9,277 matches
-
potrivite. În acest caz eu sunt banul marii muzici. El (arată către compozitor) este capul cel mare al istoriei întreprinderii muzicale, un compozitor, care va trebui pur si simplu să fie tot și toate. Ea (arată către pianistă) este geniul nesfârșit, care poate să-l interpreteze până la capăt pe compozitorul nostru, până când el va putea să vrea să trebuiească mai departe. Impresarul nostru amestecă până acum liniștitele timpane și organizează precis înspre fața lui, așa cum trebuie să se apuce de treabă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu mâna noastră. PIANISTA: Și porcul pentru șuncă l-ați hrănit aici în casă, știu. ȚĂRANUL: Noi hrănim porcii noștri cu mare atenție până în greutatea corectă. COMPOZITORUL: Și furajele pentru porcii de șuncă le-ați produs singuri de pe suprafețele voastre nesfârșite de hămeseală. ȚĂRANCA: Chiar și sănătoasa pâine de țară o coacem înlăuntrul propriului nostru cămin. ȚĂRANUL BĂTRÂN: Și dintr-o dată se comportă scroafa și pâinea ca mai înainte, cu mult înainte. Și muierea are din nou un gust înlăuntrul ei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a prelungit pe lângă un mușuroi de excremente lăsat moștenire de unul din voi pe casa scărilor. Și acum? Răspuns, cuvânt dat, răspundere, dacă vă pot ruga pe unii ca voi așa ceva. MARIEDL (sare în sus): Aici are cuvântul marea albastră. Nesfârșită ca și o casă a scărilor. Și pe mare alunecă un vapor, așa cum alunecă Mariedl în casa celor multe scări. Numai că marea e sălbatică și are prea multă muncă în ea, ca să se mai ocupe și de vaporașul bolnav
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
atunci când vinovăția cea lunecoasă, carnea păcătoasă a lui Mariedl o îngroapă în sfârșit sub ea, atunci Mariedl vede în sfârșit o dată în viață pe un om înalt cu frumusețea pierdută care este opusul lui Mariedl care își freacă căpățâna lui nesfârșit de mare pe craniul pipernicit și mort. Și atunci omul dimpotrivă zice: mă mai frec încă o dată până la fundul căpățânii tale în care lumea putrezește, Mariedl, și pe urmă trebuie să mori. Părul meu cel extraterestru îți atârnă peste față
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
adîncit, pînă la a face imposibilă conviețuirea lor. Însă o parte din scopurile inițiale au supraviețuit în suficientă măsură pentru a determina anumiți cercetători să repete încercările timpurii de a satisface aceste cerințe la un loc. Această carte prezintă povestea nesfîrșitelor încercări, eșuate de fiecare dată, de a transforma principiile realiste într-o știință socială americană. PARTEA I REALISMUL ÎN PERIOADA DINTRE POLITICA DE ÎNGRĂDIRE ȘI CEA DE DESTINDERE 2. Realismul clasic: Carr, Morgenthau și criza securității colective Nous entrons dans
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mare de moderație și restrîngere decît constatase în ultimii ani și să încurajeze astfel acele tendințe care se vor concretiza fie în prăbușirea, fie în moderarea treptată a puterii sovietice. Nici o mișcare mistică sau mesianică [...] nu poate face față la nesfîrșit obstacolelor fără a se adapta în cele din urmă, într-un fel sau altul, logicii stării de lucruri existente." (Kennan 1951: 127- 8) Încă de la început, Kennan și-a bazat argumentația pe speranța că reforma internă ar trebui să învingă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu este doar faptul că ea constă în principal din idei vechi îmbrăcate într-o haină mai la modă, așa cum afirmă unii critici, ci că ea permite uneori pare chiar să încurajeze multe interpretări contradictorii. Acesta este unul dintre motivele nesfîrșitelor dezbateri pe marginea acestei cărți. Evident, nu avem de-a face cu un grandios proiect conspirativ; dar ambiguitatea cărții îi permite lui Waltz și apărătorilor săi să pareze criticile prin "mutarea buturilor" pe care acestea le vizează. Atunci cînd criticii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu pistoalele de jucărie. Apoi suntem obișnuiți să reprezentăm fetele (mai multe numeric) în perioada tinereții intrând în competiție între ele pentru a obține de pe piața sexelor un bărbat al lor1, apoi la maturitate le reprezentăm ca soții, desfășurând la nesfârșit activități de îngrijire, ducând cuminți povara dublei zile de muncă (asta în cazul fericit în care au o familie și un loc de muncă, pentru că există și situații mai puțin dorite, când fie nu au un loc de muncă și
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
unui coleg bărbat, continuă să fie harnice și obediente instituțional pentru a nu risca pierderea serviciului; nu se simt discriminate acasă de povara muncii domestice neplătite și, de multe ori, nevalorizate de familie, dacă în fapt continuă să desfășoare la nesfârșit și necondiționat toate acele activități pe care le consideră necesare pentru binele tuturor membrilor familiei. Acest fapt se datorează, într-o oarecare măsură, reprezentărilor de gen pe care le au despre sine și despre ceilalți, modului cum sunt receptate relațiile
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
și dvs. îi puteți fi de ajutor. Stilul dvs. de interconectare este extrem de important. Impresia pe care o lăsați contează foarte mult. Asigurați-vă că arătați profesionist și că vă exprimați într-un mod care denotă încredere. Nu vorbiți la nesfârșit despre propria persoană. Orice reuniune este o șansă de interconectare. Competițiile sportive, reuniunile asociațiilor, petrecerea locatarilor din bloc și magazinul din colț sunt ocazii de a vorbi cu oameni care știu ce se petrece în lumea afacerilor și care cunosc
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
și cum aceasta nu poate veni decât prin îndepărtarea de Florența cutremurată de îngrozitoarea ciumă, ea cere o abandonare a cetății. 161 Ibidem, p. 20. 67 Povestirea Pampineei din prima zi, rostită la urmă, „cu mlădieri în glas și grație nesfârșită”162, îi evidențiază spiritul ales, cultivat, elegant. Aduce un elogiu cuvântului iscusit ales și bine spus: „precum în nopțile senine steaua e podoaba bolții, iar primăvara floarea este a câmpiei înverzite, la fel și-o vorbă iscusită este podoabă a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
revarsă Într-o albie strâmtă. În ceea ceprivește sensul, nu sunt nici diafane, nici transparente, iar dacă dorești să afli ce-au zis și au scris comentatorii dornici să aprofundeze fiecare În parte sensul lor, vei vedea că explicațiile sunt nesfârșite, (F) În vreme ce limbajul folosit de Pythia amintește de definiția pe care matematicienii o dau liniei drepte: „Distanța cea mai scurtă Între două puncte date”. Prin urmare, limbajul Pythiei, neluând În seamă ocolișurile și sinuozitățile stilistice, echivocurile și ambiguitățile, este orientat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
N-ar fi fost oare păcat, răspunse Cleombrotos, să nu-i fi pus și o asemenea Întrebare, (B) de vreme ce el Însuși se arătase atât de binevoitor și interesat să-mi răspundă? Ei bine, susținea că lumile nu sunt În număr nesfârșit, că nu există doar unasingură, nici cinci, ci optzeci și trei3. Sunt rânduite sub forma unui triunghi, câte șaizeci pe fiecare latură a triunghiului. Lumile Învecinate se ating ușor unele de altele În cursul evoluțiilor, Întocmai ca Într-un dans
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Încape Îndoială că nu În raport cu vidul care, după părerea lui, nu există 2. De altfel, și pentru cei care Îl admit, vidul nu are centru, după cum nu are nici Început, nici sfârșit. Începutul și sfârșitul Înseamnă limite, iar vidul este nesfârșit și nelimitat 3. Dacă totuși, În pofida raționalului, ne-am sili să admitem că vidul infinit are un centru, În ce măsură s-ar schimba mișcările fiecărui corp, raportate la centru? În vid, corpurile sunt lipsite de forța proprie. Nu au nici Înclinare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Își are propriul său centru, corpuri afectate de neajunsuri și de schimbări particulare, o natură și o forță proprie care o păstrează și o menține În locul unde se află. Ceea ce este În afară, să-i zicem ouden, «nimic» sau vidul nesfârșit, nu are nici un centru, cum s-a mai spus până acum. Dacă Într-adevăr există mai multe lumi, fiecare dintre ele este un centru aparte și, de asemenea, are o mișcare proprie datorită căreia unele corpuri se Îndreaptă spre centru
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
șpronoiaț, și nu mai mulți Zeus și Zen1? La o asemenea absurditate ar trebui să li se răspundă că ipotezele lor sunt și mai absurde atunci când Își imaginează existența mai multor sori, luni, Apollo, (F) Artemis și Poseidon, În cantități nesfârșite În cadrul nesfârșitelor revoluții ale universului pe care și-l imaginează. Și mai departe, În ipoteza pluralității lumilor, de ce trebuie să fie mai mulți Zeus decât unul singur, care să fie stăpânul comun și conducătorul Întregului ansamblu cosmic datorită Înțelepciunii și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu mai mulți Zeus și Zen1? La o asemenea absurditate ar trebui să li se răspundă că ipotezele lor sunt și mai absurde atunci când Își imaginează existența mai multor sori, luni, Apollo, (F) Artemis și Poseidon, În cantități nesfârșite În cadrul nesfârșitelor revoluții ale universului pe care și-l imaginează. Și mai departe, În ipoteza pluralității lumilor, de ce trebuie să fie mai mulți Zeus decât unul singur, care să fie stăpânul comun și conducătorul Întregului ansamblu cosmic datorită Înțelepciunii și rațiunii cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu-și aruncă privirile prea departe când Își Întoarce ochii de la Troia spre Tracia ( D) șispre nomazii de pe malurile Dunării 3. Adevăratul Zeus se bucură de evoluțiile mărețe a mai multe lumi. Departe de a contempla din exterior un vid nesfârșit sau șdupă cum au gândit uniiț departe de a se lua În seamă numai pe sine Însuși și nimic altceva, Îmbrățișează cu privirea activitatea atât de variată a zeilor și a oamenilor, precum șimișcările și revoluțiile periodice ale astrelor. Asemenea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și cum aceasta nu poate veni decât prin îndepărtarea de Florența cutremurată de îngrozitoarea ciumă, ea cere o abandonare a cetății. 161 Ibidem, p. 20. 67 Povestirea Pampineei din prima zi, rostită la urmă, „cu mlădieri în glas și grație nesfârșită”162, îi evidențiază spiritul ales, cultivat, elegant. Aduce un elogiu cuvântului iscusit ales și bine spus: „precum în nopțile senine steaua e podoaba bolții, iar primăvara floarea este a câmpiei înverzite, la fel și-o vorbă iscusită este podoabă a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de kilometri. Când se plimbă, personajele secolului XIX o pot lua pe jos, iar trăsurile îi urmează la pas în vreme ce caii ascultă și ei „menuetul lui Pederaski”. Literatura clasică de la noi dă seama despre vehicule față de care timpul are o nesfârșită răbdare. Până să apară ca factor de progres trenul, chiar deputații se deplasau cu birja câte cinci poște și soseau năuciți de clopoțeii acesteia, ca Dandanache. Nu mai vorbim de „telegarii” costelivi care îl duc pe Nică la școală cu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
simplă dorință de a părea cultivat poartă cu el un volum de Montaigne despre care se exprimă memorabil: „e drăguț, are părțile lui”. Pe măsură ce avansăm în secolul XX, dezvoltarea economică permite chiar țăranilor să se alfabetizeze. Timpul are, aparent, o nesfârșită răbdare cu oamenii și țăranii ciresc, mai ales ziare, dar și cărți. Sau li se citește. Niculae Moromete le citește adulților basme și povestiri cu Nastratin Hogea. Fierarul țigan Iocan, ajuns prosper, aduce în sat, pe lângă potcoave, cărți care îi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ști, (2) cu privire la ceea ce înseamnă pentru ceva să existe, și (3) cu privire la modul de a obține lucruri. Cibernetica implică faptul că, cunoștința este de a fi construită prin intermediul proceselor eficiente în căutare de scopuri, și poate nu neapărat în nedescoperirea nesfârșitului, absolutului, atribute de lucruri, indiferent de scopurile și nevoile noastre.” 9. F.A. George [25] „Cibernetica ar putea fi considerata ca o știință recent dezvoltata, deși într-o anumită măsură, a decurs din științele existente. Dacă ne gândim de Fizică, Chimie
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
de producție și sociale la care asistăm în prezent. Tot F. Capra spunea: „Noua economie constă dintr-o meta-rețea globală de interacțiuni tehnologice și umane complexe, implicând multiple bucle de feed-back care operează departe de echilibru și produc o diversitate nesfârșită de fenomene emergente. Creativitatea, adaptabilitatea și capacitățile sale cognitive amintesc fără îndoială de rețelele vii, dar ea nu prezintă stabilitatea care este una dintre proprietățile cheie ale vieții. Circuitele de informație ale economiei globale operează la o asemenea viteză și
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
Dacă inteligența este salvarea noastră, prostia este cea mai mare amenințare. Din acest motiv se cuvine să fie studiată la fel ca SIDA. Istoria prostiei ar ocupa o mare parte din istoria omului. Încăpățânarea speciei noastre de a repeta la nesfârșit aceeași greșeală ne pune serios pe gânduri. Cu stăruința unui iluminat, Nietzsche a predicat răsturnarea tuturor valorilor, căci era convins că normele morale ne aruncaseră doar praf În ochi. Mie mi se pare că Întreaga istorie trebuie răsturnată, pentru că o
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
să minți, ci să Îți susții minciuna. Pe bună dreptate a scris Kierkegaard: „Cine are un secret să nu se căsătorească”. Un secret, la fel ca toate minciunile, este expansiv și sufocant În același timp. Îți pune pe umeri povara nesfârșită a camuflării pentru a supraviețui. Ceva lipsit de importanță și ușor de lămurit - faptul de a nu fi luat două examene - are consecințe dramatice. Cum a putut personajul nostru să nu-și dea seama de situație? Sartre, În Carnets de la
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]