8,671 matches
-
oprit în fața bisericii Sfântul Nicolae Domnesc... Încercam din răsputeri să-mi aduc aminte pe când a fost zidită... Un glas parcă îmi șoptea ceva... Mi-am încordat auzul și l-am auzit pe Misail Călugărul, care îmi spunea: “Într-acea vreme odihnind Ștefan vodă la Vaslui, i-au venit olăcari de sârg de la Soroca, cum Lobodă și Nalivaico hatmanii căzăcești au intrat în țară și pradă. Deci Ștefan vodă neputând suferi pe nepriieteni a-i lăsarea să strice țara, ce îndată cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să meargă înainte, N-am să te uit niciodată, tată drag, N-am să te scot din mintea mea, vreodată, Adio, suflet scump și pe curând, Adio, ne vom revedea în gând! (29.10 1959-25.10 2011) Dumnezeu să te odihnească în pace! ÎNGERUL CARE M-A SALVAT Înaintez. Mă opresc pentru o clipă. Privesc. Nu e nimic în fața mea, Nu e nimic în sufletul meu, Mintea mea o ia razna complet, Simt cum fiecare celulă din corpul meu moare, Nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de mare de mine? N-am uitat de câte ori ai fost lângă mine, Te rog, luptă, te vreau în viață! Luptă cu boala, trage-i palme, o învață, Că nu e timpul să te ia, e prea devreme! Trebuie să te odihnești, abia respiriă. Nu inchide ochii acum, te rog din suflet, Mă sperii, tati, revino înapoiă. Nu îți pleca capulă.nu mă privi așaă Nu închide ochii, îți dau viața meaă Văd cum îți scade pulsul, se dărâmă tot, În sufletul
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
dus prinși la Babilon. Ei i-au fost supuși, lui și fiilor lui pînă la stăpînirea împărăției Perșilor, 21. ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, pînă ce țara și-a ținut Sabatele ei și s-a odihnit tot timpul cît a fost pustiită, pînă la împlinirea celor șaptezeci de ani. 22. În cel dintîi an al lui Cir, împăratul Perșilor, ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
care ar putea să o simtă fermecătoarea ta soție la gândul că n-a avut cum să-și înfigă gheruțele în frumoasa piele a fostei ei rivale... - Domnule - răspunse Terry - ia seama cum și ce vorbești despre fosta mea soție, odihnească-se în pace! - Odihna n-o s-o cunoască niciodată! Am eu grijă de asta, spuse Joan Maynard. Se instala apoi mai confortabil în scaun și adăugă, cu vocea caldă: - Povestește, dragul meu. Și soțul ei începu să-și depene povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
toate. Partea lexicală a limbelor, limbile înșile au a face mai mult cu memoria; acolo ea va și trebui înhămată. Dar, mântuind cu lecția de limbă, el trebuie să esercite altă facultate și pe cealaltă s-o lese să se odihnească. Deci matematica trebuie să fie predată astfel încît să aibă a face numai cu facultatea judecății. Dar la facultatea judecății lucrul stă altfel decât la cea a memoriei. Memoria no are a-nțelege de ce cutare sau cutare lucru se cheamă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
samă cu dânsul. Treaz și prostatic la bucate fiind, nu se lasă a-și strica sănătatea sa cu mâncări scumpe și multe. El poate toate câte vra, pentru că nu vra făr' numai aceea ce poate. Se culcă cu liniște, se odihnește cu pace și se scoală cu bucurie. El știe a cumpăni vremea și privește statele vieții sale urzite cu fir și cu mătase. Răspondenția sa o are cu ceriul, la care gândurile sale îl {EminescuOpXV 579} poartă neîncetat. Nu are
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
S-a întrebat Ani trei zile cine o fi și a găsit-o într-o noapte, dormind în pace cu toate luminile aprinse; a forțat puțin ușa pătrunzând în casă, dar nu i-a fost teamă de ea... parcă se odihnea! Avea pe chip toată bunătatea ce poate exista pe lumea asta! Gică, tatăl, a fost un om de o corectitudine dusă până la exces, dar asta nu însemna că nu îl iubea! A vrut să fie ca el... niciodată nu a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
către Paris și pentru că peste ei au aterizat când, dezinvolt, după nici doua mângâieri i-a scos și i-a lăsat să se scurgă din pat. Și nu numai atât, pentru că nici nu-ți vine să crezi de câte ori s-a odihnit ea pe marginea patului. Și părul i-a mângâiat de câteva ori, când am răsucit-o și capul i-a căzut din pat, Au văzut-o și din spate, când s-a ridicat să se ducă la baie să se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu dormi niciodată cu lumina stinsă. Trebuie să ai o sursă mică de orientare. Luminița aia neadormită, (cum prindea ocazia ochilor mei) începea să zburde pe corpul ei fără încetare până când închideam ochii. Eram convins că se retrage să se odihnească puțin în beculețul ăla de veghe, montat undeva în plafon, dar de fiecare dată când redeschideam ochii era acolo la datorie, neobosită, făcând ture în sus și în jos, de pe sâni pe coapse, de pe coapse pe umerii ăia superbi și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cât să mă facă pe mine gelos, după care începea din nou alergarea. Mă uitam la ea, la lumină, dar și la ea, la Veronik, amândouă strălucitoare, și lucirea, și femeia. Și închideam, și deschideam ochii, doar, doar o prind odihnindu-se. Pe luminiță. Zâmbesc și acum, când mi-aduc aminte cât de penibil a început povestea asta. în primele zile, stătea toată ziua în curu' gol pe barcă, dar seara, când treceam la culcare, își punea chiloți și tricou pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
umană este inimă în măsura în care este dispusă să se refere la altceva”, adică în măsura în care „este capabilă să adere, în măsura în care este capabilă să iubească sau să nege iubirea (să urască)”, pentru a cunoaște inima noastră trebuie să privim acolo unde ea se odihnește, acolo unde aderă. „Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră” (Mt 6,21). În acest sens Bergoglio surprinde o dialectică între inimă și comoara sa, „astfel încât de la faptul corupției (personală și socială) se trece la inimă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
dimineață: aceasta a fost ziua a șasea. $2 1. Astfel au fost sfîrșite cerurile și pămîntul, și toată oștirea lor. 2. În ziua a șaptea, Dumnezeu a sfîrșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3. Dumnezeu a binecuvîntat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse. 4. Iată istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a sfîrșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3. Dumnezeu a binecuvîntat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse. 4. Iată istoria cerurilor și a pămîntului, cînd au fost făcute. 5. În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt și ceruri, nu era încă pe pămînt nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și s-a plecat pînă la pămînt. 3. Apoi a zis: "Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece rogu-Te, pe lîngă robul Tău. 4. Îngăduie să se aducă puțină apă ca să vi se spele picioarele, și odihniți-vă sub copacul acesta. 5. Am să mă duc să iau o bucată de pîine, ca să prindeți la inimă, și după aceea vă veți vedea de drum; căci pentru aceasta treceți pe lîngă robul vostru." "Fă cum ai zis", i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, și a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preț ale stăpînului său. S-a sculat, și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. 11. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă. 12. Și a zis: "Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, și îndură-Te de stăpînul meu Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
1. Iacov a pornit la drum, și s-a dus în țara celor ce locuiesc la Răsărit. 2. S-a uitat înainte, și iată că pe cîmp era o fîntînă; și lîngă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fîntîna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fîntînii era mare. 3. Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și dinții albi de lapte. 13. Zabulon va locui pe țărmul mărilor, lîngă limanul corăbiilor și hotarul lui se va întinde înspre Sidon. 14. Isahar este un măgar osos, care se culcă în grajduri. 15. Vede că locul unde se odihnește este plăcut, și că ținutul lui este măreț; își pleacă umărul sub povară, și se supune birului. 16. Dan va judeca pe poporul său ca una din semințiile lui Israel. 17. Dan va fi un șarpe pe drum, o năpîrcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
mâini, cu căciulile pe cap și făceam lecțiile așa cum se putea... O altă amintire din acele vremuri. Cred că eram prin clasa a lll-a când, într-o zi, un coleg pe nume lluță al lui Toader Cotruță (Dumnezeu să-l odihnească pentru că s-a prăpădit de mult) a venit la școală încălțat cu niște ghete care, deși nu păreau a fi noi, erau bune, chiar arătoase. Se mândrea cu ele și nu se mai da pe derdeluș, ca să nu le strice
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Dar ochii insistent îți pică Pe-o jună și frumoasă... Viorică. Amicului meu, Ion N. Oprea Ai dovedit alese calități de ziarist Și, în egală măsură, de iscusit jurist. Corupția și nedreptățile nu te mai surprind Iar ca pensionar, te odihnești muncind. Irinei, la 13 ani Cu dragoste și grijă părintească ocrotită, Ai o copilărie frumoasă, fericită. Dar nu uita, în viața grea și dură reușești Numai dacă viitorul, prin muncă, îți clădești. Bunului coleg și prieten, C. Enea Trudind o
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
dintre noi, n-am putut crede niciodată în imobilizarea lui într-un cărucior. Păi el era tot timpul pe drumuri, alerga în toate părțile, încît te-ntrebai când mai are timp să scrie. In cărucior părea mereu că doar se odihnește un pic, ca să se ridice în clipa următoare. Atunci, la el acasă, ca și-n multe alte dați, s-a apucat să-mi povestească despre proiectele lui de afaceri și despre statutul ASPRO cu atât de multe amănunte, de parcă i-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
VIP-uri vor sta la dispoziția dumneavoastră în această emisiune!", se spunea într-o reclamă. Slavă Domnului, mi-am zis, tânăra generație mai are, în ciuda aparențelor, un strop de bun simț. 302 într-adevăr (lăsînd-o acum pe Ioana să se odihnească după scurta ei apariție special guest star), se pare că ne înșelăm când ne închipuim că, astăzi, televiziunea - pe care-am crezut-o mereu un fel de religie - mai poate genera adulație. Pe când zeitățile propovăduite de ea erau puține și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uite că e numai rob! zise Puarem nemulțumit. Tefnaht zîmbi: - Dacă uită, nimeni nu ne împiedică să ne aducem aminte că, dacă viața lui este supusă poruncii noastre, și moartea lui o putem purta oricând în vârful cuțitului care se odihnește pe șoldul nostru. Ascultând aceste cuvinte și mirîndu-se că e lăsat să fie martorul rostirii lor, Iahuben căută să le priceapă. Dar simți că-l cuprinde amețeala. Cerul era senin, însă nu albastru ca în Atlantida: părea ușor umbrit sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
merinde și cort. Tu să-ți iei arc, lance, scut, cât mai multe săgeți. Ia și cuțit de aramă călită, bine ascuțit. Sclavul n-are arme. Tu îl păzești și te aperi. El cunoaște drumul. În ceasurile de amiază, vă odihniți; seara, noaptea și dimineața, mergeți. În fiecare noapte aprindeți câte un foc, acolo de unde-l mai putem zări noi. Să aprindeți copaci, flacăra lor se vede mai bine. Dacă nu vedem foc, noi stăm. Vă urmăm numai dacă ne arătați
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la armele și la îmbrăcămintea ciudată a străinilor cu pielea roșie. Nu mai văzuseră astfel de făpturi. Ajungeau acum la marginea oazei, iar munții cu peșteri își suiau stâncile în dreapta, pe zarea de la miazăzi. CAPITOLUL V Armata lui Puarem se odihnea. N-avea ce să prade și nici desfătări nu putea găsi în oaza săracă. În satul în care atlanții intraseră întîi, și în jurul lui, unde erau copaci mai mulți și câteva izvoare, se întindeau cele aproape o mie de corturi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]