6,277 matches
-
Taejong și-a început domnia prin a interzice existența oricăror trupe militare private, absorbind soldații privați ai nobililor sau prinților în armată statului și eliminând opoziția guvernului. De asemenea a schimbat sistemul politic, creând un guvern central puternic și o monarhie absolută. A promovat Confucianismul, care era mai mult o filozofie politică decât o religie, si a interzis Budismul promovat de regii Goryeo. A închis multe temple construite de regii Goryeo, a confiscate averile acestora și le-a introdus în patrimoniul
Taejong de Joseon () [Corola-website/Science/336899_a_338228]
-
tronul principatului. În 1902 a devenit regent al celeilalte linii Reuss, din cauza disabilității fizice și mentale a Prințului Heinrich al XXIV-lea Reuss de Greiz (accidentat în copilărie). După decesul său, fiul său a continuat să fie regent până la abolirea monarhiei germane în 1918. La 6 februarie 1858, la Karlsruhe, Heinrich al XIV-ea s-a căsătorit cu Ducesa Agnes de Württemberg (1835-1886), copilul cel mic al Ducelui Eugen de Württemberg din a doua căsătorie cu Prințesa Helene de Hohenlohe-Langenburg. Ei au
Heinrich al XIV-lea, Prinț Reuss () [Corola-website/Science/337102_a_338431]
-
d. Hr.) au fost de acord că a existat o astfel de femeie, că ea s-a sinucis după ce a fost violată de fiul regelui etrusc și că acest eveniment a fost cauza imediată a revoltei antimonarhice care a răsturnat monarhia. Incidentul a aprins flacăra nemulțumirii față de metodele tiranice ale ultimului rege al Romei, Lucius Tarquinius Superbus. Ca urmare, principalele familii au instituit republica, au alungat familia regală a lui Tarquiniu din Roma și au apărat cu succes republica împotriva intervenției
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
istoricilor, ci mai degrabă o legendă istorică despre o istorie timpurie, care era în mare parte folclor. Dovezile indică existența istorică a unei femei pe nume și un incident istoric, care a jucat într-adevăr un rol critic în căderea monarhiei. Multe dintre detaliile specifice sunt, totuși, discutabile, și variază în funcție de scriitor. Utilizarea târzie a legendei are mai degrabă virtuți artistice și pedagogice decât valoare istorică. Întrucât evenimentele din povestire au loc rapid, data incidentului este, probabil, în același an, ca
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
în considerare detaliile cu mai multă atenție. Brutus a renunțat la orice drept la tron. În anii următori atribuțiile regelui au fost împărțite între diverse alte magistraturi eligibile. Au loc alegerile generale. Votul a fost pentru republică. Se terminase cu monarhia, chiar în timp ce cadavrul Lucreției încă era dusă prin forum. Consecințele constituționale ale acestui eveniment au reverberat mai mult de două mii de ani. Roma nu va mai avea din nou un "rege" ereditar, chiar dacă mai târziu , împărații au fost conducători absoluți
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
noua Polonie”. Austro-Ungaria avea trei idei diferite în ceea ce privește Polonia. Una, „soluția austro-polonă”, implica crearea unui regat polonez sub împăratul Austriei, care, printre alte titluri, deja le deținea pe cele de rege al Galiției și Lodomeriei. Elementele germane și maghiare din monarhia habsburgică se opuneau unei astfel de manevre, din teama de a nu importa în granițele sale o putere predominant slavă. Spre deosebire de împăratul Franz Joseph, cu toate acestea, Carol I al Austriei, care a urcat pe tronul Habsburgilor în 1916, a
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Niemojowski, a demisionat la 6 august și a Consiliul s-a desființat la 25 august. După întreruperea funcționării Comisiei Temporare a Consiliului Provizoriu de Stat (), Puterile Centrale au introdus o constituție provizorie, "brevetul", la 12 septembrie 1917. "Brevetul" concepea o monarhie constituțională, cu un parlament bicameral, dar fără . Doar școlile și tribunalele erau transferate către autoritățile poloneze, dar — în ciuda protestelor polonezilor — minoritatea germană a primit un sistem școlar separat. Până la alegerea unui rege al Poloniei, a fost instalat un Consiliu de
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
un adevărat tratat normativ de "știință" politică, în care sunt prezentate aspecte ca: Războiul, tulburările interne (cum ar fi răscoalele) sunt considerate negative, autorul susținând regimul de guvernare monarhic (deși subliniază și existența celorlalte state republicane din India antică), idealizând monarhia centralizată și puternică. Pentru atingerea scopurilor politice, sunt menționate mijloace ca: viclenia, minciuna, asasinatul, motiv pentru care Cautilya a fost considerat "Machiavelli al Indiei". O caracteristică novatoare a acestei lucrări constă în faptul că domeniul politic este izolat de cel
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
teoria celor trei puteri", de unde mai târziu avea să evolueze ideea separației puterilor în stat. Astfel, în concepția sa, statul ar fi alcătuit din trei părți, de a căror bună funcționare depinde vitalitatea întregului: Formele ideale de guvernare sunt considerate: monarhia, aristocrația și "politeia" (termen aproape sinonim cu democrația constituțională modernă). Acestea, pervertite prin abuzul de putere devin: tiranie, oligarhie și democrație (demagogie). Apărută în perioada de decadență a gândirii elene, Școala Stoică (fondată de Zenon) reprezintă o relativă continuitate pe
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
publica") este o "res populi", adică activitatea tuturor cetățenilor. Cicero consideră importantă realizarea echilibrului dintre "libertas" ("libertatea poporului"), "potestas" ("puterea autentică a magistraților") și "auctoritas" ("a oamenilor de bine"). Preia de la Aristotel cele șase forme simple de organizare a statului: monarhia - tirania, aristocrația - oligarhia, "politeia" - democrația. Cei mai de seamă reprezentanți ai stoicismului roman au fost: Seneca, Epictet și Marc Aureliu. Seneca, în lucrarea "De otio", susține abstenționismul politic, iar în "De tranquillitate animi" îndeamnă la acțiunea, participare politică. În ceea ce privește puterea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
să fie subordonat Bisericii și trebuie să contribuie nu numai la asigurarea cerințelor materiale, ci și spirituale ale membrilor săi, astfel încât fiecare cetățean să fie un bun creștin. Mai mult, papa, ca reprezentant suprem al divinității, are dreptul să sancționeze monarhii, teză care avea să aibă o importanță deosebită în evoluția relațiilor politice medievale. În ceea ce privește individul, acesta trebuie să se supună legilor instituite de stat, legi care sunt de trei tipuri: Unele din conceptele lui Toma d'Aquino (în speciale cele
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Renașterii. Susținea că autoritatea, deși vine de la Dumnezeu, trebuie să treacă prin popor: "omnis potestas a Deo, per populum", deci doctrina tomistă se apropie de o viziune democratică. Un alt reprezentant al scolasticii este Dante Alighieri. În lucrările sale, "Despre monarhie", "Banchetul", "Divina Comedia", supune discuției raportul dintre stat și Biserică. Omul este o ființă socială, cetățean al lumii, responsabil pentru faptele sale, iar statul apare ca urmare a predeterminării naturii în raport cu forțele supranaturale. Relațiile politice reprezintă pentru autor un domeniu
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
afirmă teza separării statului de Biserică. Mai mult, Biserica ar trebui să-și desfășoare activitatea sub controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova menționează cele trei forme corecte de organizare a statului (monarhia, aristocrația și poliția) și forme incorecte de organizare a statului (tirania, oligarhia și democrația). Anticipează ideea separării puterilor în stat, descriind raportul care trebuie să existe între puterea executivă și cea legislativă. Apărut în anul 622 în Arabia, islamul se
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
au fost însoțite de o criză a Bisericii Romano-Catolice, criză care a condus la necesitatea reformei în cadrul acesteia, prin care s-a înlăturat gândirea scolastică și s-a schimbat raportul dintre stat și Biserică. Aceasta a condus ulterior la constituirea monarhiilor absolute, dar și a statelor naționale. Reprezentanții Renașterii au emis o nouă concepție prin care omul era valoarea supremă, problema centrală a societății și a politicului devenind raportul guvernanți - guvernați și nu stat - biserică, cum fusese anterior. Umaniștii, a căror
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ale lui Platon și Aristotel. După Machiavelli, statul se întemeiază pe relațiile dintre guvernanți și guvernări, iar scopul principal al acestuia o constituie siguranța cetățenilor și garantarea proprietății private. Autorul consideră că forma optimă de organizare statală este republica, nu monarhia. Critică creștinismul, susținând că doctrina acestuia este contrară spiritului politicii, deoarece lasă loc liber abuzurilor conducătorilor autoritari care ar profita de slăbiciunea poporului. Lui Machiavelli i s-a reproșat imoralitatea mijloacelor recomandate, desconsiderându-se caracterul progresist al teoriilor sale, astfel
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Guicciardini, considerat părintele istoriei moderne, propune o imagine detaliată și expune opinia sa asupra unor probleme ale Italiei, în care exprimă unele idei raționaliste despre libertate, legi, dreptate și egalitate. Guicciardini concepe o formă mixtă de stat, o combinație între monarhie, aristocrație și democrație, propunând formarea unui "Consilium" mare înzestrat cu puteri legislative, iar în fruntea statului să se afle un "Consilium" mic, cu rol executiv. Ca și Machiavelli, manifestă ostilitate față de religie și preoțime. În Franța, un gânditor apropiat de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
să renunțe la bogăția lumească și la puterea politică și să se întoarcă la viața modestă și morală. De asemenea a susținut ideea secularizării averilor ecleziastice, desființarea excepțiilor fiscale pentru cler, neamestecul clerului în problemele civile și supunerea clerului față de monarhie. Ca urmare a activității sale, se constituie mișcarea "lollarzilor", care urmărea modificarea stării sociale existente și care a devenit o adevărată forță revoluționară în secolul al XV-lea. Spre deosebire de Anglia, în Cehia (aflată sub stăpânirea Imperiului Romano-German) mișcarea reformatoare are
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
încearcă să suprindă "spiritul legilor", adică totalitatea factorilor sau condițiilor geografice, politice, psihologico-sociale, care determină configurația și conținutul dreptului politic dintr-o anumită țară. În ceea ce privește contextul religios, Montesquieu consideră că islamul determină un regim despotic, catolicismul se concretizează într-o monarhie absolută, pe când protestantismul este compatibil cu o orânduire liberă, moderată. Marele iluminist francez consideră guvernarea republicană ca fiind optimă, deoarece poporul, sau o parte a acestuia deține puterea, pe când în cazul celui monarhic guvernează unul singur, iar în cazul celui
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
stabilirea de relații prietenești între state. Condamnă cuceririle coloniale ale europenilor și mai ales politica cuceritorilor spanioli în Lumea Nouă. Opera vastă și multidisciplinară a lui Voltaire reprezintă o critică la adresa inechităților sociale, superstițiilor, intoleranței religioase. A susținut ideea unei monarhii puternice, sprijinite de o elită de nobili educați. Într-o astfel de guvernare, monarhul ar fi condus cu înțelepciune, cu toleranță, puterea bisericilor și a clericilor fiind controlată. De asemenea, în scrierile sale a acordat o atenție deosebită problemelor economice
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
istoriei. Alte concepții ale sale aveau ca obiectiv societatea franceză a acelei epoci: subordonarea politicii față de rațiune, lichidarea dependenței feudale, drepturi politice acordate tuturor proprietarilor, primatul libertății ca fiind cea mai importantă lege naturală. Ca formă de guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În lucrarea "Contractul social", Jean-Jacques Rousseau pune în prim-plan conceptul omonim, prin intermediul căruia respectarea legilor primește o justificare rațională și umană. Preluând ideile protestante, a considerat că la baza statului este un
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
în principiul separării puterilor în stat, subordonând celelalte puteri legislativului și astfel obține o teorie originală despre democrație, în corpul căreia radicalismul, raționalismul și utopismul se îmbină în multe puncte. Și Rousseau analizează cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația, pentru cele medii - aristocrația, iar pentru cele mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a pus problema
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația, pentru cele medii - aristocrația, iar pentru cele mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a pus problema posibilității cunoașterii în istorie, făcând distincție între științele care se bazează pe metode cantitative "științele naturii") și cele care nu folosesc aceste metode, dar pot să furnizeze cunoștințe valide ("istoria" ca știință a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
atacă bazele justiției penale feudale. Exprimându-și adeziunea față de teoria contractului social, consideră că adevărata cauză a sărăciei și inegalității este proprietatea privată. Ca ieșire din impas, propune luminarea poporului, o educație mai bună pentru toți, iar formă de stat monarhia condusă de un monarh luminat. Dacă în Franța, sub influența lui Locke, Hume, Newton, filozofia luminilor a dobândit un caracter empirist, naturalist și social, în Germania, sub influența lui Leibniz, aceasta va avea un caracter raționalist, dar marcat de evaziuni
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
statului nu trebuie să atenteze la libertatea de gândire sau de conștiință religioasă. De asemenea, pentru înlăturarea intoleranței religioase și a fanatismului clerului, practica religioasă ar trebui să se supună normelor statului. În ceea ce privește forma de guvernare, Spinoza considera aristocrația și monarhia ca fiind trepte intermediare, idealul său politic fiind republica. Izbucnită ca urmare a discrepanței dintre nivelul de dezvoltare economică (care corespundea evoluției ascendente a burgheziei) și politica guvernului regal, Revoluția engleză (realizată în două etape: "Marea Revoluție" din 1642-1649 și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
începutul degradării societății medievale în Europa. Mișcarea revoluționară a avut și o componentă religioasă, fiind și un conflict între Biserica Anglicană (reprezentantă a vechiului regim) și puritanism. Premisă a revoluției industriale de mai târziu, revoluția engleză a asigurat trecerea de la monarhia absolută medievală la cea burgheză. În ceea ce privește gândirea politică, se afirmă tot mai intens ideea contractului social, opusă teoriei statului feudal-teologic. Printre cei mai de seamă reprezentanți ai noului curent sunt poetul John Milton și politicianul Algernon Sidney. Conform acestor reprezentanți
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]