6,431 matches
-
să-l determine pe soț să creadă ceea ce vrea ea, să restabilească armonia inițială și să alunge orice suspiciuni. Mai este o donna demonicata prin infidelitatea de care se face vinovată și prin viclenia cu care își susține cauza (inocența pretinsă în căsnicie, puritatea și cinstea), dar, ca și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un timp oarecare. Să mă lăsați cu toții a-l căuta serios, măcar acum când s-a tras el din instinct la mine. De patru ani el este nebun, numai din sifilis încarnat ce este în corpul lui. Oaren-a știut toți pretinșii săi amici, de nu li-a venit în minte să-l puie în salce de a ajuns în starea de a-i pune șapte grame de mercur pe corp? (...) Mai de timpuriu nu ar fi reclamat boala lui așa de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
al lui Iov. Mi-e silă să spun mai mult, dar lucrul e la putința de informație a oricui. De altfel, autorul broșurii e așa de puțin documentat și așa de plin de importanța studiului său, încât găsind în manuscrisul pretins inedit pe care îl reproduce că greutatea creierului poetului a fost de 1490 gr., se grăbește să pună o notă critică: „G. Călinescu (sic) în Viața lui M.Eminescu arată în mod greșit greutatea encefalului de 1400 gr.” Ce grozavă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
comentariul d-lui Potra, încât nu știi care e contribuția unuia și care a altuia. Nu altfel proceda Octav Minar, care publica texte filozofice eminesciene „din colecția particulară”, fără să arate ce e propriu și ce e document. Până la publicarea pretinsului document în facsimil suntem îndreptățiți să-l socotim un fals. Dar și de ar fi autentic, memoriul necunoscutului doctor nu prezintă nici un interes și e numai un pretext pentru d. Potra, care poate nu înțelege o iotă din poezia lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ale metafizicii. McGuiness califică ontologia Tractatus-ului, înțeleasă ca discurs despre determinări proprii lumii, independent de minte și de limbaj, drept un „mit“. Mitul ontologiei Tractatus-ului constă în sugestia că autorul ar spune ceva despre esența lumii ca atare. Pentru Wittgenstein, „pretinsele obiecte, care există etern și care fixează limite pentru ceea ce se poate spune, se dovedesc a fi în realitate o trăsătură a gândirii și limbajului nostru, dar o trăsătură care eludează puterile noastre de expresie“47. „Logica limbajului“ și „logica
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la existență al credințelor religioase nu va putea fi apărat invocând pretinsa lor utilitate. Căci multe imperative și interdicții impuse de către biserici credincioșilor se dovedesc dăunătoare.47 La întrebarea cum poate fi explicată totuși supraviețuirea confesiunilor religioase și a bisericilor într-o lume în care viața practică a oamenilor este condusă într-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
propriile emoții și puseuri emoționale (negative), ce par mereu revoltate și depășite de situație. Dispoziția lor se schimbă de la o clipă la alta. Cererile lor sunt numeroase, adesea incoerente și simultane. Nu le putem satisface în totalitate sau în momentul pretins (întotdeauna). În cele mai multe cazuri, ele sunt colerice și instabile emoțional. Sunt persoane surprinzător de exigente, de dificile, de imprevizibile, greu de coordonat. f. Cronofagii. Sunt "hoții de timp". Sunt cei cărora le place să piardă vremea și care consideră că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sunt tratate separat controlul accesului în sistem și autentificarea. Prin documentul de față nu se tratează problemele referitoare la rețele. Cerințele pe linia autentificării sistemelor cu utilizatori multipli sunt: 1. sistemul va dispune de un mecanism de autentificare a identității pretinse de utilizator (C); 2. sistemul va trebui să arate că execută întreaga procedură de autentificare a utilizatorului, chiar dacă identificatorul de utilizator introdus nu a fost valid. Mesajul de eroare dat de sistem nu va conține informații referitoare la partea sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
nu își urăște semenii și nu îi disprețuiește. Prin firea sa sociabilă, are nenumărați prieteni. Îi place să stea de vorbă cu oameni simpli, cu necunoscuți, descoperind la aceștia mai mult bun-simț și o formulare mai sugestivă decât la atâția pretinși intelectuali. Mai mult, o altă latură a spiritului său este secreta simpatie, complicitatea afectivă față de tipurile și moravurile pe care le conturează. Eroii din comedii, toți pierde vară de bodegă, toți cetățeni pasionați de politică, gazetari și funcționari, sunt înfățișați
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
metodă de a conduce și de a fi condus?" Pe de o parte, societățile de tip Guayaki și Nuer. Lumi înapoiate pentru omul modern, organizate pentru a face imposibile dezbinarea societății, inegalitatea, servitutea voluntară. Pe de altă parte omul modern, pretins superior, pentru care un grup uman (organizat, civilizat) fără șefi, fără servitute voluntară este imposibil, de neconceput pe pămînt. Cine suntem? Dacă vrem să răspundem cu sinceritate, trebuie să acceptăm reacția de uluire pe care un Nuer ar avea-o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de constrîngerile și determinismele impuse de ideea de realitate.) Aservirea omului modern față de științele umane este una din componentele servituții voluntare moderne. Problema care se pune este cea a relațiilor dintre cunoaștere, realitate, libertate și responsabilitate. Limitînd libertatea oamenilor, în numele pretinsului imperativ științific, științele umane le reduc responsabilitatea. Ele produc ceea ce vom numi a-responsabilitate. A fi a-responsabil înseamnă a fi convins și a demonstra că decizia și comportamentul nefiind libere, pentru că sunt, de exemplu, condiționate sociologic, problema responsabilității nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
istorie a luptei între r. și antirealism. Ținute sub permanentă și strictă supraveghere, obligate să evolueze pe un anume „făgaș”, trasat cu anticipație, era fatal ca arta, literatura să fie deposedate de propriul specific (recuperat doar cu intermitențe) și ca pretinsul „realism socialist” să devină de-a dreptul negația r. Repere bibliografice: Karl Marx, Friedrich Engels, Despre artă și literatură, București, 1953; Georg Lukács, Probleme des Realismus, Berlin, 1955; Gaëtan Picon, Le Réalisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 162-184
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
ale metafizicii. McGuiness califică ontologia Tractatus-ului, înțeleasă ca discurs despre determinări proprii lumii, independent de minte și de limbaj, drept un „mit“. Mitul ontologiei Tractatus-ului constă în sugestia că autorul ar spune ceva despre esența lumii ca atare. Pentru Wittgenstein, „pretinsele obiecte, care există etern și care fixează limite pentru ceea ce se poate spune, se dovedesc a fi în realitate o trăsătură a gândirii și limbajului nostru, dar o trăsătură care eludează puterile noastre de expresie“47. „Logica limbajului“ și „logica
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
semnala inconsistențe în sistemele 348 GÂNDITORUL SINGURATIC dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la existență al credințelor religioase nu va putea fi apărat invocând pretinsa lor utilitate. Căci multe imperative și interdicții impuse de către biserici credincioșilor se dovedesc dăunătoare.47 La întrebarea cum poate fi explicată totuși supraviețuirea confesiunilor religioase și a bisericilor într-o lume în care viața practică a oamenilor este condusă într-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
accentuează implicarea În relațiile sociale relativizând normativitatea de un fel sau altul; structura de interacțiuni sociale, mai degrabă decât cea normativ-simbolică, exprimată prin conținutul și intensitatea rețelelor de relații sociale, modelează acțiunea individuală Într-o măsură mult mai mare decât pretinsa funcție de utilitate a actorilor, valorile internalizate sau cunoașterea practică a acestora. Cu alte cuvinte, Granovetter accentuează relativitatea acțiunii În raport cu rețeaua sau cu sistemul de relații În care este implicată. Conceptul de relații sociale este Însă puțin explicitat de Granovetter, accepțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și R. Freeman (1998) Își asumă rolul de antreprenori ai schimbării sociale prin intermediul concepțiilor teoretice vehiculate; de altfel, ei propun depășirea polarității metodologice pozitivism - antipozitivism În analiza organizațiilor. Ei argumentează că atât pozitivismul cât și antipozitivismul se bazează pe o pretinsă neutralitate etică care le golește de conținut. Autorii propun o metodologie pragmatică care să facă loc eticii În cercetare și care „să servească scopuri umane, să evidențieze simultan dimensiunea morală a organizațiilor și astfel cercetarea să aibă valoare practică” (1998
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
privind capitalurile fictive și capitalurile reale. Și se simte dator să le definească cît mai precis, însoțindu-le și de exemple, bune a le pricepe și cei cu patru clase și un curs de violoncel: "Capitalurile fictive sînt toate acele pretinse reprezentații ale bogăției, ale tranzacțiilor, precum acțiuni, obligațiuni, polițe, hîrtii de credit, care nu reprezintă o valoare reală sau serioasă. Așa sînt biletele de stat sau de bancă cu curs forțat și care nu se bazează pe o rezervă metalică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dar această descreștere pentru a avea loc, e natural legată de degenerarea fizică a rasei române. Se observă în același grad o descreștere a numărului instrumentelor de muncă, a numărului vitelor. Pe de o parte, exigențele economice ale unui stat pretins civilizat cresc zilnic și pretind o muncă din ce în ce mai intensă pentru a fi acoperite, pe de alta, prin degenerarea fizică a rasei muncitorului și prin pieirea instrumentelor sale de muncă, se înlătură însăși posibilitatea muncii. Paralel cu aceste două rele generale
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Arta în ea însăși privește pe acei care-i dau naștere. În principiu, artiștii o produc numai pentru dînșii. Ea este rezultatul unei experiențe eminent subiective. De aceea, deopotrivă nu are sens obligația de a se supune unor postulate estetice pretinse universale, și nu există nici un drept obiectiv de a interveni în judecarea lucrărilor artistice. Arta izolează conștiințele în grupe de tipuri natural înrudite. Numai știința și practica le leagă, prin obligație rațională și silă exterioară, anulînd asperitățile iraționale ale experienței
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de către contemporani. Bun și temeinic cunoscător al manuscriselor eminesciene adăpostite de Academia Română, este acribios în decelarea erorilor în exegeza eminesciană. Nu sînt scutiți de observații nici G. Ibrăileanu, nici C. Botez, G. Călinescu, amintitul deja Ion Sân-Giorgiu, Gh. Panu (cu privire la pretinsa sa participare la întîlnirea Junimii unde Eminescu a citit Sărmanul Dionis). Apreciază și mulțumește lui D. Murărașu, pentru meritoria sa lucrare: Naționalismul lui Eminescu. G. Călinescu este opozat lui D. Murărașu și amendat pentru scăpările din Viața lui Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate de recuperarea adevăratelor valori (că asupra întregii afaceri cu recuperarea, pe sume fabuloase, a pretinselor brățări dacice - despre care Dan Iosif lăsa să se înțeleagă într-un interviu labeunuteve că ar fi o făcătură a "băieților cu ochi albaștri" care au dat un sens superior mormanelor de cosoni din dotare și care nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care sunt vinovați, în integralitatea lor, membrii acestui strat fetid al istoriei recente, cei care l-au dat jos pe Ceaușescu nu pentru a moderniza țara, ci pentru a o jefui eficient și pentru a se bucura, măcar în interstiții pretins democratice, de putere și de privilegii. Și de sentimentul agresiv afișat al impunității. Dacă despre rețelele nomenclaturiștilor de partid, vechi sau create și reproduse în postcomunism, s-a mai vorbit pe ici, pe colo, despre tentaculele subterane ale spionajului ceaușist
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
comanda unui fost șef de serviciu de spionaj, cei care sunt maeștri la folosirea instrumentelor bancare paralegale din off-shore-uri. Căci, dacă urmărim modul în care Rusia a destabilizat cu intenție, din punct de vedere economic și politic, toate țările din pretinsa lor sferă de influență și dacă ne aducem aminte că, în ciuda clamatei noastre independențe față de Kremlin, în 1968, datele obținute de legendara "operațiune Caraman" au fost imediat urcate într-un avion militar și duse la Moscova și dacă ne mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
evitate dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea unei persoane hipnotizate că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să dea de gol atitudinea persoanei în cauză. (Trivers 1985:395) Această descriere a noțiunii de autoiluzionare, termen mai potrivit decît auto-amăgirea, se aplică mai degrabă membrilor Pentagonului decît femeilor angoasate consultate de Werth și Flaherty. Auto-iluzionarea și în special pretinsa autoiluzionare sînt facilitate și susținute prin colaborare. Despre auto-iluzioniștii autori ai documentelor Pentagonului, Arendt (1972:35-36) are următoarele de spus: Lumea internă a guvernării, cu birocrația pe de o parte și viața socială pe de alta, a facilitat apariția auto-amăgirii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]