6,948 matches
-
Lipscani, colț cu străzile Stavropoleos și Smârdan. La ora aceea frizeria era goală și Ticu, în lipsă de clienți, stătea așezat la o măsuță cu un jurnal în față și dezlega un joc de cuvinte încrucișate. A, ia te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Să-i fie țărâna grea ca plumbul, că a fost un criminal!... Marele conducător..., articulă Stelian din vârful buzelor. Ticu scuipă scârbit, fără să mai facă nici un comentariu pe această temă. M-am tot gândit în ultima vreme la matale, nene, schimbă el vorba, privind doliul de la reverul hainei fratelui său. Ai rămas văduv și ai o pensie ca vai de lume... Copiii sunt la casele lor și matale singur acolo, la țară... Pământul nu-l mai ai... Nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca vai de lume... Copiii sunt la casele lor și matale singur acolo, la țară... Pământul nu-l mai ai... Nimic nu mai ai... Ăștia se uită la tine chiorâș, că ești chiabur, burghez, dușman... Grea viață pentru matale acum, nene!... Mă străduiesc să mă obișnuiesc cu toate lucrurile astea, Ticule, ce altceva aș putea să fac?... răspunse Stelian, străduindu-se să nu dramatizeze. Așa e, viața asta de soț văduv la bătrânețe nu e ușoară... Am auzit că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele în tăblia mesei. Afară, pe Splai, lumea forfotea încoace și încolo sub lumina soarelui primăvăratic și cei doi frați o apucară înspre Piața Unirii. Ei, ce părere ai, nene, vru Ticu să știe, acum, că Stalin nu mai e, o să se schimbe ceva și pe-aici, pe la noi sau o să fie la fel?... Stelian nu păru prea surprins, fiindcă această întrebare și-o pusese și el. Din față se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
glasul și să cerem: libertate pentru Pătrășcanu!... Muncitorul cu figură isteață și servietă de mușama păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre apăsă vesel pe claxon și, scoțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai apucat, nechibzuitul!... Așa-s italienii, conchise Stelian. Pe la Vocea Americii ce se mai aude?... Ticu își goli paharul de vin și se uită lung la fratele său, apoi iar dădu din mână, fără chef: La Vocea Americii zice multe, nene, dar ce folos! Câinii latră, ursul trece... Ferice de Iorgu, că a șters-o în Israel! Noi, aici, mai avem multe de-nghițitși multe de tras!... Ai spus mai demult ceva despre nu știu ce mare acțiune, un fel de cruciadă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian. A rămas ca-n tren! făcu Ticu plictisit. Ce cruciadă, de unde atâta libertate?!... Parcă erai mai optimist altădată, Ticule,remarcă Stelian. Ei, da, așa este, recunosc: eram!... Dar acum mi-a mai trecut... Mă-ntorc la vorbele mele. Americanii, nene, își văd de treburile lor! Scurt pe doi. Așa a fost mereu, reflectă Stelian liniștit. Doar că pe vremuri nu ne păsa. Noi trăiam aici, în Europa. Cei doi frați rămaseră pe gânduri. Pe drum nu se vedea trecând nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Era ceva vreme de când nu îl mai văzuse pe fratele cel mic al socrului său și, dând mâna cu el și cu fiul său, îi măsură cu ochi întrebători. Ce te miri așa, frate?... Nu l-ai mai văzut pe nenea Ticu? Uite că a mai venit și el pe la noi, dacă tu nu vrei să mergem pe la el!... îl luă Norica la rost, așezând pe masă, pentru musafiri, o prăjitură preparată după rețetă bulgărească, numită "chihălă", pe care învățase s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
blazării și a dezgustului fără margini, cauzate de retrogradarea sa profesională nemeritată. Dar și fiul lui Ticu se dovedi serios și silitor, convingându-l pe Sever că nu-și irosea timpul în zadar. Ei, ai văzut, frate, ce băiat are nenea Ticu? Ce părere ai de el?... îl întrebă într-o zi Norica pe soțul ei. Sever, care în alte împrejurări s-ar fi arătat rezervat sau ironic, încuviință sec, afirmând că, într-adevăr, așa era; băiatul lui Ticu avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în concediu, era acasă și se arătă cât se poate de bucuros de vizită, dar se posomorî imediat auzind de necazurile lui Stelian. Să intri-n partid și să faci propagandă pentru colectivizare?... exclamă el scârbit. Vezi-ți de treabă, nene! Să nu faci prostia asta!... Cum adică: ei ți-au luat matale averea și-au băgat-o-n pământ pe tanti Elvira și acum au pretenția să te faci frate cu dracul?... Dar ce aș putea să fac, Ticule? răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pretenția să te faci frate cu dracul?... Dar ce aș putea să fac, Ticule? răspunse Stelian liniștit. Crezi cumva că o să ne salveze cineva?... Nu ne-ajunge cât i-am așteptat pe americani atâta vreme degeaba? Aici nu e vorba, nene, c-o să vină americanii, rușii sau dracii!... Eu nu zic c-o să vină sau că n-o să vină, replică Ticu, nemulțumit că nu fusese bine înțeles. Eu îți zic că nu e bine sa te dai de partea comuniștilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei, și-ai fi putut să te alegi cu un post mare în vreun guvern, la ce ți-ar folosi la bătrânețe să porți un nenorocit de carnet roșu în buzunar?... Vrei să te vorbească lumea de rău?... Fii serios, nene!... Mda, ce spui tu este adevărat, admise Stelian, găsind că fratele său spunea lucruri rezonabile, la care, de altfel. și el se gândise în ultima vreme. Ticu se însufleți și mai mult. Păi sigur că este adevărat, întări el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avut, răspunse nu fără o anumită mândrie Ticu. Dacă s-au convins că nu mă interesează politica, mi-au spus că n-am conștiință revoluționară, n-am nivel..., n-am nu știu ce... și m-au lăsat în pace. Așa și matale, nene... Trebuie să te ții tare. Du-i cu vorba, spune-le că ai probleme cu sănătatea, că așa și pe dincolo... O să găsești matale niște motive... N-o să te bage la închisoare fiindcă vrei doar să-ți vezi de treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mda, știu și eu, Ticule, cum ar fi mai bine să facem?... De-aia am venit la tine... Lucrurile nu sunt chiar așa de simple, spuse Stelian îngândurat. Ticu îl bătu cu palma pe umăr liniștitor: Vezi-ți de treburi, nene! Nu te lega la cap dacă nu te doare. Stelian își privi ceasul de buzunar în tăcere. De afară răzbătu zgomotul înfundat al unor covoare bătute ritmic și insistent de cineva. Hm, e ușor de spus..., glăsui el după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
felul de lume... Uite eu, dacă nu mă făceam frizer, ajungeam să crăp în tranșee la Stalingrad sau pe la Cotul Donului... Și nici comuniștii n-au avut de ce să se lege de mine, că dacă eram și eu funcționar ca nenea Stelică, mă trezeam ori pe drumuri, ori direct la pușcărie!... Păi tu, tată, te-ai descurcat, dar mie la ce o să-mi mai folosească meseria de frizer?... Că doar nu-ți închipui că după cursuri o să mă duc acasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intereseze de evoluția ucenicului său, avusese astfel mereu despre ce discuta acasă cu Norica, impresionată și ea de isprăvile nepotului lor: Dar de unde a putut, frate, să iasă un matematician ca ăsta?! nu mai contenea ea să se mire. Că nenea Ticu s-o pricepe el la multe, dar cu matematica n-a fost niciodată frate!... Păi fiindcă a fost bine îndrumat, mă Norica, de ce te miri atâta?... îi replica Sever cu mândrie. Evoluția studentului era urmărită în mod discret, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hotel de cinci stele frigiderul ne aștepta gol-goluț fără apă sau băuturi răcoritoare, iar gândacii făceau nestingheriți jojing în baie. Ce să mai spun despre pahare refolosibile la tonetele de pe plajă. După ce ai consumat un suc, o bere, venea un nene, le strângea într-un coș nu tocmai plăcut la vedere, le spăla și apoi ți le oferea din nou, cu încredere! N am riscat și-am cumpărat din magazinul, care aparținea, vă rog să rețineți, patronului de hotel, apă, răcoritoare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mare atunci când ne vede. Începând cu orele 22,00, împreună cu familia mergem la Sfânta Biserică: aici, într-o liniște deplină, așteptăm pe părintele, care după un Te Deum, de sănătate și bucurie peste an, este urat de unul dintre gospodari. Nenea Băhnăreanu, consilier la biserică, este foarte priceput la urări, și le potrivește așa de bine, de parcă i-ar cunoaște pe toți și toate cele ce fac. Noi, ceștilalți, avem grijă să urăm în pridvor de se miră și bătrânii ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mulțumire! Se aude clopoțelul care ne invită la masă. Mâncarea pe vapor e mai delicioasă decât oriunde. Desigur că peștele trona pe masă sub diferite feluri gustoase. O muzică suavă, mi-ar fi plăcut să cred că venea din adâncuri, nea desfătat pe tot drumul de apă. Era muzica valurilor. Dacă nu ai iubi nespus marea, dacă nu ai fi ochi și urechi la detaliile din jurul tău, ai spune că o plimbare pe apă este destul de monotonă. Nu este deloc așa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de durată: tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere, „Boicil” pentru saturnieni, uleiuri, uniforme, Istoria religiilor, mixere, salam mineral de Sirius, vederi, bujii, table, bobine, kitsch-uri pentru marțieni, „Gerovital”, șlapi etc. — Salut, răspunse morocănos nea Gică. Nea Gică era un robot uriaș, bătrân, poreclit „Dulapul”, deoarece proiectanții uitaseră să-l prevadă cu picioare și din pricina asta nu se putea mișca singur, ci numai cu ajutorul unor macarale-gigant. Pe vremuri, nea Gică îndeplinise funcții de mare răspundere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere, „Boicil” pentru saturnieni, uleiuri, uniforme, Istoria religiilor, mixere, salam mineral de Sirius, vederi, bujii, table, bobine, kitsch-uri pentru marțieni, „Gerovital”, șlapi etc. — Salut, răspunse morocănos nea Gică. Nea Gică era un robot uriaș, bătrân, poreclit „Dulapul”, deoarece proiectanții uitaseră să-l prevadă cu picioare și din pricina asta nu se putea mișca singur, ci numai cu ajutorul unor macarale-gigant. Pe vremuri, nea Gică îndeplinise funcții de mare răspundere, fiind socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Gerovital”, șlapi etc. — Salut, răspunse morocănos nea Gică. Nea Gică era un robot uriaș, bătrân, poreclit „Dulapul”, deoarece proiectanții uitaseră să-l prevadă cu picioare și din pricina asta nu se putea mișca singur, ci numai cu ajutorul unor macarale-gigant. Pe vremuri, nea Gică îndeplinise funcții de mare răspundere, fiind socotit o adevărată capacitate organizatorică. La un moment dat, fusese chiar ales în postul de director al UNIVAX-ului, dar, la scurt timp, noile cuceriri ale științei și tehnicii îi depășiseră puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
magazia UNIVAX-ului, unde ruginea încet, fiindcă treptat-treptat îl părăsiseră și roboții TESA, nemaicurățându-l de paraziți. Singura care mai stătea în magazie cu el era o marțiană bătrână, numai pielea și circuitul, Șari-neni, cu care juca adesea șeptic american. — Nea Gică, plecăm în misiune, am venit după materiale, spuse robotul Felix S 23. N-am! răspunse scurt nea Gică. — Hai, nea Gică, nu fi om, ce dracu! spuseră roboții. Dacă n-am, n-am! De unde să am dacă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care mai stătea în magazie cu el era o marțiană bătrână, numai pielea și circuitul, Șari-neni, cu care juca adesea șeptic american. — Nea Gică, plecăm în misiune, am venit după materiale, spuse robotul Felix S 23. N-am! răspunse scurt nea Gică. — Hai, nea Gică, nu fi om, ce dracu! spuseră roboții. Dacă n-am, n-am! De unde să am dacă n-am? se înfurie nea Gică. — Lăsat la el, fost mult bolnav, se rugă de ei Șari-neni. — Avem delegație, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]