14,398 matches
-
semne din toate colțurile salonului, din perdelele grele care opresc soarele dogoritor să intre în casă, din conversația și tăcerile celor prezenți. Un farmec straniu, ca acela din filmul lui Bergman, Fanny și Alexander... Monica Lovinescu, „Dimineață pierdută sau România pierdută“, Europa Liberă, 14 septembrie 1984 * Dimineață pierdută se impune, întâi de toate, printr-o construcție generală foarte elaborată și de mare îndrăzneală. Datorită mersului în spirală (ce diminuează impresia de ruptură a planurilor temporale) și datorită strategiei de anticipare (ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grele care opresc soarele dogoritor să intre în casă, din conversația și tăcerile celor prezenți. Un farmec straniu, ca acela din filmul lui Bergman, Fanny și Alexander... Monica Lovinescu, „Dimineață pierdută sau România pierdută“, Europa Liberă, 14 septembrie 1984 * Dimineață pierdută se impune, întâi de toate, printr-o construcție generală foarte elaborată și de mare îndrăzneală. Datorită mersului în spirală (ce diminuează impresia de ruptură a planurilor temporale) și datorită strategiei de anticipare (ce, dând narațiunii un ritm foarte alert îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de-a face cu un roman polifonic (construit prin întrebuințarea mai multor voci), probabil fără egal în proza română postbelică, unde diferențierea discursivă a personajelor a înregistrat mereu neajunsuri (foarte adesea, personajele vorbesc un limbaj unic). Marea forță a Dimineții pierdute stă în joncțiunea pe care reușește să o realizeze între două orientări majore ale prozei citadine : orientarea de factură caragialiană, valorificând limbajul, ceea ce înseamnă, într-un sens mai larg, o tipologie a mahalalei cu orientarea citadinismului reflexiv și senzitiv practicat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o realizeze între două orientări majore ale prozei citadine : orientarea de factură caragialiană, valorificând limbajul, ceea ce înseamnă, într-un sens mai larg, o tipologie a mahalalei cu orientarea citadinismului reflexiv și senzitiv practicat de Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Dimineață pierdută este, în opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de sentimentalism și obiectivată prin cruzime prozastică), Gabriela Adameșteanu urmează cu o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau simultană) a unor realități interioare distincte, a unor subiectivități anxioase, care se exprimă. Destui comentatori au „identificat“ imediat protagonistul cărții, concentrându-se pe mahalagismul Vicăi Delcă și centrând Dimineață pierdută pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Niculaie, fratele Vicăi, mai târziu Gelu, nepotul ei, ori Tudor, băiatul Ivonei, și tații lor zgârciți sau absenți. După cum nu are un centru care să disemineze semnificațiile, și nici un personaj privilegiat, din a cărui perspectivă să se contureze totul, Dimineață pierdută nu prezintă un moment sau o secvență temporală dislocate, prin propria importanță, de restul. În lumea multiplanară și multifațetată a cărții, decesul capului Coroanei e la fel de important ca întârzierile, din epoca socialistă, ale „pramatiei“ de Niki, rătăcirea portofelului care o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
supraviețuiește, nici ea nu știe cum, într-o lume proletară, amestecată. Iar Papa, tatăl ei drag, de mult dispărut, e intelectualul cu idealuri, dar și cu suspiciuni ; cu intuiția, nu și cu priceperea vieții. Și celelalte personaje sunt pregnante : Dimineață pierdută îmi pare însă dominată și în mod vizibil (audibil) structurată de acești trei actori epici. Dacă pragmatismul țărănesc al Vicăi este să obțină în avans cu o săptămână banii fixați o dată la două luni, pentru memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avans cu o săptămână banii fixați o dată la două luni, pentru memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă în a oferi acești bani - în orice condiții - pentru a-și sublinia noblețea. Autoarea a făcut tocmai din acest personaj placa turnantă din Dimineață pierdută : acea psihologie mobilă care să aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și „se scriu“ toate capitolele cărții. Fără introspecțiile și amintirile ei involuntare, fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru etichetă și nostalgia după lumea în care aceasta conta, fără dragostea pentru Papa ce învie și însuflețește personajul, laolaltă cu epoca lui, fără încăpățânarea nobil-pedagogică de a-i explica Vicăi toate cum au fost și nu mai sunt, Dimineață pierdută ar fi rămas o bună proză de atmosferă sau un tablou formidabil, în aqua forte, al „societății burghezo-moșierești“ precum Cronică de familie a lui Petru Dumitriu. Ștefan Mironescu, Papa, îmi pare cel mai greu realizabil personaj al romanului ; dar unul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-ar putea spune ceva mai exact despre acest roman, despre roman în general. Alain Nicolas, „Matinée perdue“, L’Humanité, 24 noiembrie 2005 * Este o adevărată fericire să o descoperi pe Gabriela Adameșteanu, publicată pentru prima oară în Franța. Dimineață pierdută este, fără îndoială, un simbol dureros, al unei Românii sacrificate un secol pe altarul a două războaie și al comunismului. Deși aceste spectre sinistre o obsedează pe autoare, ea declanșează sarabanda unei scriituri pitorești, îndrăcite, în stilul oral al lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei Margot, tracasată de Securitate. De la un personaj la altul, de la primul război mondial la perioada stalinistă, de la un câmp de luptă la închisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria în manta roșie și neagră defilează în această „dimineață“ pentru totdeauna pierdută. Dimineață pierdută te arde, ațâțată de suflul magistral al unei proze incendiare. André Clavel, „Adameșteanu, romanciera care citește în suflete“, Lire, noiembrie 2005 * Mai multe narațiuni se încrucișează printr-un subtil joc de monologuri interioare. Romanul se deschide în epoca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tracasată de Securitate. De la un personaj la altul, de la primul război mondial la perioada stalinistă, de la un câmp de luptă la închisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria în manta roșie și neagră defilează în această „dimineață“ pentru totdeauna pierdută. Dimineață pierdută te arde, ațâțată de suflul magistral al unei proze incendiare. André Clavel, „Adameșteanu, romanciera care citește în suflete“, Lire, noiembrie 2005 * Mai multe narațiuni se încrucișează printr-un subtil joc de monologuri interioare. Romanul se deschide în epoca noastră, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu se înduioșează niciodată de soarta ei. Departe de orice urmă de pesimism, autoarea ne face să împărtășim existența Vicăi într-un permanent amestec de umor și tandrețe. Totuși, bătrânețea și moartea vor învinge vocea sa plină de farmec. Dimineață pierdută se încheie cu un splendid monolog al Vicăi. Gabrielle Napoli, „O Dimineață pierdută pentru o epocă regăsită“, La Quinzaine Littéraire, 15 decembrie 2005
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asociat, boli rare. În ceea ce privește gradele de handicap, acestea sunt: ușor, mediu, accentuat și grav. Există astfel, patru grade de handicap 16: * gradul grav de handicap se acordă în cazul copiilor care au în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformata sau pierdută, respectiv un grad de dependență ridicat fizic și psihic, autonomia este foarte scăzută și conduce la numeroase restricții în participarea socială a copilului, aceasta necesitând îngrijire și supraveghere permanentă din partea altei persoane; * gradul accentuat de handicap − se acordă copiilor la
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
înțeleagă și să relaționeze cu sistemele sociale în care trăiește. Inventarea conceptului de motivație s-a realizat în contextul pierderii semnificației muncii (ca urmare a fragmentării și divizării acesteia în posturi jobs și activități izolate), fiind un surogat pentru sensul pierdut al ideii de muncă. Cinci propoziții cuprind sintetic critica lui Sievers asupra teoriilor motivației: 1. conceptul de motivație este limitat la o perspectivă de tip micro și favorizează exclusiv explicațiile cauzale (în direcția explicării comportamentului uman); 2. problematica motivației a
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Nord Împreună cu mulțimea de turiști - oricît de incredibil pare, toți acești oameni au călătorit Într-un singur tren. Pentru a evita incidentele (eventualele scene sentimentale), v-ați Înțeles să nu te aștepte În gară, ci direct la hotel, unul mic, pierdut undeva În inima stațiunii. Alaltăieri, cînd ați vorbit la telefon, spunea lucruri care nu sunau deloc... mă rog, ți-a zis că stă În cameră cu o doamnă, care a venit cu nepoțica În vîrstă de 4 ani. E mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu el. — Ești sigur? Mie reușesc să-mi cruț urechile, dar ție s-ar putea să ți le fac franjuri. Lobul inutil și caraghios al urechii i se clatină cînd Îl ating În glumă cu foarfeca. — Urechile le vreau tot pierdut, zice el solemn, fără să tresară, stînd cu bărbia În piept, pe o valiză, În mijlocul dormitorului În care parcă nici lumina nu mai e cum era acum cîteva zile, e mai neagră. Țac-țac. — Dacă te Întreabă cineva cine te-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ci o singură entitate pleoștită, cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cafea - Îmi vine greu să cred că vreunul dintre ei Își amintește ce gust are cafeaua naturală. SÎnt foarte puțini călători care par mînați de acasă de altceva decît un interes de serviciu. Se recunosc În mulțime prin aerul timid, pierdut, aproape umil, privindu-și biletele și Încercînd să Înțeleagă ce naiba e scris pe ele. Navetiștii sînt mai nonșalanți, gara e teritoriul lor; stau adunați În grupuri și nu prea le pasă de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pereche de pantaloni de piele văzuți la cineva, niște tipi care fac contrabandă cu marfă din Italia, mă rog, o mulțime de alte mărunțișuri dintr-o lume mai bună), așa că Încet-Încet Îmi dau seama că există speranță, nu e totul pierdut. Nu, nu e totul pierdut, chiar și vîrÎți Într-o gaură În pămînt plină cu lăzi cu o muniție care nu va folosi niciodată la nimic - sînt doar un pretext ca să ne chinuim noi cu ele. E 10 decembrie și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văzuți la cineva, niște tipi care fac contrabandă cu marfă din Italia, mă rog, o mulțime de alte mărunțișuri dintr-o lume mai bună), așa că Încet-Încet Îmi dau seama că există speranță, nu e totul pierdut. Nu, nu e totul pierdut, chiar și vîrÎți Într-o gaură În pămînt plină cu lăzi cu o muniție care nu va folosi niciodată la nimic - sînt doar un pretext ca să ne chinuim noi cu ele. E 10 decembrie și nu ninge, deși ar fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care, în realitate, sunt non-lucruri. Lumea-i plină pentru el de astfel de închipuiri. Tot ce există îi aparține - întotdeauna mierla lui e cea care cântă, păianjenul lui e cel care a țesut o pânză în colț.“ Gândul la ursul pierdut îi reaminti că, în urmă cu o noapte, îl visase pe Rufus și, în vis, Rufus era fiul ei. Era un vis care-i revenea adeseori, dar despre care nu vorbise nimănui. Și mai avea o pricină,de întristare, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
două zile de la extraordinara lui întrevedere cu John Robert, zile în care Tom nu întreprinsese nici o acțiune, ba, chiar, aproape că se ascunsese. Nu-și făcuse nici un fel de plan. Zăcuse în casă, nesimțindu-se în stare să citească Paradisul pierdut, nesimțindu-se în stare să lucreze la cântecul lui pop, nesimțindu-se în stare nici măcar să se uite la televizorul în culori al lui Greg. Era de-a dreptul bolnav de anxietate și de presimțiri negre, străin de el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun în bucătărie, așa cum ai spus tu. Nu fi supărată pe mine, Pearlie. Când Tom, acum complet îmbrăcat, se apropie de Emma și de Hector Gaines, cei doi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun în bucătărie, așa cum ai spus tu. Nu fi supărată pe mine, Pearlie. Când Tom, acum complet îmbrăcat, se apropie de Emma și de Hector Gaines, cei doi, care își descoperiseră reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]