KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...249 250 251 ...319 >

7,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

a dat nu se găsește în garderoba teatrului. REGIZORUL: Du-te și vorbește cu scenograful... când s-a hotărî să ne viziteze. Mai multă fantezie! Pe urmă să fii cel mai înțelept dintre toți, asta fiind treaba de căpetenie a nebunilor. Să vorbești mult, dar cu măsură; să spui adevăruri neplăcute care să placă, să știi totul părând că nu știi nimic. Să râzi când te sfâșie durerea, să cânți când alții ar plânge. Și, mai ales, să dispari la vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de gogoși... BUFONUL: ... poet-cetățean și respectat om de litere. DOAMNA LUME: Franz Schubert... BUFONUL: Franz Schubert... DOAMNA LUME: ... compozitor de geniu... BUFONUL: ... muritor de foame în Viena. DOAMNA LUME: Torquato Tasso... BUFONUL: Torquato Tasso... DOAMNA LUME: ...poet de geniu... BUFONUL: ... nebun. TOBOȘARUL: Ajunge! Din cauza unui asemenea Destin nenorocit am ajuns să bat darabana pe drumuri; nerozii râd de genii, copiii se tem de zmei, frumoasele se amorezează de cântăreții netunși! BUFONUL: Și ce-ai vrea, mă rog? TOBOȘARUL: Să stea fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
se recunoaște în ele și aplaudă... Atunci îți vine a zice ori că publicul și teatrul au rămas în urmă cu un veac, ori că adevărurile de atunci au rămas neschimbate. Chiar dacă s-au schimbat legile societății... TOBOȘARUL: Să plece nebunul! UN BĂIAT: Nebunul e de prisos! BUFONUL: Credeți? TOBOȘARUL: Zmeul, ca și Geniul, au fost izolați și eliminați pentru că incomodau. BUFONUL: Toboșarule, ai crescut în ochii mei! Încă puțin și ești bun de bufon! DOAMNA LUME: A vorbit Domnul Destin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ele și aplaudă... Atunci îți vine a zice ori că publicul și teatrul au rămas în urmă cu un veac, ori că adevărurile de atunci au rămas neschimbate. Chiar dacă s-au schimbat legile societății... TOBOȘARUL: Să plece nebunul! UN BĂIAT: Nebunul e de prisos! BUFONUL: Credeți? TOBOȘARUL: Zmeul, ca și Geniul, au fost izolați și eliminați pentru că incomodau. BUFONUL: Toboșarule, ai crescut în ochii mei! Încă puțin și ești bun de bufon! DOAMNA LUME: A vorbit Domnul Destin! Bravo! CÂNTĂREȚUL ORB

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
A vorbit Domnul Destin! Bravo! CÂNTĂREȚUL ORB: Un biet visător... BUFONUL: Un visător, spui? Bine. Poate că eu nu fac decât să visez într-un fel, iar tu într-altul. Ce pare unora ciudat, altora le pare firesc. Sunt eu nebun sau altul? CÂNTĂREȚUL ORB: Bufonule, tu ești nebunul. Ești în afara realității! BUFONUL: Știu eu? În starea de nebunie, toate ideile sunt de o cumplită realitate. Care-i criteriul unei minți sănătoase? O minte care aprobă azi ce-a dezaprobat ieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
biet visător... BUFONUL: Un visător, spui? Bine. Poate că eu nu fac decât să visez într-un fel, iar tu într-altul. Ce pare unora ciudat, altora le pare firesc. Sunt eu nebun sau altul? CÂNTĂREȚUL ORB: Bufonule, tu ești nebunul. Ești în afara realității! BUFONUL: Știu eu? În starea de nebunie, toate ideile sunt de o cumplită realitate. Care-i criteriul unei minți sănătoase? O minte care aprobă azi ce-a dezaprobat ieri trebuie luată în serios azi sau socotită întreagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
BUFONUL: Veacuri... Pentru un ceas, acolo fie; nu moare nimeni de fericirea unei veșnicii care ține preț de-un ceas. Și s-ar putea să nu ți se întâmple nici nenorociri neobișnuite în intervalul acestei veșnicii. CEZARA: Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde să știu eu? Din "pefele", probabil. Recuzită, ce vrei? CEZARA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost! Înțeleaptă-i ea, care se preface că se miră, nu tu, care o crezi că se miră. IERONIM: Bufonule, tu ești nebunul; nu știi ce vorbești! Și ea m-a așteptat, sunt sigur! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Te-am așteptat, Făt-Frumos. Luam un fir de romaniță și-i desprindeam petalele, spunând: "Dacă-a veni mâine, l-oi iubi. Dacă n-a veni, atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

asigurată pentru o sumă mare la o companie germană de asigurări. I-a costat mii de mărci să plătească despăgubirea. Așa că vezi dumneata, revoltele rasiale sunt cât se poate de dăunătoare afacerilor. — Și atunci, de ce îmi spuneți mie? — Vreau ca nebunul ăsta să fie prins, și încă repede, Gunther. Se uită cu înțeles la Nebe și continuă: — În cea mai bună tradiție Kripo, un bărbat, un evreu, a mărturisit deja crimele; numai că, de vreme ce mai mult ca sigur atunci când a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fost acum zece ani, toată lumea își mai amintește încă de acest caz. Făcu o pauză și se uită drept în ochii mei - ce senzație de total disconfort: — Cu alte cuvinte, te vreau înapoi, Gunther. Înapoi în Kripo, pe urmele acestui nebun, înainte să apuce să omoare din nou. Mi-am aruncat mucul de țigară în boscheți și m-am ridicat. Arthur Nebe m-a fixat cu un aer imparțial, aproape ca și cum nu ar fi fost de acord cu dorința lui Heydrich

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
numit Josef Kahn. În caz că vreunul dintre voi a uitat, e vorba de evreul care a recunoscut uciderea lui Brigittei Hartmann, a Christianei Schulz și a lui Zarah Lischka. În prezent este internat în baza paragrafului 51 în azilul municipal pentru nebuni la Herzeberge, și unul dintre scopurile acestei întâlniri este evaluarea mărturisirii lui în lumina existenței unei alte victime, a patra fată ucisă, Lotte Winter. Dați-mi voie ca în acest moment al discuției noastre să vi-l prezint pe profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
elegantă, îngrijită, și în plăcerea sa de a fi fost mai deștept decât poliția din Düsseldorf, atâta timp cât avusese el chef să fie așa. Pentru orice membru civilizat al societății, concluzia lui Berg nu era una deosebit de liniștitoare: Kürten nu era nebun în condițiile prevăzute de paragraful 51, prin aceea că acțiunile lui nu erau nici complet compulsive, nici în întregime impulsive, cât cruzime pură, nealterată. Și ca și cum asta nu era destul de rău, lectura din Baudelaire m-a făcut să mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
A, da, eu și Arthur ne cunoaștem de mulți ani, de fapt din 1920, când a intrat în Kripo. — E la fel, i-am răspuns. — Spune-i să vină să-mi facă o vizită odată, zise ea. Poate să facă nebunii cu mine oricând vrea. Sau doar un masaj bun. Da, asta e. Spune-i să vină aici pentru un masaj bun. O să i-l fac chiar eu. Râse zgomotos la acest gând și își aprinse o țigară. — O să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
tare și aveam nevoie de ea ca să îndepărtez gustul de moarte care îmi acoperea limba. Illmann rulă două țigări de foi și îmi întinse și mie una. Tutunul savuros avea gust de nectar la grătar. — Cum se potrivește cehul tău nebun în toată povestea asta? mă întrebă el. Ăla care se crede ofițer de cavalerie? — Se pare că este într-adevăr ofițer de cavalerie, i-am răspuns. S-a ales cu un mic șoc pe frontul de est și nu și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
evidență din perfecta ei păsărică ariană blondă precum rahatul într-un borcan cu zahăr. Se lăsă pe spate și suflă un nor deasupra capului său: — Vrei să încerc să văd dacă se potrivește cu o mostră din pădurea cehului tău nebun? — Nu, i-am dat drumul la prânz. E curat. Și, întâmplător, părul lui e blond. Am răsfoit prin paginile bătute la mașină ale raportului de autopsie: — Asta-i tot? — Nu chiar. Trase din țigară și apoi o lăsă în scrumiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
de relaxat încât să aprind lampa de birou și să arunc o privire cercetătoare prin cameră înainte de a scotoci sertarele și dulapurile. Și merita să arunci o privire. Gustul lui Weisthor în decorațiuni nu era mai puțin excentric decât al nebunului rege Ludwig. Existau calendare cu înfățișare stranie, blazoane heraldice, picturi ale unor pietre care stăteau în picioare, Merlin, Sabia din piatră, Graalul și cavalerii templieri și fotografii cu castele, Hitler, Himmler și în sfârșit cu Weisthor însuși în uniformă: întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Și de n-ar fi fost Kommissar Gunther, ei ar fi încercat același truc nebun cu această adunare de ofițeri. — Reichsführer, asta este de-a dreptul inadmisibil, izbucni Weisthor. — Unde este dovada pe care ai menționat-o, Heydrich? — Am spus nebun. Exact asta am vrut să spun. Normal că nu este nimeni aici care ar fi putut să se lase păcălit de o înșelătorie atât de ridicolă ca asta a lor. Totuși, este caracteristic pentru cei care sunt nebuni să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-i apoi arma. Heydrich continuă, aparent netulburat de nici unul dintre aceste incidente. Trebuia să-i recunoști acest merit: era la fel de rece ca un somon din Marea Nordului, și la fel de alunecos: — În noiembrie 1924, Wiligut a fost internat într-un azil de nebuni din Salzburg pentru tentativa de omor asupra soției sale. În urma examinării, a fost declarat nebun și a rămas instituționalizat în grija doctorului Kindermann până în 1932. După externare, și-a schimbat numele în Weisthor, iar restul - fără îndoială, îl cunoașteți, Reichsführer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

spunea: „Scuză-mă, cât poate câștiga unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră. Mai târziu, acasă, în timp ce făceam pipi am început să plâng. Înțelesesem brusc că îmbătrânisem. Acum însă, lipit de gardul grădinii aceleia infernale, râdeam, râdeam singur ca un nebun. Mai jos, ascunsă de o stâncă, micuța Martine păștea, beată și fericită. Treaz încă în toiul nopții, privesc golul din fereastra larg deschisă, acolo unde palmierul își foșnește frunzele întunecate. Mama ta doarme, rochia ei roșie e așezată pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
picior și atunci nu mai știu, dar aș vrea să știu. Aș vrea să știu dacă ți-e scârbă sau... Nu, spală-te în grabă, curviștină, vâră-te sub perdeaua ta mucegăită și șterge-ți cu buretele mizeria și fantasmele nebunului ăstuia. Pe masă erau câteva moșmoane, am luat una. Era dulce, am mai luat una. — Ți-e foame? zise. Vocea îi era slabă, venea din tăcere. Și Italia trebuie să se fi gândit la ceva ciudat. Când mâna mea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
mine. Mi-a luat mai mult timp, am avut probleme cu dura mater, s-a contractat, a sângerat prea mult, am făcut eforturi să o fac să coaguleze. Are boneta udă leoarcă, urmele măștii în jurul gurii și un chip de nebun. Vorbește repede, se bâlbâie. Să sperăm că nu este o leziune asonală difuză, că, la impact, compresia creierului nu a fost devastantă... Aprob cu respirația. — Încercați să aflați? — Da, i-am spus Adei să încerce să-i determine suprafața, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

cunoștință de cauză; se așezase, prin urmare, cu cartea în mână, pe marginea unei stânci, ca să poată observa vila mea. La un moment dat se trezise înconjurat de o trupă de demenți care se aruncaseră asupra cărții lui. În jurul cărții, nebunii improvizaseră un fel de ritual, unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând-o cu o profundă devoțiune. Nepăsători la protestele lui, se îndepărtaseră în pădure în fugă, ducând volumul cu ei. — Văile astea mișună de indivizi ciudați - i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
fiind că eram numeroși cei care-i ofeream colaborarea. Iar el n-a refuzat-o, dimpotrivă... dar nu reușeam să înțelegem dacă el accepta jocul nostru, sau noi făceam jocul lui... Dar dacă era pur și simplu vorba de un nebun? Numai eu puteam da de capătul secretului său: am ordonat să fie răpit de agenții noștri, adus aici, ținut o săptămână în celulele noastre la izolare, apoi l-am interogat eu însumi. Nu era vorba de nebunie; poate numai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

puțin timp și multă răbdare — ceea ce Russell a demonstrat din plin că are până de curând — în Bazaar scria că sigur majoritatea femeilor revin la normal. Nu trebuie decât să aștepte. Și, cum e? întrebă Russell. E chiar atât de nebun cum zice lumea? Leigh se întrebă când a avut Russell timp să căute pe Google despre Jesse. — Cum adică? E...nu știu, ca orice scriitor. Toți sunt sonați. Russell se rostogoli pe spate și își acoperi ochii cu brațul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Russell a răspuns de la primul apel. — Alo? Întotdeauna se făcea că nu știe că e ea, deși telefonul lui afișa identitatea apelantului ca la toată lumea civilizată. — Bună, spuse ea. Eu sunt. Bună, iubito, ce mai faci? Ce-a mai făcut nebunul zilele astea? E destul de treaz ca să mai lucreze cât de cât? Russell vorbea foarte urât de Jesse de câte ori prindea ocazia, chiar dacă Leigh îl asigura mereu că Jesse era altfel decât reputația pe care o avea sau îi spunea că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]