6,400 matches
-
oraș al lui Knut Lavard, pe 25 iunie 1134, în ciuda advertismentelor. El a fost întâmpinat de cler, însă el și avangarda sa au fost uciși înainte de a putea ajunge la palatul regal, locuitorii orașului întrocându-se împotriva sa. Eric a fost proclamat rege la adunarea de la Scania, la St. Liber Hill, iar Lund a devenit capitala sa. Kesja s-a întors în Danemarca unde a fost proclamat rege la adunarea Urnehoved din Schleswig. Eric l-a urmărit și l-a ucis atât
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
înainte de a putea ajunge la palatul regal, locuitorii orașului întrocându-se împotriva sa. Eric a fost proclamat rege la adunarea de la Scania, la St. Liber Hill, iar Lund a devenit capitala sa. Kesja s-a întors în Danemarca unde a fost proclamat rege la adunarea Urnehoved din Schleswig. Eric l-a urmărit și l-a ucis atât pe Niels cât și pe fii săi, dintre care doar Olaf Haraldsen a reușit să scape cu viață. Apoi a căutat să consolideze și să
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
urmărit și l-a ucis atât pe Niels cât și pe fii săi, dintre care doar Olaf Haraldsen a reușit să scape cu viață. Apoi a căutat să consolideze și să legitimeze domnia sa, oferind titluri și privilegii susținătorilor săi și proclamându-l pe nepotul lui Asser, Episcop Eskil de Roskilde. El a inițiat procesul de a obține canonizarea cumnatului său Knut Lavar și a stabilit o mănăstire la Ringsted. Eric a vrut să stabilească dreptul divin al regilor și canonizarea lui
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
acesta petrecându-și următorii trei ani în Turnul Søborg Turnul cu Arhiepiscopul. În scopul de a-și cumpăra libertatea, Contele a fost nevoit să cedeze toate pământurile sale din nord de la Elbe Ducelui Valdemar în 1203. Ducele Valdemar a fost proclamat rege la Adunarea din Iutlanda. În 1203, Valdemar a invadat și cucerit Lybeck și Holstein, adăugându-le la teritoriile controlate de Danemarca. În 1204 el a încercat să influențeze rezultatul succesiunii norvegiane prin conducerea unei flote daneze la Viken, în
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Abel și alți 24 de nobili au depus un jurământ oficial cum că Ducele nu a avut nici un rol în asasinarea regelui, s-a crezut că regele Eric a fost ucis de către frații săi. După îndepărtarea acuzațiilor, Abel a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea de la Vibord, pe 1 noiembrie 1250. Regele și-a petrecut cea mai mare parte a domniei sale luptându-se cu adversarii săi. Prin permiterea fiului lui Abel, Vladimir Abelson să fie Duce de Schleswig, el a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
să îi controleze printr-o singură biserică (1525). Începând cu 1427 Frederic autorizează închiderea unor biserici franciscane și moare la 10 aprilie 1533, trupul fiindu-i înhumat la catedrala din Schleswig. După moartea tatălui său în 1533, Cristian a fost proclamat rege la o adunare din Rye, în 1534. Consiliul de Stat danez, dominat de episcopii catolici și de nobili, au refuzat să-l accepte pe Ducele Cristian ca rege și au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
accepte pe Ducele Cristian ca rege și au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de a-l restabili pe Cristian al II-lea la tronul danez. În opoziție cu regele Cristian al III-lea, Contele Christopher a fost proclamat regent la Adunarea Ringsted și la Adunarea Skåne la St. Liber Hill de la Catedrala Lund. Rezultatul a dus la un război civil timp de doi ani, cunoscut sub numele de Feuda Contelui, între forțele protestante și catolici, război pe care
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
operațiunilor aliate "Overlord" și "Dragoon" din the vara anului 1944. Cea mai mare parte a Franței a fost eliberată până în septembrie 1944. Mai multe baze de submarine au rămas sub controlul german până în mai 1945. Guvernul francez în exil a proclamat restaurarea Republicii Franceze, asigurând astfel continuitatea cu defuncta a treia Republică. Guvernul provizoriu a recrutat trupe proaspete pentru participarea la înaintarea aliată spre regiunea Rinului și asaltul asupra Germaniei. Pentru formarea noii armate franceze - "Armée française de la Libération" - a fost
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
de către un crucișător german, și a fost ușor deteriorat. O trupă de comando a mers la țărm pentru a finaliza distrugerea. În 1939, atolul a fost încorporat în colonia britanică a Insulelor Gilbert și Ellice. În 1979, atolul și-a proclamat independența, devenind parte a republicii Kiribati. Tabuaeran a avut o populație de 2.539, conform recensământului din 2005. În principal, coloniștii gilbertezi au cumpărat din Kiribati, prin plantațiile Insulelor Fanning, copră pe care să o prelucreze în industrie. Capitala este
Tabuaeran () [Corola-website/Science/334075_a_335404]
-
rege al Norvegiei. Timp de 400 de ani care au urmat, Norvegia va fi condusă din Danemarca, până la separarea din 1814. Când bunicul matern Valdemar al IV-lea al Danemarcei a murit, Olaf avea doar cinci ani. El a fost proclamat rege al Danemarcei anul următor de către Danehof. Mama lui, regina Margareta, a fost regentă în timpul minoratului său. Olaf a devenit rege al Norvegiei după moartea tatălui său în 1380. Chiar și după ce Olaf a ajuns la majorat (15 ani) în
Olaf al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/334361_a_335690]
-
de 16 ani, Olaf a murit pe neașteptate; a fost înmormântat la mănăstirea Sorø. Imediat au apărut zvonuri că Olaf a fost otrăvit, lucru care mai târziu a alimentat povestea "falsului Olaf". După moartea lui, mama lui Olaf a fost proclamată "doamnă atotputernică și regentă a regatului Danemarcei". La acea vreme Danemarca nu avea legi care să permită unei femei să conducă de drept. Anul următor Norvegia a proclamat-o "regină domnitoare". După înfrângerea și răsturnarea regelui Albert în 1389 a
Olaf al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/334361_a_335690]
-
alimentat povestea "falsului Olaf". După moartea lui, mama lui Olaf a fost proclamată "doamnă atotputernică și regentă a regatului Danemarcei". La acea vreme Danemarca nu avea legi care să permită unei femei să conducă de drept. Anul următor Norvegia a proclamat-o "regină domnitoare". După înfrângerea și răsturnarea regelui Albert în 1389 a fost proclamată "doamnă atotputernică a Suediei". La 13 iunie 1397, ea a fost în măsură să unească cele trei regate scandinave într-o uniune personală sub o singură
Olaf al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/334361_a_335690]
-
atotputernică și regentă a regatului Danemarcei". La acea vreme Danemarca nu avea legi care să permită unei femei să conducă de drept. Anul următor Norvegia a proclamat-o "regină domnitoare". După înfrângerea și răsturnarea regelui Albert în 1389 a fost proclamată "doamnă atotputernică a Suediei". La 13 iunie 1397, ea a fost în măsură să unească cele trei regate scandinave într-o uniune personală sub o singură coroană pentru succesorul ei, Eric de Pomerania. După Olaf, timp de peste 550 de ani
Olaf al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/334361_a_335690]
-
existând atât în perioada în care orașul a aparținut statului austro-ungar, cât și în perioada în care orașul a aparținut României. Afiliată Universității din Cernăuți, Junimea a fost înființată la 7 decembrie 1878. Ea a dus mai departe idealurile patriotice proclamate de Arboroasa, pe care autoritățile o desființaseră în luna noiembrie a anului precedent. Aproape toți membrii societății desființate s-au alăturat Junimii. Conducerea inițială i-a inclus pe Dimitrie Onciul ca președinte și pe Ciprian Porumbescu ca secretar. Membrii purtau
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
a fost o prințesă de Holstein-Gottorp - cu viitorul țar Petru III în 1745, a fost întărită unirea dinastiei Romanov și Holstein-Gottorp De atunci dinastia imperială rusă a fost numită „Holstein-Gottorp-Romanov”. După asasinarea lui Petru în 1762, soția sa a fost proclamată împărăteasă sub numele Ecaterina a II-a. Fiul Ecaterinei, Pavel I, ia urmat în 1796 pe tron, și a instituit ordinul „Sfânta Ana” ca un ordin al Imperiului Rus la 15 aprilie 1797. Împăratul Alexandru I, fiul lui Paul I
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
Reagan și-a făcut prima apariție publică după recentul atentat contra să. Începând din 2004 în Canada victimele Holocaustului sunt comemorate oficial de ziua de Yom Hashoá - 27 Nisan, după calendarul evreiesc În anul 1993 președintele francez François Mitterrand a proclamat 16 iulie ca zi națională de comemorare a victimelor evreiești ale regimului pronazist de la Vichy. Această eră dată la care în 1943 poliția și jandarmeria franceză a arestat un număr mare de evrei din Paris și suburbii și i-a
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
sunt uniți în problema Palestinei. De asemenea a izbutit să blocheze o rezoluție anticreștină inițiată de reprezentanții din Iran pentru a nu provoca o fractură în frontul unit al arabilor musulmani și creștini împotriva proiectului sionist în Palestina. Conferinta a proclamat Zidul de apus ca loc sacrosanct al Islamului și a denunțat sionismul și vânzarea de pământuri evreilor. În 1934 candidatul lui al-Husseini, dr.Hussein Fahri al Khaledi, l-a înfrânt pe Ragheb al Nashashibi în alegerile pentru funcția de primar
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
a fost un călugăr român care s-a aflat în fruntea celei de-a doua revolte anticatolice din Transilvania secolului al XVIII-lea. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 28 februarie 1950, fiind proclamat solemn ca sfânt mărturisitor la 21 octombrie 1955 în Catedrala ortodoxă din Alba Iulia. Sofronie s-a născut în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în satul românesc Cioara (azi Săliștea, Alba), care era în acel timp parte a
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
nu a fost nimic decât un nesfârșit zadarnic, o interacțiune de imagini și dorințe, și a susținut ateismul și pesimismul. Ideile lui Schopenhauer au fost adunate și prelucrate de Nietzsche, care a preluat variatele lor respingeri a lumii, pentru a proclama „Dumnezeu este mort” și a respinge toată filosofia sistematică și toată lupta pentru un adevăr fix ce transcede individul. Nietzsche a văzut în astfel de idei promovate de el, nu baze pentru pesimism, ci posibilitatea unui nou tip de libertate
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
religios wahhabit sunit. De la vârste fragede, elevii sunt învățați că șiiții nu sunt musulmani și că șiismul este o conspirație pusă la cale de evrei, de aceea șiiții sunt pasibili de moarte. Profesorii guvernamentali wahhabiți, precum Abdulqader Shaibat al-Hamd, au proclamat la posturile de radio oficiale că musulmanii șuniți nu trebuie „să mănânce mâncare șiită, să se căsătorească cu ei, sau să-i lase să-și îngroape morții în cimitire musulmane”. Guvernul a restricționat numele pe care șiiții le pot pune
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
pedepsiți în vreun fel. La un seminar despre internet desfășurat în Orașul Științei și Tehnologiei „Regele Abdulaziz”, profesorul Dr. Bader Hmood Albader a explicat cât de benefic pentru societate este internetul, dar că există multe site-uri pe care șiiții proclamă că sunt musulmani, care ar trebui închise. Există discriminare și în sânul forței de muncă. Profesorii șiiți nu au voie să predea materii sau teme religioase, care constituie jumătate din cursurile desfășurate în învățământul secundar. Șiiții nu pot deveni directori
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
în 1494, iar ascensiunea sa către un imperiu a început în 1501, când a cucerit o mare parte din Azerbaidjan și Tabrizul, acolo unde și-a instalat capitala. De acolo, la scurt timp a cucerit restul Azerbaidjanului și Armenia. Se proclamă șah în 1502 și declară islamul șiit drept religie de stat. Cucerește centrul Iranului în 1504, iar până în 1508 pacifică frontiera de Vest și aduce sub stăpânirea sa Bagdadul și Sud-Vestul Iranului. În 1510 cucerește Heratul și Khorasanul. În teritoriile
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
iulian, 6 ianuarie în cel egiptean), pentru că în această zi, în care soarele își începe drumul înapoi spre cerul nordic, închinătorii păgâni ai lui Mithra celebrau "dies natalis Solis Invicti" (ziua nașterii soarelui invincibil). La 25 decembrie 274, Aurelian a proclamat zeul-soare drept principalul zeu protector al imperiului și i-a dedicat un templu în Campus Martius. Crăciunul a luat ființă într-un timp când cultul soarelui era deosebit de înfloritor la Roma“. — "New Catholic Encyclopedia" (1967), vol. III, p. 656. Cercetători
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
nord-caucaziene de la Karaciai-Cerchezia până la Marea Caspică, sunt parte a teritoriului invadat de Rusia în secolul al XVIII-lea, care ulterior i-a expulzat pe cei mai multe dintre caucazieni în Turcia, Bulgaria, Siria, Iordania și alte state. Aceleași figuri au proclamat Emiratul Caucaz, după căderea Republicii Cecene Icikeria. Din punct de vedere geografic, termenul Caucazul de Nord cuprinde versantul nordic și extremitatea vestică a munților Caucazul Mare, precum și o parte din panta de sud-vestică (până la râul Psou). Zona de stepa pontică
Caucazul de Nord () [Corola-website/Science/331530_a_332859]
-
doi însoțitori ai sfântului au fost eliberați printr-o răscumpărare de mare preț. Principele polonez a răscumpărat, de asemenea, ceea ce a mai rămas din trupul martirului și a fost înmormântat în orașul Gniezno. Papa Silvestru al II-lea l-a proclamat sfânt în anul 999. În anul 1000 împăratul Otto al III-lea a ridicat Dieceza de Gniezno la rang de arhiepiscopie.
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]