KorAP: Find »[drukola/base=prânz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...249 250 251 ...316 >

7,894 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

au o vedere frumoasă spre niște garaje transformate în locuințe, unde, printre căsuțe, cresc o mulțime de plante și copaci. Bucătărioara, dacă reușești să intri în ea, e satisfăcătoare, având o sobă bună cu gaz și un frigider. Ieri la prânz am mâncat conserve de macaroane cu brânză, împrospătate cu ulei, usturoi, busuioc și un alt soi de brânză, și o mâncare delicioasă de dovlecei fierți, reci. (După părerea mea, dovleceii nu trebuie să fie niciodată prăjiți.) Trebuie să-mi aduc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ajungând astfel cu jurnalul meu la zi, mi-am făcut valiza și am părăsit harababura din oribilul meu apartament londonez, în care nu m-a tras inima să mișc măcar un scaun sau să despachetez o ceașcă. Mi-am luat prânzul (am terminat conserva de macaroane cu brânză) și m-am gândit că acum mă desparte de trenul de seară, care avea să mă ducă acasă, o lungă bucată de timp pustiu, văduvit de orice eveniment (mă înșelam). Am hotărât să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
luptasem întreaga dimineață. Partea proastă cu vinurile bune este gradul înalt de alcool pe care-l conțin, și nu te poți apuca, de față cu alții, să torni apă în vin. În ciuda aspirinelor pe care le luasem o dată cu masa de prânz, încă mă mai durea capul de-mi plesnea. O ceață maronie și niște pete negre, foarte volatile și intermitente, îmi tulburau câmpul vizual. Mă simțeam nesigur pe picioare și legat într-un chip foarte ciudat cu pământul, de parcă devenisem brusc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
toate acestea, este cea de a doua zi, și scrisoarea adresată lui Hartley, în plicul ei dolofan, zace încă pe măsuța mea cu fața spre mare, din salon. În timpul dimineții am scris la acest jurnal. În curând, îmi voi lua prânzul: restul conservei de carne de vită, cu cepe fierte. (Cepele simplu fierte constituie un alt fel de mâncare demn de un rege.) Aseară, mi-am terminat varza roșie pe care am mâncat-o cu jumări de ou, și am băut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
a lui. Nu l-am putut aduce la nivelul meu de simplitate culinară și ar fi fost o cruzime să i-l impun. Heringi la grătar pe pâine prăjită și banane cu smântână nu reprezentau ideea lui Gilbert despre un prânz bun, după cum nici eu nu aveam nevoie de amestecurile lui galice, supraâmbelșugate. Mâncam însă salate verzi cu niște sosuri delicioase, și cartofi noi, care constituie unul din felurile mele preferate. (Prăvălia era acum aprovizionată cu salate și cartofiori noi.) Îl

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
complet de masă. — A, da, mulțumesc. Poate că mai târziu ai să-mi ajuți s-o scot de acolo. Uite ce-i, nu pleca încă, mi-ar plăcea să stăm puțin de vorbă. Nu vrei să rămâi la masa de prânz? Trebuie să-ți fie foame. Spune drept, nu ți-e foame? Imediat a devenit clar că era flămând. M-am simțit inundat de grijă și milă, de toate acele emoții puternice și primejdios de plăcute, care-și pândeau momentul secret

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mine și pentru Titus în cămăruța roșie? Titus, o băutură? A luat o bere, iar eu am băut vin alb, în timp ce Gilbert, care se împodobise acum cu un șorț, a aranjat repede și discret masa și apoi ne-a servit prânzul pe măsuța de bambus. Cred că lui Gilbert i-ar fi plăcut să mă servească în fiecare zi în felul ăsta, dar se temea să nu mă irite prin asemenea sugestie. Rolul lui studiat și meticulos de „fecior“ ar fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
culcare, și a dormit pe perne, printre maldărele mele de cărți din odaia de jos. Părea foarte interesat de cărți, dar și-a stins curând lumânarea (îl pândeam de pe scări). La micul dejun a acceptat să rămână să ia și prânzul cu mine. În timpul micului dejun i-am îngăduit mierosului Gilbert să ia parte la conversație. Nu voiam ca Gilbert să-i apară ca un mister demn de interes. După această gustare de dimineață, l-am lăsat pe Titus liber să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
a sugerat să mâncăm afară, lucru la care m-am împotrivit. (Sunt de acord cu domnul Knightley în ce privește mesele al fresco.) Între timp, Gilbert făcuse cumpărături și preparase, conform instrucțiunilor mele, o tocană cu salată de varză crudă, tocată. La prânz, când m-am găsit din nou în tête-à-tête cu Titus, am hotărât că sosise momentul să stau serios de vorbă cu el. Mă săturasem să tot fac eforturi pentru a-i câștiga încrederea și a nu-l speria. Nervii începeau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
înțelege și că e ușor. — Și unde să se ducă? — La mine. Adică... o doriți? — Da. — Și deci vreți s-o conving pe mama mea să-l părăsească pe tatăl meu? Cred că glumiți, îmi cereți cam mult în schimbul unui prânz și al unei cine. — Și al unui mic dejun și al unui ceai. — Sunteți un cinic. Nu mă simțeam cinic. Tot ce ne spuneam părea fals, avea o înfățișare frustă, grosolană. Mă temeam ca, adoptând un ton prea grav, să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mare. Când pleci? Știi, îmi plac prietenii tăi. Și ei te plac pe tine. — Băiatul pare reușit. — Da. — Dumnezeule! Ia te uită acum la apă, parcă-i cuprinsă de spasme. Am pornit împreună spre casă. Era aproape de ora mesei de prânz, dacă mai existau asemenea convenții. James, care-și adusese cu el echipamentul de vacanță la mare, purta acum niște pantaloni de pânză kaki, suflecați, și o veche dar curată cămașă albastră, care-i atârna descheiată, peste pantaloni, dezvăluindu-i bustul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
am atins-o ușor pe umăr, și am ieșit din încăpere. Nu rămâneam niciodată în timp ce mânca. Am încuiat ușa în urma mea. Când m-am întors în bucătărie, i-am găsit pe toți patru în jurul mesei, pe care Gilbert aranjase un prânz alcătuit din șuncă, limbă, salată verde, cartofi noi și ouă tari pentru James. Pierdusem orice interes față de mâncarea lor, ba chiar și față de a mea. Două sticle deschise, cu vin alb, se răceau în chiuvetă, sub apa robinetului. Peregrine, arătând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nu poți înțelege cum poate exista o comuniune atât de totală între doi oameni? — Ba da, răspunse James. Bun, trebuie să plec. Îl însoțesc pe Peregrine până la garaj, și după aceea îl aduc înapoi cu mașina mea. Te văd la prânz. Presupun că va exista un prânz. A existat un prânz, deși atmosfera nu prea a fost cordială. Am mâncat macrouri proaspete, procurate de Gilbert nu știu de pe unde. Descoperise și niște frunze de chimen sălbatic. Firește, Gilbert a gătit. Dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
o comuniune atât de totală între doi oameni? — Ba da, răspunse James. Bun, trebuie să plec. Îl însoțesc pe Peregrine până la garaj, și după aceea îl aduc înapoi cu mașina mea. Te văd la prânz. Presupun că va exista un prânz. A existat un prânz, deși atmosfera nu prea a fost cordială. Am mâncat macrouri proaspete, procurate de Gilbert nu știu de pe unde. Descoperise și niște frunze de chimen sălbatic. Firește, Gilbert a gătit. Dar nimeni n-a mâncat prea mult

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
totală între doi oameni? — Ba da, răspunse James. Bun, trebuie să plec. Îl însoțesc pe Peregrine până la garaj, și după aceea îl aduc înapoi cu mașina mea. Te văd la prânz. Presupun că va exista un prânz. A existat un prânz, deși atmosfera nu prea a fost cordială. Am mâncat macrouri proaspete, procurate de Gilbert nu știu de pe unde. Descoperise și niște frunze de chimen sălbatic. Firește, Gilbert a gătit. Dar nimeni n-a mâncat prea mult, cu excepția lui Titus. M-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
că doarme. Gilbert mi-a raportat că plouă pe scări și apa inundă baia. Am ajuns până la bucătărie și am amețit. Mă dureau toate vânătăile, mi-era foarte frig, și m-am reîntors la foc. Cum sosise, pare-se, ora prânzului, am mâncat puțină supă și pe urmă le-am spus că vreau să fiu lăsat singur să mă odihnesc. M-am așezat în fotoliul meu, înfofolit în pături, și am început să reflectez. Ploaia făcea atâta zgomot, încât nu mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și impregnat de sare. Am hotărât că era înțelept să-mi împachetez câteva lucruri într-o valiză mică, pentru eventualitatea unei evadări rapide, și în timp ce-mi adunam lucrurile, inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Am luat un prânz îndestulat, nu pentru ca-ș fi avut poftă de mâncare, ci pur și simplu din simțul datoriei, însă n-am băut nici o picătură de alcool. După prânz, am colindat iar toată casa închizând cu grijă și zăvorând ușile și ferestrele. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ce-mi adunam lucrurile, inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Am luat un prânz îndestulat, nu pentru ca-ș fi avut poftă de mâncare, ci pur și simplu din simțul datoriei, însă n-am băut nici o picătură de alcool. După prânz, am colindat iar toată casa închizând cu grijă și zăvorând ușile și ferestrele. Am golit apa din cele două găleți din pod, și le-am așezat pe loc sub gaura din tavan. Când am coborât în cămăruța roșie, am descoperit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
m-am lăsat să plutesc până când mi s-a făcut frig; atunci m-am cățărat afară din apă și m-am întors acasă gol, ducându-mi hainele pe braț. Marea îmi redeșteptase foamea, și când am considerat că e ora prânzului, mi-am încălzit restul de supă congelată și am deschis o conservă de frankfurter și una de varză acră. Hotărâsem, pe jumătate, să plec a doua zi la Londra. Mă gândisem, pe jumătate, să-i telefonez lui James, care s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
pe secretara mea, domnișoara Kaufman - despre care se poate să nu fi pomenit până acum - la o cafea în oraș și am ascultat o lungă și jalnică poveste despre bătrâna ei mamă. Am invitat-o și pe Rosemary Ashe la prânz într-o bodegă și am ascultat toată povestea despre Sidney și Maybelle. Maybelle are douăzeci de ani. Rosemary încă mai speră ca lui Sidney să i se întoarcă mințile la cap. Copiii adoră Canada. Rosemary gândește că manifestă o atitudine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Battersea și la eterna dramă a apelor fluviului, înălțându-se și prăbușindu-se. Aștept. Lui Peregrine urmează să i se discearnă o distincție pentru serviciile sale în slujba păcii. Rosina a plecat în America, să turneze un film. Am luat prânzul pe rând cu Rosemary, cu domnișoara Kaufman, cu bietul Fabian, și cu un tânăr actor frenetic, pe nume Erasmus Blick. Desigur, nu mi-am mai dat osteneala să notez aici că sunt întruna sâcâit de oameni de teatru care au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și sănătoasă și locuiește în Australia; există momente când sunt absolut convins că și ea a murit. Peregrine a deschis ușa și s-a prăvălit la pământ, ciuruit de gloanțe. La urma urmei, a murit ca un erou la datorie. Prânzul cu domnișoara Kaufman. Sidney a sosit la Londra ca să discute cu Rosemary. Rosina a vorbit la un miting în Trafalgar Square. Lizzie și cu mine îl urmărim pe Gilbert la televizor. Unchiul Abel, dansând cu mătușa Estelle, abia de-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
inexpresivă. Așa cum, ori de câte ori ascult muzică de Wagner, îmi amintesc de Clement murind și plângând peste propriul ei pat de moarte. În iad sau în purgatoriu, nu cred că va fi nevoie de alte torturi, mai rafinate. O săptămână aglomerată. Luat prânzul cu domnișoara Kaufman și aranjat ca mama ei să fie internată într-o confortabilă și costisitoare „casă de bătrâni’“. Se pare că eu voi suporta cheltuielile. Încep să devin sfânt, în cele din urma? Luat o băutură cu Rosina. Se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
viața politică. Pretinde că-i foarte ușor să influențezi mulțimile prin discursuri. Întâlnit cu Aloysius Bull și Will Boase. Îmi cer să intru în noua lor companie teatrală. Refuzat. Fost la o vizionare particulară a oribilelor picturi ale lui Doris. Prânz cu Rosemary care speră că povestea cu Maybelle s-a dezumflat. O nouă scrisoare de la Angie. Plecat la Cambridge, în vizită la soții Bandstead și asistat la o nouă demonstrație de mariaj fericit și de împăunare cu copii frumoși și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Am luat-o pe domnișoara Kaufman la Hamlet și mi-a plăcut. Primit o foarte tentantă invitație în Japonia. Luat hotărârea să-mi redeschid telefonul și, pe dat\, am descoperit-o pe Angie pe fir. Aranjat să luăm masa de prânz împreună, vineri. Fritzie sosește mâine. Da, fără îndoială, am fost îndrăgostit de propria mea tinerețe. Mătușa Estelle? Nu, nu. Cine a fost cu adevărat prima ta dragoste? Dumnezeule, mare, blestematul de sipet cu demonul captiv a căzut pe jos! Vecinii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]