7,068 matches
-
băut în parcul agitat de jos douăsprezece pahare de whisky - da, asta e, îți iei amarul - și am format numărul Martinei până când degetul meu crăpat a început să sângereze. Nici un răspuns. Nici un răspuns. Ocupat. Ocupat. Sunetul ăla ticălos. Ocupat, ocupat, ocupat. Și în timp ce zăceam mototolit la bar, scotocind după ultimii bani, așa cum fac bețivanii de obicei, am auzit ceva ce n-am crezut niciodată că mi-ar face vreo plăcere, mi-am auzit propriul nume - John Self - rostit pe pagerul localului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o imensă nebuloasă. Deci;, din punctul periferic pe care noi îl ocupăm astăzi până la punctul periferic corespondent la care s-ar putea trage o linie dreaptă la soare, coloana de materie era cu mult mai deasă decât astăzi. Între volumul ocupat azi de soare și volumul ocupat de pământ materia nu era eterică, ca astăzi, ci cu mult mai grea, mai deasă. Deci în unul și același spațiu poate fi materie mai multă sau mai puțină. Într-un păhar încape atâta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ore dimineața *** *** Încetarea luptelor. Consimțit *** Trăiască războiul. Aripa stângă a apărării slave a înțeles greșit. Sârbii au traversat - la Boboviște în B, care localitate fu reocupată, peste la K. Armata turcilor a operat în K. Turcii au fost învinși. Pozițiile ocupate. Ținta principală. Către comandantul lor *** [LIMBA ROMÎNEASCĂ... "] (p. 488) Limba românească e la sine acasă o împărăteasă * bogată căreia multe popoare, i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi dat nimărui nimica. A o desbrăca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
imigrare, Vaughan nu se clintea de la volanul mașinii, cu ochii ațintiți într-o evaluare la rece a locurilor rănilor după care tânjea. Vaughan propti aparatul de filmat pe marginea volanului. Se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu o mână ocupată să-și aranjeze poziția prohabului voluminos. Albeața brațelor și a pieptului lui, și cicatricele care-i marcau pielea ca și pe-a mea, dădeau corpului său o bolnăvicioasă strălucire metalică, precum vinilinul uzat al interiorului mașinii. Tăieturile acelea aparent fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o provă, purtându-și zonele vopsite ale rănilor spre parbrizul venind din direcție opusă. Lovi cu pieptul capota mașinii, zgâriindu-i celuloza lucioasă ca o placă de surf. Deja, în timp ce vehiculul intra în recul sub impactul primei coliziuni, cei patru ocupați ai mașinii se îndreptau ei înșiși spre a doua coliziune. Fețele lor netede se lipiră de parbrizul intrat înăuntru, parcă dornice să vadă toracele-planor cum trece în zbor peste capotă. Bărbatul de la volan și pasagera se rostogoliră amândoi în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acoperișurile mașinilor prinse în blocaj, de parcă am fi așteptat cu toții să pornim într-o călătorie în noapte. În văzduh, avioanele se mișcau aidoma unor aparate de recunoaștere trimise să supravegheze evoluția acelei vaste migrații. I-am urmărit pe ocupanții mașinilor, ocupați să se uite cu ochii mijiți prin parbrize în timp ce potriveau frecvențele radiourilor. Mi se părea că-i recunosc pe toți, oaspeți la cea mai recentă dintr-o serie nesfârșită de petreceri rutiere la care participaserăm împreună în vara ce trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
atingeau nici pe departe frumusețea fostei soții însă pentru el nu frumusețea conta< ele obțineau de la el ceva și trebuiau să-l plătească, asta îi era meseria. Nu a ținut la fiu niciodată, poate doar cu socotelile unui om foarte ocupat și preocupat numai de el, cu toate că Gigi l-a iubit. Până a plecat în Israel a fost pentru unii dintre prietenii lui Laur un idol. Peste câteva zile Mioara, una din surorile lui Marinică, îl abordează direct: - Laur, am o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în ceafa lui Helen. Telefonul lui Helen sună. Și Mona azvârle biluța în părul lui Helen, la ceafă. Și telefonul lui Helen sună. Cu ochii în ceaslov, Helen împinge telefonul pe scaun până ce-mi atinge coapsa, zicând: — Spune că sunt ocupată. O fi Departamentul de Stat, cu date despre o nouă misiune. O fi vreun guvern străin, cu vreo poveste de capă și spadă. Vreun baron al drogurilor căruia trebuie să i se facă felul. Sau vreun criminal de carieră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o vrajă cu care să-i controlez gândurile. Poate-mi dă ceva ca să nu fie nevoie să-l omor. Vin în spatele ei ca să mă uit ce traduce. Și Helen trage o foaie de hârtie peste ceaslov, zicând: — Astăzi sunt cam ocupată. Așteaptă, cu un pix în mână. Cu mâna cealaltă, închide dicționarul. — Parcă trebuia să te ascunzi de poliție, zice. Sau să mergem la un film, zic. Și ea zice: — În weekendul ăsta nu. Ce-ar fi să iau bilete la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în părul roz de după ureche. Deschide altă carte și o pune peste cartea ebraică. Își ține semn cu un deget într-un dicționar, ridică privirea și zice: — Nu că nu mi-ar plăcea de tine, dar acum sunt foarte, foarte ocupată. În ceaslovul deschis, într-o margine, se vede un nume. Pe o pagină e scris numele de azi, obiectivul care trebuie asasinat azi: Carl Streator scrie. Helen închide ceaslovul și zice: — Nu te supăra. La stație se anunță cod 72
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sârguința funcționarilor și pentru modul în care Virgil se achita de responsabilitățile sale de șef de birou, continuând să-l dea drept exemplu întregii suflări a instituției pe care o păstorea. Acasă, însă, lucrurile nu stăteau atât de bine, pentru că, ocupat cum era cu serviciul lui, Virgil nu mai avea destul timp ca să se ocupe și de treburile gospodărești, astfel că greul cădea mai mereu pe umerii Marianei. Așa se făcea că seară de seară, când revenea în sfârșit acasă, Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de durere. Încercase În zadar să-l sune În mai multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar mobilul lui era mereu ocupat. - Îl Însoțesc pe Gildas pînă la Brest, spuse el simplu. Și o sărută ușor pe obraz cînd sună pentru ultima oară sirena. O clipă mai tîrziu, Marie Își dădu seama că nu-i propusese să vină cu el. O mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape toate camerele erau libere. Marie arboră cel mai frumos zîmbet de care era În stare. - Dar, din afecțiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l, și așa suferă destul. - Crezi cumva că eu nu sufăr? Mama ei preferă să privească În altă parte. Marie se desprinse brusc și ieși la rîndul ei În beznă, căci prefera să plîngă fără martori. * * * În cele trei camere ocupate ale hotelului, nimeni nu dormea. Nici Loïc, nici Marie, nici Fersen. Pentru a nu se lăsa cu totul pradă neliniștii care n-o mai părăsea de ceasuri Întregi, Marie golise sticluțele-mostre cu alcool din frigiderul camerei, dar rezultatul scontat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
timp atât de scurt. Dacă rezoluția nu va fi satisfăcătoare, clienta mea va cere recurs, socotind că nu a fost tratată cu destulă seriozitate. Judecătorul: Putem prelungi timpul de proces cu cel mult cinci minute. Astăzi este o zi foarte ocupată, domnilor: douăzeci de divorțuri, patru cazuri de bigamie și unul de trigamie, adică cel mai dificil, adică tocmai acesta. Avocatul acuzării: Cinci minute sună satisfăcător. Putem continua. Propun să începem cu interogarea soților acuzatei, până atunci poate sosește și clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebuia să dovedească că dețin atributele unora care se adaptează și supraviețuiesc. Și lupta a început. Masculul pleca dimineața, făcînd ocoluri curajoase înspre miezul pădurii. În fiecare zi înainta mai mult, și mai mult, mușcînd, puțin cîte puțin, din teritorii ocupate deja, lărgindu-și zona pe care o revendica și care avea să devină a lor. N-a fost întotdeauna simplu. Nici o vietate nu renunță ușor la ceea ce-i aparține, iar cînd lupta se duce pentru teritoriu, prețul plătit e de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Astfel, șarpele acela avea să Își realizeze planul pe care Îl avusese În minte Încă din prima clipă. Mai degrabă am da foc Florenței, se gândi Dante. Mintea Îi zbură la depozitele de lemne dinspre mori, de-a lungul Arnului. Ocupați să lupte Împotriva flăcărilor spre a-și salva propriile averi, poate că oamenii aceia aveau să se potolească. Alungă repede gândul acela dictat de disperare. După o ultimă cotitură pe Lungarno, larma sporise În intensitate. În depărtare, se zăreau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
binecuvântare la care sperasem, dar i-am mulțumit. — O să vin în weekend-uri, o să lucrez noaptea, o să fac orice ai nevoie ca să-ți închei situația, m-am oferit. — Îți mulțumesc, draga mea. Dar cred că o să fii mai mult decât ocupată și, oricum, dacă am nevoie neapărat de ceva, poate să mă ajute Mara. Eu nu-mi fac griji pentru mine, ci pentru tine. M-am întors înapoi, la biroul meu, și am sunat la biroul lui Vivian ca să anunț că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a îmbrățișat (gest destul de straniu, din cauza reclamei-sandwich). — Transmite-i lui Jackson că-l sărut, i-am strigat peste umăr. Jackson își începuse noua viață, în Virginia. De când începusem lucrul la Grant Books, vorbisem de câteva ori, dar fusesem așa de ocupată, că nu avusesem timp să-l sun înapoi, după cel mai recent apel al lui. Luke a spus că așa o să facă. După care eu am luat-o la goană în josul străzii, către birou. Casa are într-adevăr nevoie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să asiste la spectacolele mele de dans și la meciurile de fotbal, sau să mă învelească seara, înainte de culcare. Trebuia să-mi fac timp. — Bine, draga mea, a consimțit mama, fără prea multă tragere de inimă. Dar dacă ești prea ocupată, nu trebuie decât să mă anunți. Să nu te obosești prea tare. — S-a făcut, am fost eu de acord, frecându-mi stomacul, care începuse să vocifereze. Un nou e-mail mi-a apărut în Outlook. Mi-am dat seama, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Luke încerca să se gudure pe lângă mine, înainte să-i citesc romanul. În plus, acum, că gândul la Mimi’s îmi fusese plantat în creier, nu mai aveam cum să dau înapoi. După șase săptămâni în care fusesem așa de ocupată încât avusesem noroc dacă îngurgitasem o masă solidă pe zi, ideea unui festin la Mimi’s mi se părea un adevărat rai. și, oricum, Randall avea să fie blocat la serviciu până târziu - deci nu era ca și cum pierdeam șansa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de sânge. Ascultă, scumpo, vreau să știu ce se întâmplă până la sfârșitul zilei sau ne ducem cu cartea în altă parte. Am ajuns la capătul răbdării. — Derek, o să fac tot ce pot. Îmi cer scuze, dar... Ați fost neobișnuit de ocupați. știu. Lasă-mă cu scuzele și cu explicațiile. Doar sună-mă azi cu o ofertă. Apoi Derek mi-a trântit receptorul în ureche. — Ce faci, copile? m-a întrebat Phil, materializându-se în pragul biroului. Avea, în brațe, vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
martora genului de activități pe care le accepta, ca să se ajungă cu banii. Dar Luke nu mi-a dat drumul. Nici vorbă, Claire. Ai fost și-așa destul de drăguță că ai venit ca să sărbătorim, în ciuda faptului că ești așa de ocupată. și în ciuda faptului că m-ai văzut foarte de curând purtând pe cap o bonetă de bebeluș. Luke a zâmbit, iar eu am observat, din nou, cât de tare îi străluceau ochii. Ei, poate că relația cu prietena vegetariană n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cer ție să-mi pregătești... Nu tu îmi ceri, comoara mea. Noi ne oferim. Ne oferim să ne ocupăm de pregătiri, să acoperim costurile, să te ferim de toate durerile de cap! Nu sună minunat? Nu ești și-așa destul de ocupată, draga mea? Sincer, de ce să-ți mai bați capul? Ciudat! Eu niciodată nu mă gândisem la pregătirile pentru nunta mea ca fiind ceva care să-mi dea dureri de cap. Cu toate că discuția cu Lucille pe această temă îmi dăduse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de ostilitate față de mine, atunci și-o ascunsese complet. Fusese toată numai zâmbete, ne invitase la ceai, ba chiar mă felicitase pentru că-i „ținusem piept femeii ăleia hidoase, Vivian Grant“. Se părea că, de la deraiajul cu nunta, se ținuse foarte ocupată. La insistențele mamei, Lucille fusese de acord să facă echipă cu Mandy și să dea consultații matrimoniale - nu era decât un job part-time, dar o ținea ocupată. Imediat după ce ne-am așezat, Lucille ne-a arătat, plină de mândrie, planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]