7,185 matches
-
pierderii cuiva foarte drag. Niciodată nu vei vedea un mitocan Înnebunind de prea multă nuanță. Orice jigodie care dă În patima băuturii se joacă, până la urmă; cum ai putea crede că Își asumă psihic viciul un antropoid cu școala profesională, programat să edifice Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată ca una din miliardele de celule ale ficatului Într-un organism? „Voi afla eu până la urmă, nici un cuvânt nu e Întâmplător“, Își mai zise. Avea să-l Întâlnească a doua zi pe Căreală, În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să i se îndeplinească poruncile, tăcut. Nu putu să se miște de acolo până spre seară. Era povestea, spusă din interior - informatori, delatori, spioni, denunțuri anonime, conciliabule, discuții private cu împăratul, ordine trimise tribunilor și prefecților -, a persecuției îndelungate și programate care distrusese familia sa și pe cei credincioși ei. Cu o precizie necruțătoare, Tiberius însuși adunase materialele. Vinovații ieșeau la iveală cu zecile, din vremea agoniei Juliei, a asasinării lui Gracchus, din teribilele zile de la Antiohia; numele și declarațiile acuzatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă discontinuitățile, arbitrariul, amestecul, trecerile libere, capricioase de pe un nivel pe altul, productivitatea semantică a cuvintelor și expresiilor, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor, combinatorica programat aiuristică. Avem de-a face cu ceea ce Sedlmayr numea „deplasarea centrului de greutate al omului în sfera anorganicului” (recte a mecanicului, dar nu numai - v. Sedlmayr, op. cit., p. 148). Mimesis-ul tradițional este în general abolit, fără a pierde totuși contactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ventilația necesară, ca să nu se asfixieze, și, ordinul a devenit, uzura zilnică, ani și ani. El se păzea tare de ea. Și o controla, la sânge,în fiecare zi, de trei ori. Mai cu seamă, după ce-și făcea somnul programat, la care nu renunța pentru nimic în lume. Pensia o luau, ambii, pe bază de card, de la CEC-ul din orașul reședință de județ. Din comuna lor și până acolo, nu era tare departe. Și apoi, aveau la îndemână mijloace
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu raze de lună ceruri cu stele din universuri paralele atenție privitul prin ochi de ciclop comportă riscuri majore oricine se poate rătăci pe frecvențe joase infestând netul și bibliotecile căderea în gol nu e ca și cum ai juca șotron săptămână programată (mare) acum e ziua întunericului pare că a câștigat în instanță stăpânirea și dreptul de a culege fructe furtunoase spinii îi înțeapă pe toți ai mei noroiul mi-a infestat retina doar Veronica îmi șterge fruntea cu Chipul Lui de la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mulțumeam pentru toate acele seri în care mă lua cu el, acasă, pentru o cină în familie). Jackson nu ajunsese încă la serviciu. M-am așezat, din nou, la biroul meu și mi-am deschis calculatorul. Eu și Jackson aveam programate, în ziua aia, mai multe întâlniri cu potențiali autori, iar după-amiază ne vedeam cu o romancieră, ca să-i prezentăm notele făcute pe marginea manuscrisului ei. Jackson prefera să-și prezinte personal scrisorile editoriale, ca să nu intervină neînțelegeri cu autorul în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
diviziei când s-a născut Simon. N-o să uit niciodată. Eram într-o ședință cu Clive Aldrich - megaputernicul director general al companiei mamă, Mather-Hollinger - când mi-am aruncat ochii pe ceas. Slavă Domnului că mi-am adus aminte că aveam programată cezariana peste o oră! Chiar și pe vremea aia, asistenții mei tot nu erau în stare să-mi organizeze programul. Vivian și-a dat ochii peste cap, complet exasperată. — Oricum, după două ore, citeam manuscrise și vorbeam la telefon. Morfina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de treflă, zîmbește Roja, nu-i rău. — Ați început în stil de mare profesionist, ia să-l vedem acuma pe el, dacă ne dă emoții. — Opt roșu, ești sub noi nenicule, se adresează Roja dealerului care are mișcările unui robot programat să facă aceleași operațiuni, sper s-o ții tot așa pînă la capăt, se bucură frecîndu-și coatele de masă, fîțîindu-se pe scaunul rotativ. — Pun pariu că o să faceți 21 cu a doua carte, forțează Patru Ace nota, mă credeți? — Simți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
decât de câștigat. Va șterge În acest fel ceva din impresia jalnică pe care o lăsase la bar, În urmă cu o zi, când se Întâlnise cu Iolanda din Întâmplare, după ce timp de doi ani mișcările lor fuseseră perfect coordonate, programate, ferite de apariții bruște și plecări neașteptate. Oricum, interpretarea pe care el o dăduse expresiei „carte blanche” i se părea acum arbitrară. Ar mai putea contramanda totul printr-un alt anunț. Sau să Închidă casa și să plece aiurea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că n-am fost programat să am sensibilitate! spuse visător Stejeran! Uitați-vă ce frumos se vede Pământul, tovarășe comandant! Dar ce folos, dacă nu simt nimic! Stau așa și mă uit ca prostu’ pe hublou. Nici dumneavoastră n-aveți programată sensibilitatea? — N-am, răspunse Felix S 23. Treci și mătură, a intrat praful la decolare. Și le-am spus de o mie de ori să facă ușile etanșe, că doar nu e tramvai, e navă cosmică. Dar ai cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
într-o pană de energie? La asta nu te gândești? Uită-te la mine și la tovarășul Dromiket! Crezi că nouă nu ne-ar face plăcere să ne distrăm cu câte un kilowat-doi, mai ales că suntem și mai complex programați decât dumneata? Crezi că noi ne ținem kilowații de prăsilă? Nu, tovarășe! Tot pentru voi îi ținem, să vă ajutăm în caz de accident, de boală! Așa că te rog să nu mai discuți de pomană! — Dragii mei - interveni languroasă Getta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dromiket 4 În timp ce robotul TESA Stejeran 1 îi împărtășea roboatei Getta 2 impresiile sale în legătură cu unele aspecte legate de existența terestră, în general, și de viața la Centrul Spațial UNIVAX de la Drăgănești-Vlașca, în special, robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4, programat să se trezească din oră-n oră pentru a urmări traiectoria navei, se trezi. Conform unui obicei nemărturisit al său, nu făcu la început nici o mișcare, încercând să ghicească fără a deschide ochii unde se află. Acest obicei se străduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
brusc în ultimul colțișor din Univers. N-ai receptat-o? Ia dă-ne dumneata creierul încoace, să vedem ce are. Și asta nu-ți convine. Fără creier, la noi, ești mort. — La noi, nu, mărturisi Stejeran 1. Noi avem roboți programați sumar, pe sistemul nervos primar al nevertebratelor. — Mă rog, galaxii și galaxii, spuse Getta 2. În sfârșit, ca să nu-mi uit vorba, chiar și gravitația o avem altfel. Stejeran 1 făcu ochii mari. — Nu te mira, spuse Getta 2. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ei, a dorinței de a afla dacă citise povestirea și ce părere Își făcuse despre ea, dar era limpede că intuise că el avea să părăsească imediat Roma dacă Îi punea vreo Întrebare deschisă pe tema aceasta. În ziua dinaintea programatei sale plecări, vizitară Colosseumul, care le trezi, inevitabil, amintirea lui Daisy Miller. — Cea mai bună carte pe care ai scris-o, după părerea mea, spuse Constance, adăugând grăbită: Până acum. — Da, e, cu siguranță, cea mai populară, dar am câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o pătură în cap, chiar în sala de la etajul întîi unde-și încingea, în fiecare seară de luni, ședințele de Cenaclu, proaspăta intelighenție literară... Nimerisem la țanc. Fiind cea din urmă reuniune din anul studențesc 1981-1982, lecturile celor doi-trei novici programați 32 DANIEL BĂNULESCU Azvârli oglinzii încă o ocheadă. Zâmbi amuzat și mulțumit, de parcă ar fi trecut proba înfiripării unui aranjament floral. Oftă și, cu valiza căscată sub braț, se apucă să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în aceeași zi. — Este un proces de egalizare a timpului, spune Grimus, iar eu îl cred. Mai spune și că a intervenit o singură greșeală de calcul. Călătoria filozofului Ignatius Gribb și a soției sale, Elfrida Gribb, a fost greșit programată și va mai trece încă ceva timp până ca ei să ajungă aici. Astăzi în K se simte un aer de veselie, o senzație de paradis, pentru că toți cei din comunitate se întâlnesc. Noi suntem nemuritorii și aici e Olimpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de neclintit, de la care obține iertarea prin felul său de a se purta: artist cu artiștii, bătrân cu vârstnicii, copil cu copiii, el va seduce fără să placă, deoarece ne minte În propriul lui interes și ne distrează În mod programat. Ne ține În preajma lui și ne răsfață fiindcă se plictisește, iar dacă astăzi Înțelegem că am fost trași pe sfoară, mâine o să ne lăsăm păcăliți din nou... Omul acesta are grația esențială. Însă avem În față o persoană a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a conducătorului său și mai înțelept de a nu consuma prea multă electricitate. Străzi dintr-un oraș ca un cimitir, în care din când în când mai pâlpâia câte o lumânare în vreo fereastră, amintind că acolo viața refuza întunericul programat, o fereastră în spatele căreia cineva poate citea, altcineva poate scria, poate îndrăgostiții se iubeau cu uitarea dăruirilor depline, poate cineva numai veghea cu o lumânare aprinsă, vrând doar să dea semn că România încă nu murise deplin. Rătăceam în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și alte mărunțișuri care, totuși, cereau cheltuieli mai mari decât leafa mea). Numărând banii la casierie, dintr-odată m-am gândit la Ester. Acel soi ciudat de asociații de gânduri, neprevăzute, care vin în tine, de parcă ți le trimite cineva, programat, aproape imperativ. Am simțit că trebuie să-i ofer cina de adio. Nu mai făcusem niciodată așa ceva. Cum o voi invita? Nu știam cum va reacționa. Dacă va accepta. Dacă nu se va considera jignită. Trecuseră mai bine de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ei, șlefuită de ei și transmisă, prin fel și fel de vițe ale minciunii, și în anii comunismului. Cenzura comunistă nu diferea mult de cea carlistă. Poate motivațiile ideologice erau altele, dar esența rămânea aceeași. Măsluirea realității, minciuna propagandistică, programată și cultivarea mitului unui conducător atoateputernic, binecuvântare pentru un popor amărât și o nație mereu amenințată grozav din toate părțile. Întru salvarea bieților oropsiți, venea mereu eroul providențial, adus de Dumnezeul nației cu avionul (Carol II) sau propulsat în nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă, ceasuri Întregi, exact aceleași mișcări. - Un vapor! - Da, e un vapor... - Poate ne vede... Doamne, fă În așa fel Încît să ne vadă! - Nu ne poate vedea. E prea departe... - Trebuie să ne vadă. M-auzi? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcut Gordon. Deci acolo mi-ați ascuns descoperirea. N-am știut. — Eram convins că v-am spus, a continuat Harry discuția, improvizând din mers, dar încă incapabil să priceapă ce căuta Gordon acolo cu Trumbell, cu patru zile înainte de întâlnirea programată. Am început să am îndoieli, a spus Trumbell. — Da, a adăugat Gordon, intervenind înainte ca Harry să poată replica. Vedeți dumneavoastră, domnule Brigtman, o tranzacție ca asta nu poate fi tratată cu ușurință. Nu când e vorba de atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de pumni repetate, ca semn de solidaritate, însoțite la scurt timp de o lumină albă, izvorâtă de undeva de sus. Erau cele două tuburi cu neon din tavanul compartimentului care s-au aprins de la sine, după câteva pâlpâiri parcă dinadins programate. Bidaru încă nu realiza ce s-a întâmplat. La lumina puternică a tuburilor cu gaze rarefiate, observă că toți cei din compartiment sunt veseli și-i fac semne cu mâna: "Felicitări!", "Să vă trăiască nepoțica!", "Sunteți un bunic fericit!" Privi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Trebui să ocolească puțin ca să-l evite pe bărbatul cel beat, Întins pe jos, și În acel moment de grație Myatt chemă În ajutor toate gândurile care ar fi putut să se opună viitorului său lin și atât de clar programat. Și-o aminti pe Coral și brusca stranietate a Întâlnirii lor, când simțise că totul Îi era la fel de familiar ca și fumul de țigară, dar chipul ei refuză să i se arate, probabil pentru că În momentul acela În tren fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea deasupra. Asta, spre protecția celui mititel, din camera de veghe. El a fost de acord. Pe urmă, au intrat în cadă, au făcut câte un duș, după care, s-au relaxat, câteva minute, înainte de a se pregăti, pentru treburile programate aseară. Dușul i-a dezmorțit. Le-a prins foarte bine, înviorându-i și sporindu-le apetitul pentru ce aveau a rezolva peste zi. El era impiegat de mișcare, la stația CFR de pe teritoriul localității; ea - asistentă medicală, la spitalul din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]