6,632 matches
-
al II-lea. În cele din urmă, el a fost exilat la Kaluga, un orășel din apropierea Moscovei. După câțiva ani la Kaluga, Șamil s-a plâns autorităților că suportă cu greu clima din regiune și în decembrie 1868 a primit permisiunea să se mute la Kiev. Autoritățile imperiale au dat ordin guvernatorului Kievului să-l țină pe Șamil sub observație strictă, dar discretă, și au alocat mijloace bănești generoase exilatului. Se pare că lui Șamil i-au plăcut prizonieratul său luxos
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
și au alocat mijloace bănești generoase exilatului. Se pare că lui Șamil i-au plăcut prizonieratul său luxos, ca și orașul Kiev, după cum se poate înțelege din scrisorile pe care le-a trimis de aici. Șamil a primit în 1869 permisiunea să plece la Mecca pentru îndeplinirea obligației sacre Hajj. El a călătorit de la Kiev la Odesa, de unde a continuat pe calea apelor spre Istanbul, unde a fost primit de sultanul Imperiului Otoman, Abdülaziz. Șamil a fost găzduit ca oaspete al
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
A fost înmormântat în cimitirul Al-Baqi', unde sunt înmormântate mai multe personalități ale istoriei islamice. Cei doi fii mai mari ai lui Șamil, Cemaleddin și Muhammed Șefi, pe care a fost obligat să-i lase în Rusia pentru a primi permisiunea să plece la Mecca, au devenit ofițeri ai armatei ruse, în vreme ce fii cei mai mici, Muhammed Gazi și Muhammed Kamil s-au înrolat în armata turcă. Said Șamil, unul dintre nepoții lui , a devenit unul dintre fondatorii Republicii Montane a
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
s-a temut că descendenții lui, crescuți în credința ortodoxă, ar fi complet rusificați. Ea a spus istoria va da vina pe fiul ei. În plus, familia Bonaparte era un dușman înverșunat al Rusiei. Cu toate acestea, țarul a acordat permisiunea pentru căsătorie, cu condiția ca fiica sa să nu plece din Rusia pentru a trăi în străinătate. Având în vedere că ducele de Leuchtenberg nu a fost un membru al unei familii domnitoare, a fost ușor pentru el să-și
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
nu se pot face prea multe, chiar dacă se găsesc probleme. Regulamentele de securitatea operării navetelor NASA stipulau că spuma de izolație a rezervorului exterior și lovirea navetei de către aceasta erau probleme de securitate ce trebuiau să fie rezolvate înainte de primirea permisiunii de lansare, dar adesea se dădea undă verde lansărilor chiar dacă inginerii ce studiau problema desprinderii de spumă izolatoare nu ajungeau la o concluzie favorabilă. Majoritatea lansărilor de navete înregistrau asemenea desprinderi de spumă și zgârieturi ale învelișului termic, evenimente ce
Dezastrul navetei spațiale Columbia () [Corola-website/Science/318280_a_319609]
-
a Prințului de Wales însă a fost refuzat din nou. În 1888, a avut o relație cu prințesa Walewski. Mai târziu s-a îndrăgostit de contesa Katia Ignatieva, fiica fostului ministru de interne Nicolae Pavlovici Ignatiev. A încercat să obțină permisiunea de a se căsători cu ea și a mers împreună cu tatăl său să vorbească cu Țarul Alexandru al III-lea. Mama sa, Olga Feodorovna s-a opus vehement acestei mezalianțe. Pentru a rupe această relație, părinții au decis să-l
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
Marele Duce Mihail s-a îndrăgostit de contesa Sofia de Merenberg, fiica prințului Nikolaus Wilhelm de Nassau și a soției morganatice, născută Natalia Alexandrova Pușchin. Bunicul matern al Sofiei era renumitul scriitor Alexandru Pușchin. Pentru că știa că nu va primi permisiunea de a se căsători, nici n-a mai cerut-o și s-a căsătorit la San Remo la 26 februarie 1891. Căsătoria n-a fost numai morganatică dar și ilegală conform statutului familiei imperiale. S-a generat un sacandal imens
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
Imperiului Rus. Cel de-al doilea val era format din persoane care au imigrat după dizolvarea Imperiului Rus. Un catalizator semnificativ a fost dreptul de întoarcere, bazat pe inițiativa președintelui Koivisto care prevedea faptul că cei de origine Ingriană au permisiunea de a imigra în Finlanda. La sfârșitul anului 2009 Limba finlandeză 90.67%(oficială) Limba suedeză 5.43 %(oficială) Limba rusă 0.97% Limba sami 0.03% (semioficială) Limbile finlandeză și suedeză sunt recunoscute ca limbi oficiale. În plus, limba
Demografia Finlandei () [Corola-website/Science/319589_a_320918]
-
-o la Praga și l-a convins pe starețul mănăstirii Tyniec să-i căsătorească. Căsătoria a avut loc în cadrul unei ceremonii scurte. Regina Adelaide a declarat căsătoria ca fiind bigamă și a revenit la numele de Hesse fără să ceară permisiunea fostului ei soț. Regele Cazimir a continuat să trăiască cu Cristina, în ciuda plângerilor în numele Reginei Adelaide, a Papei Inocențiu al VI-lea. Căsătoria a durat până în 1363 sau 1364 atunci când Cazimir a declarat din nou divorțul. Cei doi nu au
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
drepturi, drepturi care au fost însă puternic îngrădite. Foștii iobagi au devenit supuși ai legii statului austriac, fiind scoși de sub dominația marilor moșieri. Țăranilor le-au fost garantate anumite libertăți personale, cum ar fi acela de a se căsători fără permisiunea moșierului. Obligațiile de muncă ale țăranilor au fost definite foarte clar și au fost limitate, ei putându-se adresa în chestiunile legale direct curților de justiție austriece de orice nivel. Biserica „Unită” de Rit Răsăritean a fost redenumită „Greco-Catolică”, punând
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
lupte pe două fronturi: în Balcani și în Galiția. De aceea, ei au luat în considerație și posibilitatea declanșării unor acțiuni ofensive în regiunea râurilor Sava și Kolubara, în regiunea Šabac. Pe 9 august, Armata a 2-a a primit permisiunea să efectueze o misiune de recunoaștere în această zonă. Încercările sârbilor de organizare a unei ofensive în Bosnia și Srem nu au fost însă încununate cu succes. Resursele armatei sârbe, atât cele umane, cât și cele materiale, erau limitate. Comandamentul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Aceste trupe promiteau să apere flancul sudic al sârbilor. Rusia nu a putut trimite trupe în regiune, România refuzând dreptul de tranzit al trupelor țariste pe teritoriul său. Pe 5 octombrie, 150.000 soldați anglo-francezi au debarcat la Salonic cu permisiunea guvernului elen. Comandamentul germano-austriac a pregătit cu atenție și în amănunt atacul împotriva Șerbiei. Au fost executate misiuni ample de recunoaștere, iar în spatele frontului au fost construite noi drumuri și au fost reparate cele vechi. Pentru a asigura elementul surpriză
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
exploateze toată Dobrogea până la sfârșitul războiului. Teritoriul României care era deja ocupat de Puterile Centrale (Muntenia și alte regiuni mai mici) rămânea sub controlul cuceritorilor până la sfârșitul războiului. Corpul expediționar francez nu era obligat să părăsească țara, dar nu avea permisiunea să iasă din România. De asemenea, România a fost obligată să accepte tranzitul trupelor Puterilor Centrale. După bătălia de la Dobro Pole, care a dus la ruperea frontului armatei bulgare, România a declarat remobilizarea armatei și a reintrat în război de
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
medicul francez a declarat că transfuzia nu a avut loc din cauza că nu a putut găsi vena, după care este declarat nevinovat. Dar Curtea de la Châtelet a decis ca de acum încolo tranfuziile de sânge să fie efectuate doar cu permisiunea medicilor de la Facultatea din Paris. În 1675, Parlamentul a aprobat o lege care limita transfuziile la experimentele pe animale și interzicea efectuarea lor asupra oamenilor. În 1788 s-a dovedit că un câine slăbit de o pierdere de sânge are
Transfuzie de sânge () [Corola-website/Science/319069_a_320398]
-
Șină a condus din anul 1803, alături de tatăl său, o casă de comerț angro în Nis, pe care părintele sau o fondase în 1798. După mutarea familiei la Viena în 1811, cei doi au devenit supuși ai Imperiului Austriac, primind permisiunea pentru a conduce o firmă de comerț angro și în capitală. În consecință, bătrânul Șină a fondat instituția austriacă „Casă de comerț angro și bancară Șină”. Ca urmare achiziției dominioanelor maghiare Hodos și Kisdia, familia a fost înnobilata în Ungaria
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
operei din Odesa, îl invită pe Victor Leșcenco să dea o serie de concerte. Deși toate biletele fuseseră vândute, Leșcenco și-a amânat vizita, fiindu-i teamă că va fi din nou concentrat. În martie 1942, el a primit însă permisiunea de la Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, să-și efectueze turneul, sosind la Odesa în luna aprilie a aceluiași an. La cererea autorităților române, concertele sale trebuiau să cuprindă și melodii interpretate în limba română. În timpul repetițiilor a făcut cunoștință cu Vera
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
de muzicieni basarabeni, ignorând sfaturile de a pleca din capitală. Imediat după arestare, Petre Leșcenco a fost ținut într-o închisoare la București, apoi a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După nouă luni, Vera Leșcenco a reușit să obțină permisiunea de a-l vedea la vorbitor. A fost ultima dată când cei doi soți s-au mai văzut. La scurt timp după aceea, a fost arestată și Vera Leșcenco. A fost dusă în Uniunea Sovietică și, la 5 august 1952
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
La scurt timp după aceea, a fost arestată și Vera Leșcenco. A fost dusă în Uniunea Sovietică și, la 5 august 1952, tribunalul din Dnepropetrovsk a condamnat-o la moarte pentru trădare și pentru căsătoria cu un cetățean străin fără permisiunea autorităților sovietice. Pedeapsa a fost apoi comutată la douăzeci și cinci ani de închisoare. A fost deținută în lagărul Ivdellag din apropiere de orașul Ivdel, regiunea Sverdlovsk, la 525 km nord de Ekaterinburg. Vera Leșcenco a fost eliberată la 12 iulie 1954
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
de muzicieni basarabeni, ignorând sfaturile de a pleca din capitală. Imediat după arestare, Petre Leșcenco a fost ținut într-o închisoare la București, apoi a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După nouă luni, Vera Leșcenco a reușit să obțină permisiunea de a-l vedea la vorbitor. A fost ultima dată când cei doi soți s-au mai văzut. La scurt timp după aceea, a fost arestată și Vera Leschenko. A fost dusă în Uniunea Sovietică iar la 5 august 1952
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
La scurt timp după aceea, a fost arestată și Vera Leschenko. A fost dusă în Uniunea Sovietică iar la 5 august 1952 tribunalul din Dnepropetrovsk a condamnat-o la moarte pentru trădare și pentru căsătoria cu un cetățean străin fără permisiunea autorităților sovietice. Pedeapsa a fost apoi comutată la douăzeci și cinci ani de închisoare. A fost deținută în lagărul Ivdellag din apropiere de orașul Ivdel, regiunea Sverdlovsk, la 525 km nord de Ekaterinburg. Vera Leșcenco a fost eliberată la 12 iulie 1954
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
și că pentru ea erau prioritare „lupta împotriva sărăciei și crearea de locuri de muncă”. Lugo este un fost episcop care a renunțat la cler în decembrie 2006 pentru a se ocupa de candidatura la președinție. Ca preot, a cerut permisiunea Vaticanului pentru a se implica direct în prioritățile politice în 2006. Totuși, Constituția din Paraguay interzice prelaților de orice credință să candideze la vreo funcție politică. În ciuda demisiei sale, Vaticanul consideră preoția ca un angajament pe viață dar l-a
Alegeri generale în Paraguay, 2008 () [Corola-website/Science/319256_a_320585]
-
că "l-a sprijinit și și l-a făcut să se simtă bine ca artist". Frusciante a început să studieze chitariști precum Jeff Beck, Jimmy Page și Jimi Hendrix la unsprezece ani. A renunțat la liceu la șaisprezece ani, cu permisiunea părinților săi. Cu sprijinul lor, s-a mutat la Los Angeles, în vederea dezvoltării competențelor sale muzicale. Frusciante a participat la primul său concert Red Hoț Chili Peppers când avea mai puțin de cincisprezece ani și a devenit rapid un fan
John Frusciante () [Corola-website/Science/319297_a_320626]
-
continuarea pregătirilor de lansare. Aldrich a decis să amâne lansarea navetei cu o oră pentru a da ocazia echipei de dezgheț să mai facă o inspecție. După această ultimă inspecție, în timpul căreia gheață părea că se topește, "Challenger" a primit permisiunea de lansare la ora 11:38 a.m. EST. Relatarea următoare a evenimentelor provine din datele telemetrice în timp real și din analiza fotografică, precum și din stenogramele comunicațiilor vocale dintre navă și centrul de control al misiunii. Toate orele sunt date
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
lichid al navetei a început să scadă la Ț+66,764, indicând efectul scurgerii. În acest punct, situația părea încă normală atât astronauților, cât și controlorilor de zbor. La Ț+68, comunicatorul capsulei Richard Covey a informat echipajul că au permisiunea de a duce motorul la putere maximă, iar comandorul Dick Scobee a confirmat decizia. Răspunsul său, "Roger, go at throttle up" ("am înțeles, duc motorul la putere maximă"), a fost ultima comunicație de pe "Challenger" către sol. La Ț+72,284
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
al II-lea al Germaniei a refuzat să le permită să plece însă le-a oferit posibilitatea să aleagă una din trei țări pentru a trăi pe durata războiului. Tatăl lui Felix a apelat la ambasadorul spaniol și a obținut permisiunea ca tinerii să se întoarcă în Rusia via Danemarca neutră, Finlanda și apoi St.Petersburg . Felix a transformat o aripă a Palatului Moika în spital pentru soldații răniți însă a evitat ca el însuși să intre în armată. Verișoara primară
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]