6,979 matches
-
răspunse, numai că eu port clară amintirea miilor de ani; nici viitorul nu mi-e străin. Îmi puse mîinile pe umeri. Ești atît de fericit, continuă. Știu că nu crezi, mi-ai spus astea odată cînd ne aflam sus pe platoul orașului și priveam În vale fluviul curgînd spre răsărit. Ai spus că nu crezi. Asta pentru că nu știi. Fericirea este Însăși ființa ta, ea nu e dată spre cunoaștere, este Însăși puritatea cu care ne naștem, amintirea edenului pierdut, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să-ți dea un pahar de apă la nevoie. Vedeți... - Aveți dreptate, rosti profesoara, În momentul În care vorbirea acestuia fu Întreruptă nu de voința lui - ceea ce profesoara nu observă - ci de tînăra care ne servea și care aduse pe platoul de metal Înghețata comandată. - Mulțumesc! Înclină din cap Davidsohn, adresîndu-se fetei care la rîndu-i rosti ceva, zîmbind, desigur o politețe. - Și ce-o să faceți dumneavoastră acolo? intervenii Într-o doară. - Ce-am să fac? Știu eu? De foame n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce desfăcea o sticlă cu bere, și eu mă miram că un tînăr la vîrsta lui poate pricepe asemenea lucruri. Ana privea spre fluviu, dar de la masă, perspectiva, Închisă parțial de dunga lată a gardului de la capătul Grădinii și a platoului unde ne aflam, nu permitea deslușirea lucitoare a apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul așa cum fusese Înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anume catifelare politicoasă a vocii: - Să vedem fluviul! Era o propunere și o rugăminte În același timp. Mă ridicai și o Însoții. După cîțiva pași ne aflarăm În fața gardului de sîrmă Împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos rîpa imensă În terminarea căreia se croise albia fluviului izvorît din apusul continentului, curgînd liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițînd emoția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anumită știință a pauzelor ce puteau fi reprezentate (datorită respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni celor de pe graficele de temperatură, dar nu În unghiuri ascuțite, ci, urcînd În platouri În mireasma aerului tare al semețelor conifere străjuind miracole de iarbă, totul Într-un timp irealizabil, fie coborînd În semicercuri unduioase imaginînd hamacuri de odihnă. În aceeași zi răspunsei scrisorii ce conținea În final și cîteva urări pentru mine. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că tu mi-ai poruncit să vin să muncesc pentru tine. Vitellius clătină din cap. — Un gal care vrea să muncească în bucătăria mea! Râse ca și cum ar fi auzit o enormitate. Bătu din palme, și sclavul îi puse dinainte un platou cu pești mici, cruzi. — Ăștia se condimentează cu coriandru și piper - băiatul arătă spre platou. Și multă lămâie. M-a învățat tata. Noi suntem din Lugdunum, iar tata a fost cel mai mare bucătar în slujba guvernatorului Galliei. — Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Un gal care vrea să muncească în bucătăria mea! Râse ca și cum ar fi auzit o enormitate. Bătu din palme, și sclavul îi puse dinainte un platou cu pești mici, cruzi. — Ăștia se condimentează cu coriandru și piper - băiatul arătă spre platou. Și multă lămâie. M-a învățat tata. Noi suntem din Lugdunum, iar tata a fost cel mai mare bucătar în slujba guvernatorului Galliei. — Crezi că nu mi s-a spus asta? Crezi oare că aș îngădui ca în bucătăria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sex, avorturi, omoruri și accidente - ziarele nici nu se mai apleacă asupra costului grâului și al pâinii iar posturile T.V., mai pământene, organizează mese-rotunde de la care am auzit nu vocea țăranului, care rămâne nesocotită, pentru că nici nu-i invitat în platou, ci pe cea a patronului, reprezentant al „morarului”, industriașului” sau „comerciantului”, invocat de G.Tutoveanu, sau poate, mai nou, a „arendașului” de tip no u ca re înăbușind năzuințele țăranului dar și interesul cumpără toru lui - ca prețul grâului ca
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aluni, meri, pruni încărcați de rod. Caprifolia și hameiul se cățărau pe copaci. Florile multe, dau locului un farmec deosebit . Ur căm culmile în strigătele sălbatice ale surugiilor care-și îndemnau astfel caii la drum. Urcăm o vale împădurită”. Apoi platoul accidentat al Iașilor „Din depărtare orașul părea foarte întins - case albe, clopotnițe strălucitoare, multă verdeață...” Intrară în Iași către apusul soarelui. Pe str ăzi lungi, pline de meseriași, cu case mai sărăcăcioase decât la B ucurești. Evreii tocmai se pregăteau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
prin sita măruntă ca și ploaia care abia începuse a hypocratismului canin. Iată-l ca atare în antecamera cabinetului particular al doctorului Euthanasie Polidor, reputat specialist în râie și timbre obliterate. Demnă dar amabilă, domnișoara asistentă îl întâmpină cu un platou tradițional cu pâine și sare din care sare un iepuraș. Sărut mâna, am venit. Aveți programare ? Programare nu, dar am un câine cu probleme. Aha. E un câine matematician ! Posibil să fie, că nu știu, iar ce nu știu, știu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o cameră. În ciuda Împotrivirii proprietăresei, Pascal aduce șampania, schimbă cîteva vorbe cu Arielle și pleacă să-și Întîlnească amantul. Scena erotică dintre cei doi bărbați nu este descrisă cum nu va fi nici În Philadelphia, Tom Hanks Împotrivindu-se pe platou, cu Înverșunare, cu țipete, să-l sărute pe gură pe Banderas, atitudine criticată de critici, iar tînărul prieten al lui Pascal Îi cere acestuia, pe neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu-și Îngroape calitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În exterior, sub influența underground (Kusturica) a Parfumului lui Sskind, declarat neconștientizată, lumea filmului a bifat și o altă capodoperă, Parfum de dragoste, cu Christian Slater și Mary Stuart (așa o cheamă, toți așteaptă să i se taie capul pe platou și tremură inutil precum Mihaela Rădulescu În orgasm), În regia magistrală a lui Michael Goldenberg, film pe care nu l-am văzut. Dar am văzut parcă aievea-n fața ochilor, cum spuneam, elegante domnișoare mirosind cuantificat a parfum de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
condamnații la moarte cu ajutorul telecomenzii, pentru ca totul să fie interactiv. CKZ se adresează publicului rugîndu-l să-i voteze unanim condamnarea la moarte. De aici transpar curajul și abnegația acestei ființe de numai douăzeci de ani. Și-odată apare Zdena pe platou cu niște sticle cu cocktail Molotov În mîini și amenință că aruncă-n aer toată panarama dacă nu intervin șeful statului și armata pentru a opri definitiv emisiunea. Se intervine. Deținuților li se dă drumul, finalul e fericit, ieșim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ne Împlinim, cu toții, ca la sanatoriu. Ni se dă voie să zugrăvim copulația cu detalii neorealiste precum indienii. Cultura mondială se Îmbogățește. b) Dacă prin Întrebare se Înțeleg raporturile sexuale dintre editor și scriitor, acestea au rămas jucăușe, Însă-n platou. A apărut doar o nouă poziție: kamikaze. Au apărut și multe editoare, multe dintre ele Înalte, În fața cărora Îți poți folosi sex-simbolul. Și ele Îl folosesc. c) Am observat de la o vreme că unii redactori de carte se numesc editori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîncare. Doar că-i nevoie să mă duc să perii puțin la șefu’ Ăla de sală și să-i dau și lui ceva. M-am dus și-am făcut exact asta, așa că pînĂ la urmă chelnerul ursuz ne aduse un platou cu carne rece, apoi juma’ de homar spinos cu maioneză și salată verde și linte. Șefu’ de sală ne dăduse astea din stocul lui privat, pe care-l ținea fie ca să-l ducă acasă, fie ca să-l vîndă Întîrziaților. — Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și atunci apăru. Era un autoblindat de-al friților, cu toți oamenii adunați pe platformă. CÎnd faci o ambuscadă din asta ai patru sau, dacă-ți permiți, cinci mine Teller pregătite pe marginea drumului. Stau acolo, mai mari ca un platou de supă, stau ca niște broscoi ghemuiți confortabil În propria stagnare. SÎnt așezate-n semicerc, acoperite cu iarbă și sînt conectate Între ele cu o funie bine gudronată pe care o poți găsi la orice furnizor. Un capăt al funiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
față, care rămĂseseră intacte, și În camerele din spate de la fiecare etaj mai curgea chiar și apa. CĂminul nostru, așa Îi spuneam clădirii. În cele mai rele momente, prima linie fusese chiar În fața acestei clădiri, de-a lungul marginii micului platou În jurul căruia se desfășura bulevardul, și puteai să vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu, pînĂ pe dealul mărginit de pini care se ridica În spatele vechiului foișor regal numit Caso del Campo. Acolo se purtau acum bătĂliile și noi ne foloseam de CĂmin atît ca de un punct de observație, cît și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mi-a dat să citesc. Am în copilul meu, la o adică, cel mai mare apărător. Nu mă apăra ca mamă, o apăra frumos, cu demnitate, pe scriitoarea Simona Popescu. „Și-acum du-te și fă-mi și mie un platou (și nu uita sarea!)“, mi-a zis.
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
sex-simboluri, ca să nu le spun sexim-boale. ("Dați mai multe filme cu sexuri", se ruga unul.) De creatorul de chiloți și de creatoarea de modă burtă-goală. Ce "Minerva" cînd Michaela și-a pus silicoane? "Yummy!, salivează domnul Bebe. Cîn' intră-n platou cu balcoanele alea noi, faci ca faxu'!" Cine are nevoie de-o editură profesionistă ca să-l publice pe Pitigrilli? Privatizați "Minerva", domnule ministru Caramitru. Dați-o unui neștiutor de carte. Dacă tiranilor le place să patroneze poezia (vezi Nero), de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stins la 5 dimineața, în 15 martie, '64). Invitația a venit, de astă-dată, în preziua festivalului, dar tata murise de doi ani. M-a dus, în ultima lui toamnă, la Bucium. Sus, în rezervație. Pe "acoperișul lumii", cum îi spunea platoului așezat parcă pe palma lui Dumnezeu. Am stat mult la marginea dinspre oraș, plină de tufe de răsură. Rosa canina. Cascadîr. Tata adăuga s-ul, eufonic, pentru urechile mele. De la distanța aceea (distanțele, ca și pictura, ca și cuvîntul modifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială, nu'ș ce brînzet, nu'ș ce ruladă. Mă simțeam trasă pe roata mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coroane de flori -, mergând încet, cu capetele plecate și cu privirile înfipte în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj (avea fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care morții-vii țineau capul de afiș), Huiduma Bodyguard (la fel de boțită ca și șeful său; ducea într-o mână un radiocasetofon de bord din care susura o melodie blues, complet nepotrivită cu întreaga atmosferă, însă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am adunat În sufragerie și am atacat masa Îmbelșugată pe care o comandase mama În chip expert - varianta ei evreiască de cină În seara din ajunul Zilei Recunoștinței. Cornuri și pâinici, brânză topită, somn și latke, aranjate toate profesionist pe platouri de unică folosință și care așteptau să fie transferate pe farfurii de unică folosință și consumate cu ajutorul furculițelor și cuțitelor de unică folosință. În timp ce liota dădea năvală la mâncare, mama ne-a acordat un zâmbet plin de iubire, Însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trebuie. Și vorbește și cu Miho și ai grijă să Înțeleagă bine ce flori vreau. Fă‑mi legătura cu Robert Isabell la un moment dat, Înainte de prânz, ca să discut cu el despre fețele de masă, cartonașele cu numele mesenilor și platourile pentru servit. Și cu fata aia de la Met, să văd când pot să trec pe la ei să mă asigur că toate sunt pregătite cum trebuie, și spune‑i să‑mi trimită prin fax configurația sălii de mese, ca să fac aranjamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]