7,150 matches
-
care-l respinge și-n ritmul căruia nu vrea și nu poate să-și consume existența (o atare acceptare, a "fenomenului ca singura realitate", ar însemna "recunoașterea unei limitări personale organice"), ilustrînd acea speță, spune Cioran, de donchișotism local, de nostalgie a absolutului atins într-un spațiu limitat și incapabil să perceapă tragicul existenței umane, provincialul suferă în fond de o maladie a egocentrismului: hiper- valorificarea eului. De aici provin mai toate frustrările lui: ruperea oricărei legături cu viața, claustrarea în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
înălțimea propriilor singurătăți 118. Cioran rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare sau izolare a provincialului. Nostalgia cu care s-a rupt de satul natal venind la școala din Sibiu, dorul după Coasta Boacii și după fiecare piatră de pe drumul Rășinarului sînt, și ele, semnele aceluiași provincial incurabil. Căderea în (și din) timp După ce va consuma și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru g. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
șase decenii de slujire preoțească exemplară, închinată lui Dumnezeu și semenilor, și ne conduce spre experierea „raiului rugăciunii”. în mod deosebit trebuie remarcată și frumusețea de exprimare a Părintelui în paginile lucrării. Cei ce îl cunosc își aduc aminte cu nostalgie de cuvântul său blând, dar cu „putere multă”, prin care a tâlcuit o viață întregă Sfnta Scriptură și a mângâiat în scaunul de spovedanie. Cuvintele folosite sunt delicate, de o tandrețe aparte, sensibile și calde. Dacă rugăciunea este „limbajul lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lumea ultracivilizată pentru un colțișor de natură feciorelnică este un reviriment al romantismului. Aventura mai mult sau mai puțin spirituală de a se îndrepta spre teritorii încă necucerite de civilizație, e un loc comun al scriitorilor și o reminiscență a nostalgiei paradisului. John Steinbeck sau Pearl Buck sunt doar câteva nume de scriitori care explorează un univers natural care va fi în scurtă vreme denaturalizat. Din când în când, în om bate spasmul romantic al locuirii în lumea naturală. Această lume
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sau pe care le procură cu greu. - Ideea perfectă de mamă. Cât privește declarațiile de dragoste, acestea pot înmuia inima oricui, sunt coborâte parcă direct din forma platonică a Mamei, cu un maximum de participare la Formă. Adorație, iubire năvalnică, nostalgie, dor, admirație dar și îngrijorare, grijă, teamă: „Draga mea, poate că asta e una din ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața, am să mă gândesc la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
reproșa statului că nu are grijă de om, îi construiește azile, îl sedează să nu simtă durerea, îi asigură un personal politicos, îi taie orice șansă de a mai fi nostalgic și începe prin a-i tăia cireșii din curte, nostalgia fiind și ea o formă a durerii... Desenatorul de politici publice caută să-l facă pe om fericit cu orice preț, chiar împotriva voinței sale... Eutanasierea e necesară dar nu suficientă, constată mințile puternice și neîndoielnic, vizionare, ale zilei. Problema
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care redau cam ca instrumentarul pentru screening al diagnosticianului, ceea ce se întâmplă prin măruntaiele neștiute ale realității banale. Societatea este consultată de scriitor ca de un doctor. Sunt o babă comunistă surprinde cazna unei femei de a se rupe de nostalgia tinereții care s-a întâmplat să fie în comunismul ceaușist. Se străduiește din răsputeri să se adapteze la lumea cea nouă, liberală și nu-i iese. Valorile noii lumi sunt altele decât cele pe care contase ea. Fetiță crescută la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
viața, cu cine să voteze, ea una știe: Da, sunt o babă comunistă. Așa se și explică retardul României, viteza ei de melc pe calea democrației, pe calea liberalizării, oamenii consimt să rămână fideli tinereții lor. Ei își amintesc cu nostalgie de prieteniile lor din fabrică, de subterfugiile prin care reușeau să reziste presiunilor sociale. Micile păcăleli de tipul petrecerii în atelier cu ouă roșii de Paște sau bancurilor despre regim (la care cel mai mare meșter era chiar cel ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prin ea însăși frumoasă, viața privată putea ascunde după draperie viața publică odioasă (cu mascarade penibile de tipul vopsirii unor brazi cu ocazia unei vizite anunțate a lui Ceaușescu încât ei să pară mai verzi decât verdele natural, etc.) Naturalețe, nostalgie, simplitate, umor, acestea ar fi straturile pe care le descoperi în adâncul personajului. Comunismul este confundat cu vremea tinereții, vremea descoperirii orașului, ieșirea din lumea mizeră și tradițională a satului. Trecerea spre cutumele vieții de oraș este ușor hilară. Sora
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Dan Lungu, poate ocazia de a absorbi și la nivel de limbaj o Românie vie, pe alocuri exotică, peticită, în chinuri. O Românie care stă să iasă din propria ei piele, asemeni unui șarpe. În urmă rămân resturi inestetice de nostalgii, smocuri de metehne practicate îndelung drept bune practici, rămân scame de neputință și resemnare. Drumul spre libertate a celui scăpat din chinga comunistă e barat și din interior și din exterior. Are propriile lui idiosincrazii, are propriile lui bariere de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Uneori spectacolul dispariției este irațional distribuit. Ba chiar reversibil. Unor personaje le sunt conservate viața, chiar dacă suportă mutații. Scenariile sfârșitului sunt reluate cu acribie, lucrate artizanal aproape, pentru ca pagina de final să fie o superbă declarație de dragoste adresată lumii. - Nostalgia paradisului la pachet cu teroarea apocalipsei. Cartea este o carte despre lume, așa cum e ea: dinamică, polimorfă, inconsistentă, contradictorie, autodevoratoare dar repetitivă. Aruncați în lume, abia de reușim să prindem câteva fire de sens. Aruncați în lectură, abia dacă reușim
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
proeuropeană, nici democratică, nici citadină, nici partizana economiei reale de piață. Pentru un motiv foarte simplu: vechiul sistem nu obliga nici la eforturi personale, nici la răspundere individuală, nici la adaptarea la o nouă societate, unde riscurile sunt inevitabile. De unde nostalgia ordinii și stabilității, este prea multă libertate etc. Dar, mai ales, existența era oricum asigurată, chiar dacă la un nivel extrem de scăzut. Azi, obsesia prețurilor este generală, pentru a nu mai aminti și de infinitul tupeu al lacheilor 15, atât de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de revenirea la o dublă normalitate: la cea (internă) de dinainte de 1940 și la cea occidentală, care a câștigat într-adevăr, dar aproape numai pentru ea ! războiul rece. Dar normalitatea pe care o visăm are încă la noi ceva din nostalgia dureros de frustrată a lui Cio Cio San care așteaptă etern pe... Pinkerton. Marele mit (și, sub multe aspecte, catastrofalul mit) vin americanii n-a atras încă, se pare, nici un analist politic român. Și totuși, alături de alte două-trei (al situației
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a fost sau va mai fi vorba, în frunte cu V. Tismăneanu (Sorin Antohi, Dan Pavel, Alina Mungiu etc.), sunt sau tind să fie de formație americană. Este noul framework al politologiei românești. Arondismentul 6 al Parisului a rămas doar nostalgia passablement gâteuse a vârstei a treia. La independența de spirit și analiză a autorului se adaugă, în sfârșit (chiar dacă după unele ezitări și chiar derute inițiale) și o anume distanțare de personajele oficiale ale Puterii. Politologia este, într-adevăr, independentă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai evidentă. Libera exprimare a ideilor și a regrupărilor sociale scotea tot mai mult în evidență realitatea brutală, uneori atroce, a celor două Românii: cea reală, profundă, ceaușizată și cea mitică, idealizată, naivă și sentimentală, rămasă la stadiul iluziilor și nostalgiilor, de o imensă bună credință. Dar și a enormelor frustrări acumulate într-o lungă perioadă de sălbatică represiune. Acest tip de traumatizare, pentru vechea generație, este linia de foc a celor două Românii: comunizată și necomunizată. Pretinsa revoluție din 1989
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la care acesta a replicat că de vină este Ministerul Culturii 14. Ceea ce nici nu mai era de demonstrat... Nu e de mirare deci că apar periodic nemulțumiri și proteste. O decepție permanentă și apăsătoare se face mereu simțită. Dar nostalgia reformei, chiar dacă de o evidență imperioasă, pare mai curând expresia unui ritual al contestării unui sistem, decât o speranță reală. Acesta nu poate fi reformat, de fapt, decât în ansamblul său. Ceea ce nu înseamnă că ultima Declarație de la Neptun, lansată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai ales peste noapte, economiștii formați în spiritul socialismului, adepți convinși și activi ai economiei capitaliste, oricât de adaptabili ar fi românii tradiționali? în fața acestei dure realități, spiritul alternativ este scindat: pe de o parte, el are tot mai vie nostalgia creatorului și scriitorului liber profesionist. Care a încetat să mai fie eternul salariat și asistat al statului, un sinecurist perpetuu și un parazit, dacă nu chiar un titanozaur bugetivor. Aspirația sa, intimă, profundă, se îndreaptă spre profesiunile liberale, spre întreprinderile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
redactori, tehno redactori etc. de o cât mai înaltă calificare posibilă. Soarta culturii române medii viitoare se joacă, deci, în primul rând, la acest nivel, deloc de prim plan publicistic, al păturii profesioniste mijlocii. Profesionalism sistematic, tehnicitate riguroasă, specializare precisă, nostalgii încă departe de realizare. Marile genii apar și se descurcă oricum. Imprevizibile, spontane, cu o forță naturală de supraviețuire și penetrație, noi nu avem a le purta de grijă (cel puțin sub acest aspect). Dar o cultură, ca fenomen colectiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Întoarcerea din rai (depășirea prin moarte a "rupturii" provocată de cele două iubiri ale lui Pavel Anicet), Nuntă în Cer ("cele două iubiri în timp ale Ilenei"), Noaptea de Sânziene; și "cercetată teoretic" în Mitul eternei reîntoarceri, Imagini și Simboluri, Nostalgia originilor și proiectata La chute dans l'histoire. "Într-o formulă sumară, aș putea spune că toate aceste lucrări încearcă să deslege aceeași taină centrală a rupturii provocată de apariția Timpului și a "căderii în Istorie" care îi urmează cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aș putea spune că toate aceste lucrări încearcă să deslege aceeași taină centrală a rupturii provocată de apariția Timpului și a "căderii în Istorie" care îi urmează cu necesitate. În fiecare din ele, străbate, mai mult sau mai puțin explicită, Nostalgia Paradisului, a reintegrării unității promordiale, a "ieșirei din Timp". De aici, o încercare de valorificare a Morții ca reintegrare (Întoarcerea din Rai); de aici, de asemenea, nostalgia eternității (Isabel), a reversibilității Timpului (Nuntă în Cer), a "sabotării Istoriei" (Noaptea de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu necesitate. În fiecare din ele, străbate, mai mult sau mai puțin explicită, Nostalgia Paradisului, a reintegrării unității promordiale, a "ieșirei din Timp". De aici, o încercare de valorificare a Morții ca reintegrare (Întoarcerea din Rai); de aici, de asemenea, nostalgia eternității (Isabel), a reversibilității Timpului (Nuntă în Cer), a "sabotării Istoriei" (Noaptea de Sânziene). De aici, în sfârșit, motivul "Pietrei Filosofale", de la cel dintâi text literar publicat la 13 ani, până la Noaptea de Sânziene - și, mai ales, motivul "coexistenței a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Einstein - într-o conversație cu Heisenberg: "Teoria este aceea care decide ce putem observa!..." Sau, cum îmi spunea matematicianul Bellman, la Santa Barbara: "Nu există nimic mai practic decât o teorie bună""39), Glodeanu afirmă că Eliade suferă de nostalgia datelor exacte, în special de cea a fizicii, că există interferențe ale acestora cu literatura. Lucrul este dovedit de frecvența citatelor din mari oameni de știință, în special din Einstein, modelul suprem 40, și de includerea unor teorii științifice, într-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acest "dezechilibrat" se găsește cufundat în absurd și rămâne lipsit de mijloace de apărare. Și totuși, "teroarea istoriei" nu e un fapt nou, iar omul societăților premoderne știa să-i facă față" învestind timpul mitic al originilor cu a cărui nostalgie trăiește, cu valoare religioasă și existențială, reactualizându-l prin mit și rit, repetând modelele cu valoare arhetipală; timpul profan este abolit periodic, regenerat, fapt care îl ajută pe omul arhaic să se apere de teroarea Istoriei. Demonstrarea unor teorii, chiar dacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]