6,691 matches
-
pastă făcută din fibră de miez de cocotier și din rășină de arbore de pâine. După o săptămână, când aceasta pastă se întărea, îmbinările erau absolut perfecte, încât ai fi putut crede că este o singură bucată de lemn, iar pescarii din Bora Bora afirmau că pirogile „cusute“ în atelierele din golful lui Farepíti suportau loviturile marilor valuri care se sparg de recif fără să se zdruncine măcar. Dar ceea ce se construia acuma nu era o piroga mică și compactă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna ostilă - Rairatea să descopere că o navă mare, cu cei mai buni războinici la bord, părăsește Bora Bora, având o destinație necunoscută. Întreg poporul se strânsese pe plajă, purtând podoabele cele mai de preț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al mâinii, Tapú Tetuanúi se apropie de vasul mare aflat în mijlocul punții, în centrul căruia ardea zi și noapte un foc, întreținut de femei. Vahíne Tiaré îl întâmpină cu un zâmbet debordant: — Bună dimineață! îl salută, veselă. Ți-e foame? Pescarii au prins trei Mahi Mahi superbi și șase toni. Ce preferi? —Mahi Mahi. —Crud sau fript? Fript. — În câteva minute o să fie gata. Îi pregăti masă: o bucată mare de pește fript în cenușă și însoțit de fructe proaspete, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lumea lor, cerul,marea și uscatul aveau cam aceeași importantă, niciodată nu te puteai încrede în cineva care ar fi pretins că este specialist în toate. Până și regretatul rege Pamáu, precaut și înțelept, aplecă deseori urechea la sfaturile Marelui Pescar, ale Marelui Agricultor sau ale Marelui Navigator, fiindcă tatăl său, la fel de înțeleptul rege Matuá, îl învățase - așa cum și el învățase de la tatăl său - că acela care știe să asculte guvernează mai bine decât cel care știe să vorbească. Iar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stânci de pe plajă apuseana. Se duseră cu toții să le vadă, dar se găseau într-o stare de descompunere atât de avansată, pe jumătate devorate de răci, încât era imposibil să-și dea seama dacă aparțineau unuia dintre sălbatici sau unui pescar din insulele învecinate. Totuși, Miti Matái rămase tăcut multă vreme, privind cu atenție marea și linia coastei, iar în cele din urmă declară convins: — Oricine ar fi, a murit chiar în acest loc, căci nici fluxul, nici curentul nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cu eternă ei bună dispoziție, reuși, până la urmă, să-l convingă să înfrunte încă o dată infinitele dificultăți pe care părea să le presupună profesia dura pe care și-o alesese. — Dac-ar fi ușor, îi spuse, până și ultimul pescar de toni s-ar consideră navigator și până și ultimul culegător de nuci de cocos ar aspiră la mâna frumoasei Maiana. Îi mângâie obrazul cu tandrețe. Gândește-te la ea! Amintește-ți ochii ei, pieptul ei, mirosul pielii ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sigur dacă erau aceiași și nici nu aveau vreo idee cine erau sau de unde veneau. —Probabil dinspre vest, fu singurul indiciu pe care putură să-l dea. Tot ce e rau vine dinspre vest. Adăugară, totuși, ca în ultima vreme pescarii lor zăriseră - întotdeauna în larg - nave enorme care veneau dinspre est, înalte că munții și cu pânze albe, care semănau cu niste aripi uriașe de pescăruș. —Și noi am văzut una, răspunse Miti Matái. Și, cu toate că era noapte și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fără balansier și cu catarge atât de mari și de grele? Se pare că aceasta intrebare și-o puseseră de nenumărate ori și cei din Jailali, căci de îndată se iscă o discuție înfierbântata, de natură mai degrabă filozofica. Pentru pescarii care le văzuseră de aproape, erau simple nave conduse de oameni, în timp ce pentru Marele Preot și pentru cei mai sceptici navigatori trebuia să fie vorba despre Arca Zeului Tané, care, conform legendelor, avea să pornească într-o zi peste ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le vor urma exemplul - mișcă din cap, profund îngrijorat. Și când un trib se răzvrătește, nu obișnuiește să o facă împotriva Armatei, a garimpeiros sau a constructorilor de șosele. O face împotriva omului alb în general: oameni pașnici din colonii, pescari, negustori, și chiar împotriva noastră, a misionarilor. La sfârșitul secolului, și din pricina cauciucului, relațiile cu indienii s-au deteriorat până la un punct nemaicunoscut vreodată de la descoperirea Americii, iar munca noastră de apostolat a suferit o lovitură pentru care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
toată Amazonia ar fi mlaștinile și igarapés ale lor, ei ar învinge. Dar majoritatea triburilor sunt degenerate. Mulți nici nu mai știu măcar să folosească sarbacana sau să prepare curara. — Dar vor provoca multe daune. Aveți idee câți oameni din colonii, pescari sau misionari umblă singuri pe puzderia asta de râuri? — Încercați să mă convingeți că yubani-i nu trebuie să pornească la război? Ce pot eu să fac? Spuneți-le-o celor care construiesc șoseaua, Monseniore... — Le-am spus-o deja. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unde apa linge nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și rumenită ca un purceluș la tavă, pe care cineva din joacă l-a Îmbrăcat cu slip roz și sutien. Are și o coamă blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de după degete. — Tocmai, am zis. Asta și spun. E înfricoșător. Clio se uită la mine. — Partea aia când capul se ivește din carenă? Cu ochii scurși pe față? Clio se uită la mine. — Spre sfârșit... Șefu’ Brodie, Richard Dreyfuss și pescarul ăla nebun, toți pe barca aia șubredă? Nu pot să urmăresc asta și să stau locului. Trebuie să mă ridic și să fac câțiva pași. — Știu, suspină Clio, clătinând din cap spre mine. — În toate celelalte privințe însă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
birou se transformaseră în elice propulsoare; cutia plină de hârtii era acum o imprimantă laser voluminoasă, legată în așa fel încât să atârne peste bordul din spate al ambarcațiunii, iar scaunul de birou se reinventase sub forma unui scaun de pescar fixat de punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și un nor de fum albastru-cenușiu se ridică dinspre un eșapament, de undeva. Orpheus porni pieptiș spre valuri. Ian stătea la umbra cabinei, tolănit și adormit. Dacă ura tot restul, cel puțin îi plăcea vremea. Fidorous ședea în scaunul de pescar la pupa navei, undița și firul puternice, industriale, venind încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese peste ochi, prefăcându-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an al algelor și sării. Într-un târziu, doctorul își părăsi scaunul de pescar. Se întoarse cu câteva sendvișuri prost încropite, niște beri și bucăți de carne pentru Ian. Scout coborî ca să mănânce și am crezut că va avea loc o nouă explozie, dar ea își luă farfuria și cutia de bere fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să vorbească și se așeză lângă pisoi la umbra peretelui din spate al cabinei. Am simțit brusc o foame insuportabilă și mi-am înfulecat sendvișul cu mușcături mari și iuți. Fidorous își duse farfuria și berea înapoi la scaunul de pescar. L-am privit cum mănâncă încet și cumpătat, mișcând ochii agale de la pescărușii din zare care plonjau în dâra de hârtii la firul de pescuit care trepida dincolo de apa înspumată, răscolită de motoarele noastre. — Nu mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și l-a tăiat ca pe brânză. Halal pește-ventuză! Scout luă firul și-l inspectă. — Ei, mai greșesc și eu, zise ea, din când în când. — Și ce-a fost, atunci? am întrebat. Ludovicianul? Fidorous se desprinse din scaunul de pescar și se ridică în picioare, întinzându-și brațele și umerii. — Eu așa zic, tu nu? Am pus sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se rostogolea în față, mi-am dat seama că întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați ciurubuiau apa cu crîsnicul. După cum îmi explică învățătoarea, acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să prindă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să prindă numai cu căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații, pescarii adevărați se ațineau la dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea goală, cu vițe de păr care răzbăteau dintr-o pălărie spartă; ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu te adapta într-un loc, într-un grup, alături de un coleg sau de-o iubită sau într-o vârstă n-ar fi o nenorocire... Totdeauna se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător de ciuperci sau albine, pleci pescar în deltă, găsești altă iubită, mergi mai des la cinema. Te-apuci de schi și înot sau de limbi străine. — Gata, gata, aiurezi... și Ortansa strivește mucul țigării în scrumieră. Mai bine află date despre Manole : locuiesc într-o singură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ajuns la voi vestea că am plecat În călătorie? l-am Întrebat pe Aban deodată. Tu când ai primit-o? - Când am fost la Marea cea mare, În căutare de pășuni. Era pe la Începutul verii. Atunci mi-au spus niște pescari că a pornit la drum unul Krog, toiagul Tatălui din Cer. Abia plecasem la drum pe vremea aceea, cred. Sau te pomenești că Încă nu plecasem? - Nu ți-or fi spus vreo poveste de-a neamului lor? - O poveste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că mai e mult-mult pământ la Apus. Cândva, chiar cred că a fost și o limbă de pământ adevărat care ducea Într-acolo. Acum Însă, Între noi și pământul de la Apus e Marea cea mare și, nici cel mai Încercat pescar n-o să te treacă dincolo. Departe de țărm, marea se face atât de adâncă, Încât În ea trăiesc pești mai trupeși decât satul meu. Dogon spune că nu sunt pești răi, dar că te Înghit așa, fără să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăștia din pădure, ce să vorbiți ca pelticii ăia de munteni? Dacă vreți vorbe, spuneți vorbe de pădurari! Tatăl spune că suntem mulți oameni acum. Tatăl spune că ne trebuie multe limbi și că Moru doar minte. De ce să Înțeleagă pescarul ce spun femeile cu ierburi de leac? - Ah, și Minos ce-a spus? - Minos a zis la ei proști. Dacă fiecare neam e cu limba lui, cum mai vorbesc oamenii unii cu alții? Dar ceilalți: ca până acum, În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-au avut ce să le facă pentru că erau prea puțini. Pe urmă, Însă, au găsit tot mai mulți răzvrătiți care să le țină partea, așa că i-au luat alături de ei: pădurari de la Miazănoapte, munteni care țin oi pe lângă casă, pescari de la Marea cea mare și tot așa. Dacă se simțeau În putere, Îi ucideau pe cei ce țineau de vorba lăsată la Început de Tatăl din Cer. Dacă nu, Îi luau cu binișorul și pe unii reușeau să-i convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]