar fi putut să se numere
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]