6,787 matches
-
la birou și am recitit această listă. Mă temeam de ea. După conversația mea cu Patrick, mă hotărâsem să-i dovedesc că pot scrie despre sex la fel de bine ca oricine și că nu era un subiect pe care să-l ocolesc în cartea mea despre familia Winshaw. Și situația pe care alesesem s-o descriu s-a ivit fără prea mare dificultate. Când mă întâlnisem cu Findlay la galeria Narcissus, auzisem întâmplător o bârfă despre Roddy Winshaw, care sedusese mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
odată albastru. Apoi iese cu bucata de mămăligă, cuprins de o bucurie, o bucurie... soră cu nemurirea. Dragă mamă, Am ajuns cu bine înapoi în capitală, cu toată greva din transporturi. Am găsit până la urmă un tren care m-a ocolit până aproape de Dunăre cred, nici nu știu dacă-i trecut în Mers. În sfârșit, cum necum m-a adus la gara de est dimineața pe la patru, autobuzele nu circulau, am avut ceva de apostolat până la gazdă, cu vai cu chiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o oră înainte de a muri i-a înmânat cârja lui Eugen, apoi s-a întins pe pat și și-a dat duhul. După înmormântarea creștinească, casa lui Pleșu a rămas pustie și nu a mai îngrijit-o nimeni, toată lumea o ocolea. Cei care au vrut să stea acolo s-au lăsat păgubași spunând că mai dau de la ei, că nu le trebuie lucru necurat. Spuneau că acolo-i casa necuratului, că noaptea ies tot felul de stafii și de ciudățenii ducă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în Discorsi (I, 1l-l5). Aici îl laudă pe Numa Pompiliu pentru iscusința de a fi recurs la religie în sprijinul ordinii statale, aducînd poporul la ascultare. Teama de zei i-a ajutat pe împărații romani: religia instrumentam regni. Nu e ocolit adevărul că biserica, în timpurile modeme, exercită o teroare mascată. Modelul vieții cristice, ca principiu al noii religii, nu mai era invocat. În această ordine e adus exemplul lui Savonarola, care pretindea că se întreține direct cu Dumnezeu. Dar Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe un al treilea, el nu va putea să cîștige atîta autoritate, încît să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sînt primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii; el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decît să o cîștige cu ai altora, judecînd că nu este o victorie adevărată aceea pe care o cîștigi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
schimb, mijlocul prin care poți să cucerești puterea este de a fi priceput în aceasta și de a o practica. Francesco Sforza, pentru că a avut armată, a devenit dintr-un om oarecare, duce al Milanului; iar fiii lui, care au ocolit truda armelor, au ajuns să fie oameni oarecare, după ce fuseseră înainte duci. Se întîmplă astfel că pe lîngă celelalte rele pe care ți le pricinuiește faptul de a fi lipsit de armată este și acela de a merita disprețul celorlați
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din banii tăi. Nu există altceva care să se consume singur atît de mult ca dărnicia; în adevăr, o practici, și în același timp pierzi posibilitatea de a o mai practica și ajungi sau sărac și disprețuit sau, pentru a ocoli sărăcia, devii lacom și urît de ceilalți. Dar între toate lucrurile de care un principe trebuie să se ferească, este tocmai acela de a nu fi disprețuit și urît, iar dărnicia te duce și la una și la cealaltă. Prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iubesc așa cum vor ei și se tem după cum vrea principele, așa încît un principe înțelept trebuie să se sprijine pe ceea ce depinde de el, iar nu pe ceea ce depinde de alții. Străduința lui trebuie să fie numai aceea de a ocoli ura supușilor lui, după cum s-a mai spus. CAPITOLUL XVIII Cum trebuie să-și țină cuvîntul un principe Oricine înțelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ține de cuvînt și de a proceda în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de Principele lui Machiavelli. E drept să li se suporte defectele cînd ele sînt contrabalansate de frumoase calități sufletești și bune intenții; trebuie să ne amintim mereu că nimic nu e perfect pe lume și că nici un om nu e ocolit de greșeală și slăbiciune. Țara cea mai fericită este aceea în care indulgența reciprocă dintre suveran și supușii săi revarsă asupra societății acea blîndețe fără de care viața devine o povară, iar lumea o vale a nenorocirilor, în loc să fie un teatru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unde ești. De aici o să se vadă și mai bine. Foarte bine atunci. Wilson Îi spuse ceva șoferului În swahili. Omul dădu din cap și spuse: — Da, bwana. Apoi coborâră malul abrupt, trecură râul și se cățărară pe celălalt mal, ocolind bolovanii și stâncile și agățându-se de rădăcinile ieșite În afară, până ajunseră la locul unde fusese leul când Macomber a tras primul foc. Băieții le indicară cu niște nuiele verzi urme negre de sânge care continuau până după copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
continuă să meargă pe marginea luminișului, la adăpostul copacilor. Șoferul conducea Încet și Wilson cerceta atent locul. Îi spuse șoferului să oprească și se uită prin binoclu. Apoi Îi făcu semn să meargă mai departe și mașina o porni Încet, ocolind gropile făcute de porcii sălbatici și mușuroaiele ridicate de termite. Uitându-se Înspre marginea luminișului, Wilson exclamă: — Doamne, uite-i! Și, privind În direcția indicată, În timp ce mașina demara și Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căzu și se izbi cu capul de caldarâm, dar el luă fata și fugiră, fiindcă-i auziseră pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră prin noaptea răcoroasă și s-au culcat, era răscoaptă, după cum și arăta, dar suavă, cu pielea ca petalele de trandafir, siropoasă, cu pântecele catifelat și sânii mari, și nu fu nevoie să-i pună o pernă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te urcăm În avion. O să mă-ntorc și după mem. Doar că mi-e că trebuie să ne oprim la Arusha ca să iau benzină. Așa că să mergem. Păi și ceaiul? Știi, de fapt nu prea vreau. Băieții ridicară patul și, ocolind corturile verzi, coborând printre stânci, pe câmp, și trecând de focurile care ardeau puternic acum, iarba făcându-se scrum și vântul Înteținnd focul, Îl duseră la micul avion. Îl băgară cu greutate, dar, odată Înăuntru, se rezemă pe scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și putrezeau. Tatăl lui Nick presupunea mereu că asta o să se-ntâmple, așa că angajă câțiva indieni să vină să-i taie cu fierăstrăul și să-i despice În așchii și butuci de ars În cămin. Dick Boulton coborî spre lac, ocolind casa. Erau patru bușteni mari, aproape Îngropați În nisip. Eddy atârnă fierăstrăul de craca unui copac. Dick lăsă topoarele pe micul debarcader. Dick era metis și mulți dintre fermierii de pe-acolo ziceau că de fapt e alb de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văzui dincolo de peluză, cum pornesc toți deodată la grămadă, de parcă erau niște căluți de jucărie. Îi urmăream cu binoclul și Țarul era mult În spate, ritmul fiind dat de un murg care era În frunte. Goniră prin fața noastră și apoi ocoliră pista; când trecură din nou prin fața noastră, Țarul era tot În spate și Kircubbin alerga lejer În față. Doamne, e superb să-i vezi cum trec prin fața ta și cum se-ndepărtează, se fac tot mai mici și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Era mult prea greu. Într-o mână Își ținea valiza de piele și, aplecându-se-n față ca să mențină greutatea legăturii sus, pe umeri, merse pe șoseaua paralelă cu șinele ferate, lăsând În spate orașul ars În fiebințeala zilei, și ocoli un deal străjuit de altele două, pe șoseaua care-l ducea Înapoi În miezul ținutului. Mergea pe drum, Îndurerat din cauza greutății pe care o căra. Drumul urca În mod constant. Era greu să urci. Îl dureau mușchii și ziua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spusei lui Guy. — Nu se mai vedea de ceva vreme. — Da’ n-aveam de unde să știm sigur până n-ajungeam pe platou. Pe un stâlp văzurăm un indicator cu un S desenat pe el și dedesubt scria Svolta Pericolosa. Șoseaua ocolea colina și vântul bătea prin crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold un revolver mare. Mergea pe mijlocul șoselei, așa că a trebuit să-l ocolim. După ce l-am depășit se uită lung În urma noastră. În față era o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul de pe bicicletă ne ajunse din urmă. Trenul trecu și Guy porni motorul. — Stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poartă și eu continuai să-mi citesc ziarele. Venise toamna, iar Jersey e un loc frumos, În partea cu dealurile, așa că după ce am terminat cu ziarele, am stat așa, uitându-mă la Împrejurimi și la drumul de mai jos care ocolea pădurea, la mașinile care treceau ridicând praful. Vremea era frumoasă și locurile drăguțe. Hogan apăru-n pragul ușii, și atunci Îl Întrebai: — Auzi, Hogan, nu-i nimic de vânat pe-aici? — Nu. Doar vrăbii. — Te-ai uitat prin ziar? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mașini, Jack spuse: — Mai dă-l dracu’ de plimbat. Hai să ne-ntoarcem. Am luat-o pe un drum lateral care trecea peste deal și peste câmpie până-n spatele fermei lui Hogan. De pe deal puteai să vezi luminile casei. Am ocolit casa și În ușă Îl văzurăm pe Hogan. — A fost bună plimbarea? ne Întrebă el. — Da, grozavă, spuse Jack. Auzi, Hogan, n-ai ceva de băut? — Sigur că am. Da’ care-i treaba? — Trimite-mi băutura-n cameră. Tre’ neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hambar. Cărarea era lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick deschise ușa și intră. — Ei, Nickie, spuse taică-su, te-ai distrat? — De minune, tată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreun kilometru am cotit-o pe un drum lateral. O să vă placă vinul ăsta, spuse Fontan. A ieșit bine. Puteți să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu de cățea, spuse Fontan. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
las-o, că mergeașa”. N-ai fost atent, ai mierlit-o! Și asta încă n-ar fi mare lucru, dar poți aduce informații false și trimiți oamenii la moarte sigură. În gura lupului. Și asta ar cam însemna Curtea Marțială! Ocolind totuși o privire directă către Toaibă, gândea: „Asta îmi întărește hotărârea de a-l ține lângă mine. El vede și prin perete cum s-ar spune!.. Din aceste gânduri l-a smuls un ofițer care urcase în vagon: Cine-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
slugi fără simbrie, zâua mamei lor!” „Ai grijă, Toadere, ce vorbești, că nu știi pe cine ai în față”. „Ai dreptate. Lumea-i plină de nemernici”... Cu acest vălmășag în minte, s-a ridicat de pe laiță și a ieșit. A ocolit magazia și a pornit către biroul șefului. Ce s-o întâmplat? Nu ai astâmpăr? - l-a întâmpinat acesta. Păi nu prea am. Aș vrea să știu ce treabă am mâine. De data asta îi o nimica toată. Trebuie să supraveghezi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Două echipe sunt așezate fiecare în coloană. Elevii stau unul în spatele celuilalt, în spatele unei linii. Conducătorul fiecărei echipe numără în continuare. Conducătorul de joc strigă un număr oarecare iar purtătorul acestui număr va alerga până la obstacolul pe care-l va ocoli și se va întoarce în spatele șirului echipei sale. Cel care sosește primul va aduce un punct echipei sale. 6. Sări peste baston! Două echipe așezate pe un rând la 4-6 metri una de alta. Primul elev din fiecare echipă are
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]