7,442 matches
-
Începând cu anul 1890 și până la trecerea sa în rezervă în anul 1910 a activat în mai multe unități militare și a ocupat funcții importante de comandă în cadrul Regimentului 33 Dobrogea, Divizia Activă Dobrogea, Regimentul 34 Constanța, Batalionul 4 Vânători, Regimentul Ștefan cel Mare nr. 13, Regimentul 10 Putna, Regimentul Calafat nr. 31. La 1 aprilie 1910 a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă pentru limită de vârstă, prin Înaltul Decret nr. 972. Ca ofițer în rezervă a fost
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
trecerea sa în rezervă în anul 1910 a activat în mai multe unități militare și a ocupat funcții importante de comandă în cadrul Regimentului 33 Dobrogea, Divizia Activă Dobrogea, Regimentul 34 Constanța, Batalionul 4 Vânători, Regimentul Ștefan cel Mare nr. 13, Regimentul 10 Putna, Regimentul Calafat nr. 31. La 1 aprilie 1910 a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă pentru limită de vârstă, prin Înaltul Decret nr. 972. Ca ofițer în rezervă a fost repartizat la Regimentul 8 Dragoș nr.
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
rezervă în anul 1910 a activat în mai multe unități militare și a ocupat funcții importante de comandă în cadrul Regimentului 33 Dobrogea, Divizia Activă Dobrogea, Regimentul 34 Constanța, Batalionul 4 Vânători, Regimentul Ștefan cel Mare nr. 13, Regimentul 10 Putna, Regimentul Calafat nr. 31. La 1 aprilie 1910 a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă pentru limită de vârstă, prin Înaltul Decret nr. 972. Ca ofițer în rezervă a fost repartizat la Regimentul 8 Dragoș nr. 29. În decursul
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
Mare nr. 13, Regimentul 10 Putna, Regimentul Calafat nr. 31. La 1 aprilie 1910 a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă pentru limită de vârstă, prin Înaltul Decret nr. 972. Ca ofițer în rezervă a fost repartizat la Regimentul 8 Dragoș nr. 29. În decursul anilor cât a fost ofițer activ, șefii săi l-au caracterizat ca fiind "inteligent, judecă drept, cu bun simț, spirit de ordine, are voință, cu sânge rece la manevre, disciplinat, tact, spirit militar, simțul
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
este rodul acțiunii vegetației și a unor căutători de comori, după părerea dr. P.B.Munteanu, aceștia nu ar fi căutători ocazionali, ci militari, ținând cont de dimensiunea gropilor identificate în interiorul fortificației. Militarii fiind identificati de către arheolog ca făcând parte din Regimentul I de Graniță de la Orlat care avea în Racovița, comandamentul Companiei a VII-a. Cetatea medievală din Avrig-Racovița este așezată în partea de vest a Defileului Oltului, în rețeaua de culmi ale masivului Suru oferă din poziția înălțimii sale o
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
aristocrați înarmați și mai mulți membri ai Gărzii Naționale (inclusiv ofițerii recent demisionați), palatul era protejat de gărzile elvețiene, în jur de 950 de oameni. Doar o companie a acestor gărzi era în mod normal staționată la Tuileries, dar revenirea regimentului (mai puțin un detașament de 300 de oameni rămași să escorteze un convoi de cereale în Normandia cu câteva zile în urmă) îi consemnase în cazărmi pe aceștia în noaptea de 9-10 august. Totuși, plecarea lui Mandat și numeroasele decese
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
ostilitate, iar gărzile elvețiene au aruncat câteva cartușe pe fereastră în semn de ofertă de pace. Totuși, s-a deschis focul, fără a se ști din care parte s-a tras prima oară, și nici dacă intenționat. Garda elvețiană, un regiment profesionist și disciplinat (format aproape în întregime din mercenari cu tradiție în serviciul monarhiei franceze) din vechea armată regală, era în avantaj, dar a fost depășită numeric de forțele inamice, susținute de artilerie. Înaintând din curtea din fața palatului, elvețienii au
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
din voluntari recrutați dintre prizonierii de război români capturați de germani sau din cei veniți la muncă în Germania. Grigore Manoilescu a intrat în guvern în calitate de ministru al presei și propagandei. La câteva zile după constituirea guvernului national român, primul regiment organizat la Döllersheim a depus jurământul de credință. De la câteva sute de voluntari, proveniți mai ales din legionari și elevi ai școlilor militare, s-a ajuns la aproape opt mii în decursul lunii decembrie. Guvernul de la Viena a dispărut în
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
Gisela, era fiica cea mare a împăratului Franz Joseph și a împărătesei Elisabeta ("Sisi"). Toți cei șase copii ai tânărului cuplu s-au născut în timpul vieții srăbunicului lor. Joseph August și-a început cariera militară în 1890 când a comandat regimentul 1 de infanterie ca locotenent. Curând a fost promovat "Oberleutnant" și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
șase copii ai tânărului cuplu s-au născut în timpul vieții srăbunicului lor. Joseph August și-a început cariera militară în 1890 când a comandat regimentul 1 de infanterie ca locotenent. Curând a fost promovat "Oberleutnant" și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
lor. Joseph August și-a început cariera militară în 1890 când a comandat regimentul 1 de infanterie ca locotenent. Curând a fost promovat "Oberleutnant" și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79 Honvéd în 1908 și în cele din urmă a comandat divizia
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
cariera militară în 1890 când a comandat regimentul 1 de infanterie ca locotenent. Curând a fost promovat "Oberleutnant" și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79 Honvéd în 1908 și în cele din urmă a comandat divizia de infanterie 31 de la Budapesta în
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
a fost promovat "Oberleutnant" și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79 Honvéd în 1908 și în cele din urmă a comandat divizia de infanterie 31 de la Budapesta în 1911. În plus față de funcțiile sale în armată, arhiducele a studiat dreptul la Universitatea
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
din parlamentul Imperiului austro-ungar într-un efort de a obține mai multe drepturi pentru minoritatea ucraineană, servind ca o legătură între liderii comunității ucrainene și împăratul Austriei Carol I. În timpul Primului Război Mondial Wilhelm și-a început cariera militară ca locotenet al regimentului 13 de ulani. După convalescența pentru tuberculoză, Wilhelm a preluat la data de 5 aprilie 1917 comanda unui detașament de ucraineni din Galiția, servind în rangul de căpitan. În timpul ocupației germane și austriece din Ucraina în 1918, el a comandat
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
13 de ulani. După convalescența pentru tuberculoză, Wilhelm a preluat la data de 5 aprilie 1917 comanda unui detașament de ucraineni din Galiția, servind în rangul de căpitan. În timpul ocupației germane și austriece din Ucraina în 1918, el a comandat regimentul ucrainean care a eliberat Ucraina de Sud de la bolșevici. Din acel moment Wilhelm a devenit Vasil Visivanie (pentru că adesea purta o cămașă ucraineană brodată), nume pe care l-a preferat celui real și după terminarea războiului. În timpul șederii sale în
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
tip exploziv OF482M sau perforant BR482B. Piesa de artilerie era deplasată cu ajutorul tractoarelor de artilerie TMA-83, ATS-59G sau camionul DAC 665T 6×6. În anul 1985, tunul A412 de calibrul 130 mm Model 1982 era în dotarea unui divizion din regimentul de artilerie tunuri-armată (la toate cele patru armate) și la brigada artilerie-tunuri din rezerva general-strategică. După 1990, tunurile Model 1982 au fost în dotarea a două divizioane din brigada de artilerie de nivel armată și corp de armată. În prezent
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]
-
dreptunghiulară (pentru a absorbi reculul) și un afet bipied. Piesa era deservită de cinci soldați (la nevoie de trei), iar tragerea se executa de obicei prin ochire directă. Arma era dotată cu un sistem de percuție prin cădere liberă. Un regiment de infanterie francez avea în anul 1940 câte 200 de bombe (de 1,33 sau 2,2 kilograme) pentru fiecare din cele nouă aruncătoare Model 1935. Brandt Mle 1935 a fixat un model pentru celălalte aruncătoare ușoare de mine din
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
fost transferată către Regia Metalurgică, rata de producție a mortierelor fiind de 26 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Aruncătoarele Brandt de calibrul 60 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. În anul 1942, fiecare regiment de infanterie avea câte 27 de aruncătoare Brandt Model 1935 (un pluton cu trei piese pentru fiecare companie). Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
Aruncătorul de calibrul este un mortier greu proiectat și fabricat în Uniunea Sovietică. Mortierul a intrat în dotarea Armatei Roșii în anul 1938 și era folosit inițial la nivel de regiment de infanterie, iar spre sfârșitul și după cel de-al Doilea Război Mondial la nivel de batalion. Aruncătorul de bombe de calibrul 120 mm Model 1938 a fost dezvoltat pentru a sprijini infanteria rusă cu o piesă de artilerie mai
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
însă. Comisia militară de control și recepție, condusă de căpitanul inginer de geniu Spiridon Boncea, a contribuit la organizarea și reglementarea producției a aruncătorului. Acesta a fost denumit oficial "Reșița Model 1942". Aruncătorul Reșița Model 1942 a intrat în dotarea regimentelor de infanterie în primăvara anului 1942, când a fost înființată o companie cu două plutoane a câte șase piese fiecare. Din cauza producției inițiale insuficiente, aruncătoarele Reșița au fost folosite alături de cele sovietice PM-38, capturate de la Armata Roșie. Rata de producție
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
șase piese fiecare. Din cauza producției inițiale insuficiente, aruncătoarele Reșița au fost folosite alături de cele sovietice PM-38, capturate de la Armata Roșie. Rata de producție a ajuns însă în luna octombrie 1942 la 80 de exemplare pe lună. La sfârșitul anului 1944, regimentul de artilerie din cadrul diviziei de infanterie avea un divizion de aruncătoare Reșița de calibrul 120 mm. Aruncătoarele Reșița Model 1942 au fost folosite și după război, alături de cele sovietice PM-38 și PM-43, până în anul 1982. Începând cu anul 1982, toate
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
născut la Londra în 1840 și era fiul lui Sir Augustus Moran, companion al Ordinului Bath (CB), fost ambasador în Persia. El a studiat la Colegiul Eton și la Universitatea Oxford înainte de a îmbrățișa cariera militară. A făcut parte din Regimentul 1 Pionieri din Bangalore, participând parte la Expediția Jowaki din 1877-1878 și la Al doilea război anglo-afgan (1878-1880), luptând în bătăliile de la Charasiab (6 octombrie 1879) - pentru care a fost menționat în raportul militar, de la Sherpur (23 decembrie 1879) și
Sebastian Moran () [Corola-website/Science/324142_a_325471]
-
pierde piciorul, care era cât pe ce să-i fie amputat într-un spital militar din București. După ieșirea din spital revine pe front. 31 dec. 1916 - În noaptea de ajun, după ce a parcurs Dobrogea, câmpia, subcarpații, trece cu rămășițele regimentului său ialomițean prin Bârladul natal, prin fața porții sorei mamei lui, soția lui Vasile D. Vasiliu - fratele prefectului de atunci al județului Tutova, Grigore Vasiliu. Nu îndrăznește să intre nici măcar în curte, jenat de murdărie și păduchi, deși se aflau acolo
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
și fratele lui. Aceștia au aflat mult mai târziu de această grozavă ispravă a tânărului de 20 de ani... primăvara 1917 - După secerătorul tifos exantematic din cumplita iarnă a lui 1917, care nu l-a ocolit nici pe Octav Vorobchievici, regimentul pleacă din tabăra vasluiană Scânteia spre sud, unde va participa la bătălia de la Mărășești. toamna 1917 - Primește a doua tresă de ofițer. Face parte din Regimentul 63/79 Infanterie. Noaptea de 17-18 sept. 1917 - Octav Vorobchievici conduce un pluton de
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
cumplita iarnă a lui 1917, care nu l-a ocolit nici pe Octav Vorobchievici, regimentul pleacă din tabăra vasluiană Scânteia spre sud, unde va participa la bătălia de la Mărășești. toamna 1917 - Primește a doua tresă de ofițer. Face parte din Regimentul 63/79 Infanterie. Noaptea de 17-18 sept. 1917 - Octav Vorobchievici conduce un pluton de patrule și capturează doi prizonieri. 25 oct.-7 nov. 1917 - Se află la Bârlad într-o permisie pentru fapta de mai sus (mai târziu va fi
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]