6,675 matches
-
ca tocmai eu să vorbesc despre asta/ mai ales atunci cînd aceste pastile/ se iau între mese" ș.a.m.d. Mișcarea ironică naște uneori imagini care se salvează prin absurd și accente bine puse, ca în această Națională (nu numai obsesie a tinerilor): "după ce trenul s-a pus în mișcare/ un călător a scos un cuțit uriaș/ o jumătate de sabie cu două canale/ și două tăișuri o bombă și-un tanc la un loc/ oricum ceva care nu există/ sări
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
trebile urgente și am zis că sîmbătă la nouă o să fiu în studiou. Să mai lămurim o dată ceea ce se cuvine a fi lămurit. S-a adăugat grupului nostru (Adriana, Mircea și cu mine) și Ileana Pintilie, și ea chinuită de obsesii și doctorate central-europene. Ne-am înghesuit în studioul timișorean, în așteptare. Au intrat în emisie bucureștenii, au intrat clujenii, nu cei pe care îi așteptam noi, au discutat și unii și alții cam ce le trecea prin cap. A fost
TVR și Provincia by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/16624_a_17949]
-
putem să nu remarcăm că multe replici, gesturi, elemente de decor ne trimit cu gândul la un univers claustrofobic, specific oricărui regim totalitar; Toma, personajul din Cutia, care, între altele insistă să i se spună Rom și nu Tom, are obsesia că este în permanență urmărit de indivizi suspecți, care pândesc, zi și noapte în fața locuinței sale; nu mai e nevoie să spunem că o asemenea conduită ne trimite cu gândul la o realitate de tristă amintire - problema domiciliilor forțate din
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
devenind, prin forța lui extraordinară de a șoca, un instrument redutabil în lupta împotriva inerției, a narcotizării conștiințelor și a habitudinilor anchiloza(n)te. Personajele monologhează chiar atunci când lasă impresia că ar dialoga; fiecare își exhibă cu o nonșalanță sfidătoare, obsesiile, ideile fixe, anxietățile rămânând complet opac la reacțiile celuilalt; Tom, Felix, Tony sunt în fond "omuleți de sticlă", fantoșe, marionete care se comportă nu ca și când ar vorbi, ci ca și când s-ar lăsa vorbiți de propriul limbaj - discurs tipic alienării, al
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
alte modalități de expresie care să revele universul său interior, un univers pe care poți să-l descoperi sau măcar să-l intuiești, mai mult sau mai puțin, în fiecare spectacol al său. Sigur că semnele unui regizor, amprenta, stilul, poate obsesiile, îl fac recognoscibil, îl identifică, îl personalizează. Atunci însă cînd devin forme în sine, lipsite de consistența fondului, apele se tulbură. Asta mi s-a părut văzînd în special ultimul spectacol Magister Machiavelli - în traducerea și adaptarea dramaturgului Horia Gârbea
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
personaje: căsătorită cu forța cu un bărbat în vîrstă și foarte bogat, moare la o lună după nuntă. Povestea ei o obsedează pe Tina; mătușa devine un înger păzitor, o călăuză prin hățișul sentimental în care este prins personajul principal. Obsesia se materializează într-un dialog pe cît de ciudat, pe atît de natural, între înger și Tina (cu bold-uri): "Să te păzesc. Să-ți fie bine. Te superi? Nu mă supăr, dar... Cînd o să văd că ești bine... Sînt
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
se întreabă: „Oare pot coexista/ revolta și împăcarea?/ Cred că da cu condiția/ să nu atingă nimeni/ nici focul jucăuș al vieții/ nici gheața focului încremenit.” Altfel, dar tot în zona elementelor, convertind obiecte sălbatice în obiecte domestice, invocând cotidiene obsesii („Să fie viața cum s-a zis o formă a literaturii?”), poetul pune tălpile pe sol „din nou din text către viață”, nu fără a pomeni cu precisă trimitere „doica noastră comună, perfida nemărginire deja atât de iritată.” Cu tonale
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
sesiza vreo contradicție între statutul de sfînt creștin și cel de „fiu al Babei Dochia”. Etimologia populară pare să acționeze în alte cazuri glumeț, producînd jocuri de cuvinte: „băieții să nu se Dragobețivească” (forum). Din fanteziile etimologice nu lipsește, desigur, obsesia tracica; cu atît mai mult cu cît un zeu al mitologiei autohtone nu putea fi preluat de la slavi! Întîlnim deci și discursul amatoristic care, fără nici o bază filologica, amestecă forme grecești, latinești, românești, din diferite epoci: „O altă ipoteză este
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
lume nu pentru că i-aș detesta sau m-aș crede superior lor, ci pentru că eu nu pot fi decât eu și iubirea mea este unică și nu se împacă nici cu titlul, nici cu arta, nici cu banii.” (p. 255-256). Obsesia fondului evreiesc îi dă complicații psihologice, atât în plan ideologic, cât și în plan social, cu puseuri megalomane compensatorii: „Tu vezi în mine pe veșnicul student, pe jidovul rătăcitor, pe un fel de șnetrebnic, n. ed.ț, pe un comunist
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
arătă spre un șir de cărți foarte deteriorate. Se găseau acolo mai multe incunabule și manuscrise, dar nici unul, judecând după legătură, nu era posterior secolului al XVII-lea. - Aveți multe ediții vechi de romane cavalerești... - Da. Moștenite de la tatăl meu. Obsesia lui era să strângă la un loc cele nouăzeci și cinci de cărți din biblioteca lui don Quijote, mai ales pe cele citate în expurgarea făcută de preot; știți doar, “marea și plina de haz rânduială pusă de preot și
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
din 1780 în patru tomuri. În afară de ilustrațiile corespunzătoare, este îmbogățit cu altele datorate editorilor englezi din prima jumătate a veacului al XVIII-lea, șase acuarele originale și actul de naștere al lui Cervantes facsimilat și tipărit pe velin... Fiecare cu obsesiile lui. A lui taică-meu, care a fost diplomat și a trăit mulți ani în Spania, era Cervantes. În alte cazuri e vorba de manii. Există unii care nu suportă o restaurare, fie ea și invizibilă, sau nu cumpără exemplare
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
De ce alegem, de cele mai multe ori, să ignorăm lucrurile acestea ? - Cred că este și o formă de apărare. Probabil că aceia care le ignoră o fac cu folos pentru organismele lor. Noi, însă, cei care avem meseria cuvântului, suntem robii acestor obsesii. Ținem să posedăm cuvintele, chiar pe acelea enervante. Acum port între Pietroșița și București dosarul meu cu Nocturne. Mă tot trambalez cu ele, de colo-colo, fără să folosesc, deocamdată, nimic. - Nu cumva, în drumurile dumneavoastră, nocturnele din dosar se joacă
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
arbitrară, logica și coerența discursului nu mai au nici o importanță. Textul devine o pastă uniformă, ca ieșită dintr-un malaxor, în structura căreia se mai pot identifica fragmente de imagini, frînturi de idei, lecturi mai vechi sau mai noi, vise, obsesii erotice, sentimente, amintiri, reflecții spontane, speranțe, dezamăgiri, notații politice și nu numai din viața cotidiană. Aspectul de material fluid este întărit de absența semnelor de punctuație și a literelor majuscule. E drept, autoarea oferă cititorului mai multe pauze de respirație
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
este mult mai larg pe axa temporală decît în opera lui Proust. Planurile se schimbă cu viteza gîndului care sare de la una la alta, în virtutea unor asociații mentale incontrolabile, mereu surpinzătoare. Prima notă dominantă a acestei cărți o constituie erotismul. Obsesiile erotice ale eului narator, amintirea vechilor iubiri, mai cu seamă în latura lor fizică, visele cu înaltă încărcătură sexuală, dau întreaga măsură a dramei pe care o presupune viața la o anumită vîrstă. Trăind într-o sumbră singurătate naratoarea septuagenară
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
noroc cu fereastra asta deschisă (...) văd fustă pepit și cizmulițe albe și-a mutat geanta să simtă mai bine mîna lui sub mîneca băiatului e un puf gîdilicios mîna mea se face caldă și netedă și moale...” (p. 42) Cealaltă obsesie care răzbate din paginile Lebedei cu două intrări este moartea. Scriitoarea scrie pagini cutremurătoare despre trecerea în neființă, încearcă să înțeleagă ce se întîmplă în momentul marii treceri și pentru aceasta se gîndește la ultimele clipe de viață ale unor
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
cărții - provoacă investigații ale ludicului în felurite compartimente, cu exemple din Myriam Marbe, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Iannis Xenakis, din nou Bach, Anatol Vieru, Dan Dediu și Aurel Stroe. Citind acest discurs hermeneutic, regăsesc cu plăcere unele din propriile mele obsesii muzicologice. E vorba, aici, de unele permanențe ale spiritului artistic în muzică: retorica, melogramele, ludicul, citatul cu toate aspectele sale inter- sau paratextuale. E vorba de asemenea de salturi prin istoria muzicii, pentru a regăsi la Bach sau la compozitori
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
dacă ar fi publicată tocmai pentru strădania autorului de a interpreta viață și opera lui Goethe prin strunga materialismului istoric. De altfel, în acei ani, scriitorul era mereu temător, ba chiar înspăimîntat, din prea scurtele sale însemnări de jurnal reieșind obsesia continuă că e urmărit și i se controlează manuscrisele, temîndu-se să nu fie, și el, arestat. A murit în 1962, la 71 de ani, lovit în ultimul an, de o paralizie, chinuit și mereu în lipsuri, desi i s-au
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
curiozitate sau din plictiseală (vezi cazul lui Kiekeritz, sau crimă nerezolvata, fără mobil, din Regele Celor Două Sicilii, unde printre suspecți poate fi inclus și un ofițer) este poate simptomatic pentru un veac care se autoconsumă spre finalul sau. Aceasta obsesie a crimei gratuite amintește de faimoasa conferință "Despre omor considerat că una din artele frumoase", concepută de Thomas de Quincey. Cu rezervă însă că ficțiunea scriitorului polonez exclude umorul ușor cinic specific britanicilor, substituind acestuia atitudinea melancolica. Din acest punct
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
de a te naște?) În 24 februarie 1958 mărturisea: "De cîteva zile mă bîntuie din nou ideea sinuciderii. E adevărat, mă gîndesc adesea la ea; dar să te gîndești este una; și alta să-i suporți tirania. Acces teribil de obsesii negre. Imposibil, doar cu puterile mele, s-o mai duc mult așa. Mi-am pierdut capacitatea de a ma consolă". Altădată: "Singura experiență profundă pe care am făcut-o în viață: experiență plictisului. Pentru mine nu există, pe pămînt, ăocupatieă
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
de sine. El are în spate cantități de poezie proprie de ordinul cîtorva zeci de mii de versuri! (...) Ai senzația că toată cartea a fost scrisă într-o singură zi, de nu cumva asistăm încă la scrierea ei, uimitor. Cercul - obsesia în versurile lui - poate fi emblemă profilului sau liric: în orice punct ți-ai opri ochiul, întîlnești aceeași stare de spirit, aceeași lume, aceeași înălțime ideatica, aceleași personaje în aceleași locuri. Actul însuși al lecturii e diferit în cazul lui
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
oficiale, amenințată și ea, ca în cazul multor cupluri căsătorite, de monotonie și lentă îndepărtare a partenerilor unul de celălalt. Ceea ce ii desparte, de la bun început, pe protagoniștii acestei povești de iubire, este faptul că fiecare dintre ei are o obsesie, temere pe care celălalt fie nici nu o cunoaște inițial, fie nu o împărtășește, si mai cu seamă nu o poate înțelege. Chantal e preocupată de faptul că nu mai atrage privirile bărbaților pe stradă, că și-a pierdut farmecul
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
care tot el le pune în scenă. Odată risipit misterul lui Cyrano (care pentru ea nu fusese, de fapt, niciodată Cyrano), Chantal se simte victima unor experimente identitare puse la cale de bărbat. Amintindu-si că Jean-Marc îi mărturisise cîndva obsesia lui că într-o bună zi nu o va mai recunoaște, ea e convinsă că rostul acelor scrisori erau de a o ispiti să accepte transformarea identitara numai pentru că el să își poată verifica propriile sale răspunsuri, pentru a-și
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
readucînd-o astfel la viață: ca să o trezească din coșmar Jean-Marc o strigă repetat pe nume, într-un ritual de instituire a persoanei. Românul lui Milan Kundera e conceput, de fapt, ca o epifanie a iubirii. Cei doi îndrăgostiți își consumă obsesiile și coșmarurile pentru că în felul acesta să își piardă și apoi redescopere identitatea. Elementul crucial al acestei epifanii, în cazul românului lui Kundera, îl constituie problemă recunoașterii. Teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
am avea șansa să sărbătorim sosirea anului 2000 cu un răsunător hohot de rîs. Este ceea ce ne propune, daca înțeleg eu bine, Andrei Codrescu, cu cel mai recent român al său, Messi@h (rom. Mesia), o delicioasă parodie a tuturor obsesiilor, ciudățeniilor și caraghioslîcurilor care definesc acest sfîrșit de secol. Povestea în sine este extrem de trăznită, cu personaje fantastice, care bîntuie Internetul dar și istoria omenirii, pun la cale comploturi internaționale, se pregătesc să distrugă și să salveze deopotrivă lumea de la
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
ci încă apt de regenerări, el nu mai poate totuși însufleți un curent nou, o direcție cu adevarat nouă în cultura românească. Și nu o poate face dintr-un motiv prea simplu: este vechi, istoric vorbind. A fost mai întâi obsesia pașoptismului, lucru firesc în plin veac al naționalităților, revenind periodic apoi în atenție sub diferite forme. De un secol și jumătate trudim la identificarea acelor trăsături de comportament și mentalitate ce ne disting de alte popoare. Vom publica în paginile
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]