KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...249 250 251 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

iresponsabil de actele sale. În final judecătorul cel bun n-a avut ce face și l-a achitat pe animalul care și-a bătut joc de ea. Acesta, pe nume Șișu, a rînjit satisfăcut și a ieșit cu matahala aceea neagră ca smoala iadului. Liana plînge și repetă obsesiv: nu-i nebun, dom' judecător. În sinea ei a luat o decizie fermă: Îmi voi face dreptate. Șișu era aproape vecinul ei, la a patra casă. Erau cele patru case care aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din fîntînă? Toată. Cel puțin așa cred că au făcut muncitorii. Cei doi vecini se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din fîntînă? Toată. Cel puțin așa cred că au făcut muncitorii. Cei doi vecini se uită unul la altul. Încep să scuipe scîrbiți. Tocmai potoliseră rachiul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din fîntînă? Toată. Cel puțin așa cred că au făcut muncitorii. Cei doi vecini se uită unul la altul. Încep să scuipe scîrbiți. Tocmai potoliseră rachiul cu apă rece. Șmecherul Vasilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau hibele, dar omul ăsta n-avea neam de răutate în el. Totuși și în sufletul acestui aproape Sfînt era un colț negru, dar negru, nu glumă. Vecinul lui de peste șapte case a intrat în casa lui, a fost omenit, i s-a dat și o damigeană de 5 litri de vin și a mai fost condus și acasă, deoarece băuse lacom. Dionisie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau hibele, dar omul ăsta n-avea neam de răutate în el. Totuși și în sufletul acestui aproape Sfînt era un colț negru, dar negru, nu glumă. Vecinul lui de peste șapte case a intrat în casa lui, a fost omenit, i s-a dat și o damigeană de 5 litri de vin și a mai fost condus și acasă, deoarece băuse lacom. Dionisie nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
otava din căruță, o mirosea, o lipea de față, închidea ochii și visa. Bulhac umplea în ăst timp sacul, îl îndesa cu piciorul, aruncînd priviri spre femeia aceea cu un corp frumos, cu pielea albă și cu dinți de om negru. Nervii erau suprasolicitați, mușchii încordați și Gheorghe s-a transformat într-o bombă de terorist din vremurile noastre. Otava se dădea la o parte în căruță, focul ardea în vîlvătaie, Saveta se transformase în locomotivă cu aburi și cînd Bulhac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
să plîngă. Evident că fără lacrimi. Directorul o strînge de după umeri, o pupă (părintește), o atinge pe unde poate și declară: Voi fi ca un tată pentru tine. Eu n-am copii. Ba avea, dar nu-l interesau nici cît negru pe sub unghii. În birou intră o soră și este scoasă afară într-un torent de insulte. Nesimțito, ți-am spus să intri? Dar mi-ați spus... Ce ți-am spus, pupăza naibii? Sora începe să plîngă și iese precipitat, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
va consola cu vîrf și îndesat. Bărbatul acesta, deloc doborît de soartă, reia scena din Malaezia. Surori fug pe culoare, șușotesc, se uită la el. Arătați-mi-l odată, doar n-o fi și ăsta negru, țipă Codrin. Nu-i negru, spune o soră timid. Dar cum este? Cam mulatru. Craiul încornorat Ionel Popovici era un om împlinit din toate punctele de vedere. Bogățel era, tinerel era, politică nu făcea, iar spiritual nu se făcea de rîs. Am uitat să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cap, se uită roată și cu pantoful îl calcă pe Anastase zicînd: De-ai ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar este oribil bancul tău! Este monstruos, îngrozitor! Supărat, plîngînd efectiv, mă părăsește ostentativ. Pe Pasqual l-am reîntîlnit în Cuba, venise cu părinții săi să ne vadă. Fără să-i amintesc de vremurile tinereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
în aer liber vol. I și II, Editura Polirom, 2000 În umbra zeilor Editura Polirom, 2001 Bordura de ipsos Editura Polirom. 2001 Simfonia vieții Editura Trinitas, 2003 Arca lui Noe Editura Polirom, 2003 Izgoniții din Rai Editura Junimea, 2005 Iguana neagră Editura Junimea, 2006 Coruptul Editura Junimea, 2008 Berbecul de la cruce Editura Junimea, 2008 Scena anonimilor Editura Junimea, 2009 Redactor: Simona Modreanu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

oarecare însămănări. Deci începem." 1. (A)casă este locul unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți îl recunoștea cu ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a mai rămas decât o movilă de praf roșu. De pe coasta Bârgăului, mamelonul semăna cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi, de a întinde mâna, de a-ți aștepta rândul, de a da și de a primi din nimicul altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cer? Era acolo lângă crucea mitropoliei. Stelele, s-au dezlipit stelele și au curs, galben ca de lut au curs stelele în apa Bahluiului. Cerul! S-a șters măcelarul pe mâini și pe față, ștergar vinețiu deasupra icoanei cu pete negre, cu pete roșii. Unde sunt norii, cine a șters geamul? Erau parcă zugrăviți cu var alb. Cine a scuturat plopii de ploaie? Din oglindă, o dâră de sânge albastru imita zorii. "Nani, nani, puiul mami, nani, nani! S-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
albastre stelele, după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede smulsă din trupul fântânilor. Două semne de exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă fermitate încape într-o linie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
la un loc sau poate cu toate ploile, cu toate razele ce i-au băut apa din frunză. Îmbrăcămintea lui Petru, sărăcăcioasă, inestetică, demodă, uzată. Două cămăși albastre, un pulover de lână, doi pantaloni de uniformă, o vestă, un training negru, un veston bleumarin, o scurtă bej, o pereche de bocanci soldățești, toate înghesuite într-o valiză. Ea îngerul său albastru, el conturul din care Dumnezeu a decupat cu foarfecele lumina în prima zi. O suferință comună nu implică neapărat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
visele erau bătute precum nucile de Ziua Crucii, cu tot cu frunze, cu tot cu lăstar; visele în coajă verde se descompun odată cu privitul ferestrelor. Lumina ronțăie visele, precum ceața omul de zăpadă. Lumina și ceața sunt cele mai carnivore stări ale cerului. Sânge negru peste cămașa de noapte, sânge alb sub fereastră, în așternuturi, rămășițe ca după ospățul păsărilor. Petru... Primul an de liceu a fost blestemat, cum blestemat a fost și cel de-al doilea. Trei corijări în fiecare vară: matematică, fizică, chimie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ce coboară din tramvai? L-am cunoscut, este libian. Blugii prespălați sunt de la el și bluza, și colierul. Se uită la mine, mi-a făcut semn și ieri mi-a făcut semn, mâine vorbesc cu el. E brunet, are ochii negri. Sigur, face sport. Ai văzut cum stă cum stă tricoul pe el? Doamne, ce pectorali are! Maistrul clipocea sub un castan, tolănit pe iarbă. Dumnezeii mamii ei de viață, eram fochist pe fregata "Sfânta Maria", acum mănânc salam cu soia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de lingură cu gem de caise. În stomac cârtițele făceau tumbe. Gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
umeri cerul; stelele, ca niște pioneze, fixau întunericul de uterul nopții). Petru își privea povestea pe gaura cheii, punea punct, punea virgulă între inimi și o lua de la capăt. Oamenii nefericiți își zidesc fericirea în ascuns: mormântul, sicriul, punțile, bani negri pentru vămi albe. Petru ardea în propria nefericire, precum lumina lunii în uleiul rânced al candelei împăcat cu secunda. Timpul lichid se prelingea printr-o gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
nu poți fi de unul singur! Amăgești oglinda cu promisiuni exfoliate de pe retina lui Dumnezeu și asta e prea puțin fie și pentru un contur de fotografie. Nu poți coborî, nu poți urca în icoană, acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]