6,667 matches
-
îi ascultau tăcuți explicațiile. Întrucît de la el emanase lista cu numele meu la numărul 1, primul era, fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin în sufletul meu, am întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e și ceva nou (o notă despre participarea socrului dvs. la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înseamnă „lei”, iar al meu „firfirici”. *Radu Cârneci îmi cerea să fiu caloric, să exult în fața „operelor” unor scriitori contemporani. Mărturisesc că am încercat în cîteva rînduri, dar n-a ieșit nimic valabil, convingător pentru mine însumi. Acum am chiar regretul de a o fi făcut. *Cîtă oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a spus - m-am ocupat cu distrugerea arhivei, cu aranjarea lucrurilor mici”. Am întrebat-o dacă a simțit solicitudinea cunoștințelor și a funcționarilor publici. „A fost neașteptat de mare”, mi-a răspuns, „și asta mă face să am oarecari regrete la plecare”. Deși eu interpretez altfel gestul, am tăcut, ca să nu-i risipesc o iluzie: cred că sîntem simpatici cu cei ce pleacă ori din interes (cine știe, „deal cu deal se întîlnește!”), ori fiindcă ei răzbună „sedentarismul” nostru care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am și eu uneori ca multă lume gînduri de nemărturisit” (Caragiale, vezi: Restituiri, p. 308). Da, fiecare din noi are „son jardin secret”, colțuri sufletești cu porți sigilate, care în anumite cazuri închid splendori, în altele „mizerii”, lucruri urîte și regrete... „Tainele inimii”... Ani mi-a descris cum arată „Bunica”: „un schelet îmbrăcat în piele”... I-au scos (căci n o mai putea suporta) și placa dentară, iar acum are fața scobită adînc. Stă cu ochii închiși și respiră anevoios, ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dă note în funcție de situația materială a părinților, dar în raport invers cu aceasta, pentru a-i stoarce pe cei cu stare. „Haiducie didactică”, i-am sintetizat eu „demersul”. Toți discută despre ea, dar nimeni n-o cîntă nici măcar la inspectorat. *Regretul, întîlnit în poezia lui Goga și a epigonilor săi, după spațiul rural al copilăriei și adolescenței s-a diminuat în ultimele decenii, cînd a ajunge la oraș - orice - reprezenta un succes. Dacă cineva l-a mai avut, a trebuit să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor, mai bine să spun ce-am citit: bucăți din ciclul Depărtări de Mihail Sadoveanu și Roland Barthes, La Rochefoucault: „Réflexions ou Sentences et Maximes”. Nici că se putea ceva mai contradictoriu! Lectura din Sadoveanu mi-a actualizat mai vechiul regret de a nu-l ști integral (precum amicul Cojocaru) pe acest scriitor echilibrat și înțelept, cunoscător de lucruri esențiale. Barthes mi-a cîștigat din nou admirația și, curios, mi s-a părut mai puțin pedant decît altădată. Însă, ca să-mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aprobat-o zîmbind, convins că astfel imaginea din „oglindă” va dispărea foarte repede. *Pe domnul colonel din scara de bloc vecină l-a vizitat un militar mai tînăr. Colonelul e - se pare - bolnav. Aflînd de aceasta, tînărul i-a spus: „Regret că nu sînteți în plenitudine...” *Metafora „Cîrmaciului”, care pe noi, popor de agricultori și de oieri, ne enervează atît de mult, e un loc comun la cei din țările cu vocație maritimă. Cel mai recent am auzit-o la José-Maria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sîntem niște păguboși (déconfits), inclusiv eu. În raport cu ceea ce aș fi vrut să realizez, cărțile mele nu mă satisfac”. Mai rar atîta luciditate și o așa modestie. De regulă, autorii de vîrsta lui Moravia (n. 1907) nu mai au îndoieli și regrete de nici un fel. *C.V. Toma are din cînd în cînd căderi calculate în „sinceritate”. Azi ne-a spus (în plină ședință) că n-a mai fost „de nu știu cîte luni” la vizionări, că n-a mai fost de mult
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de rezervoare” la Rafinăria Borzești. Adică de alte lucruri decît cele ce decurg din încadrarea sa, aceea de secretar cu propaganda. Se consolează însă, întrucît „acum e o etapă mai grea în economie”. Eu nu miros în „confesiunea” sa niște regrete adevărate, ci intenția de a anihila orice protestare, dacă vom fi trimiși pe teren cu însărcinări care nu intră în fișa posturilor noastre. Pe mine, poveștile, „cucurile” (cum le zice Sp.) lui nu mă vrăjesc și nu mă înmoaie. *„Vremurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lume pe care o consideră „confuză”) și aparițiile la televiziune, deși posedă „toate resursele șarmului englezesc”: „De fapt, eu am nevoie să reflectez în mod lent pentru a răspunde întrebărilor, trebuie să-mi adun gîndurile. Adesea, după o matură reflecție, regret ceea ce am putut spune în cursul anumitor interviuri, în general lucruri false sau vulgare. În fine, cel mai important e că nu-mi place să fiu recunoscut”. Iată un gen de modestie ce se întîlnește foarte rar la noi, unde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atât de inedit, ar fi extrem de greu de Întreprins ceva fără o atestare certă, ca bază de plecare pentru o prezentare a acestui caz interesant. Fără a considera că pun punct dialogului cu Dvs., Închei deocamdată aici aceste rânduri, cu regretul că nu v-am cunoscut mai demult, În special și prin faptul că distanța În km este un motiv pentru a discuta mai mult prin scris. Ne-a părut rău că nu am putut să vă avem Între noi Într-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și culturale pe care acel popor le-a creat” (deși din memorie, asta este esența celor spuse). Revenind acum la altă ordine de idei, de gânduri mai apropiate de preocupările Dvs., vreau ca și (pe) această cale să-mi exprim regretul de a fi poposit atât de puțin În Fălticeni. Cred că Dvs. ați Înțeles perfect situația. În primul rând, știind atunci că ați revenit la Suceava, nu ne prevăzusem o oprire mai lungă În Fălticeni. Am căutat muzeul spre a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
unde 513 au călcat pașii bunicilor 7 și ai mamei 8. Sunt lucruri care nu se fac În compania unor prieteni și sub formula unei excursii. Pentru străini, asta nu Înseamnă nimic și nici nu le poți cere acest lucru. Regretul acestei neîmpliniri, pe care am intuit-o chiar din momentul plecării din București, a fost la Întoarcere răscolit și de indispoziția pe care i-am pricinuit-o Gabrielei, care nu a putut concepe așa ceva, desigur și din cauza faptului explicabil că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În multe din restanțele ce s-au aglomerat, printre care și relațiile, cel puțin În scris, cu cei despre care Îți amintești adeseori dar pe care Îi vezi atât de rar. Discutăm de multe ori cu Gabriela despre Dvs. cu regretul că distanța este totuși atât de mare. Așa s-a Întâmplat și serile trecute, motiv pentru care ea, simțindu-se ceva mai bine, și-a permis să vă dea un telefon, chiar dacă ora nu era prea potrivită. Dar cu crizele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
uitat 15. Ceea ce-am scris sunt doar spicuiri din activitatea mea, deoarece timpul a fost prea scurt. Distinse salutări și speranța de-a avea ocazia să vă mulțumesc personal. 2 Buc., 12.II.03 Mult Stimate Domnule Eugen Dimitriu, Regret că nu v-am cunoscut personal, eu fiind plecată din Fălticeni din 1937, pentru terminarea liceului la București. Soarta m-a „selecționat” pentru neurochirurgie, deși eu mă visam medic internist la Spitalul Stamate, având exemplu pe Dr. V. Dimitriu. Pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
socială a moldovenilor și a Moldovei din acea perioadă. Ori, dv. faceți pe parcursul a aproape 400 de pagini istoricul spectacolului de operă. „Apreciem În mod deosebit interesul și dragostea dv., munca depusă În alcătuirea acestei cărți și vă exprimăm totodată regretul de a ne vedea depășiți de această lucrare cu un subiect atât de strict delimitat. „Existând o editură de specialitate „Editura Muzicală”, vă rugăm să vă adresați ei, deoarece numărul relativ restrâns de titluri publicate de noi anual, nu ne
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să-mi răspundeți afirmativ. Încă o dată mulțumesc pentru SUCEAVA și pentru entuziasmul pe care mi l-ați insuflat. Cu toată prietenia, Ella Istratty 536 LEONIDA, Paul36 1 Buc., 19 apr. 1973 Mult Stimate Domnule Dimitriu, Încep prin a vă exprima regretul meu de a nu fi putut răspunde mai curând, dar am dorit să cunosc ceea ce putem face ca să răspund inițiativei Dvs. atât de meritorie. Cum ceea ce posedam direct găseam că nu poate fi satisfăcător, mam adresat fiului său (din prima
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Stimate Domnule Dimitriu, Întârzierea răspunsului la scrisoarea ce am primit din partea Dv. se datorează dorinței mele de a vă putea comunica ceva În legătură cu documentele rămase de pe urma D-nei Mihăilescu (Mihăescu, n.E.D.), În scopul Întregirii fondului documentar la muzeul din Fălticeni. Spre regretul meu, nu vă pot da Încă nici un fel de răspuns, și mă veți Înțelege de ce, spunându-vă că după Înmormântare, nepoata sa venită din București a lichidat tot ce se afla În locuința d-nei Mihăilescu, Împărțind rudelor fostului soț al
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Mult aș dori să citesc și „Memoriile” D-lui Ciurea. Poate voi avea ocazia când voi veni la Fălticeni 91. Am așteptat cu multă nerăbdare hotărârea ultimă ca să putem pleca de aci În ajun de 23 Aug. dar, cu mare regret văd că trebuie să mai amân, deoarece familia cu care veneam, Întâmpină dificultăți. Mașina, după o cursă intensă de o lună, are nevoie de oarecare reparații. Ea a străbătut ca vehicul cât și ca... dormitor, următoarele țări: Cehoslovacia, Austria, Ungaria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
90 Nety Lovinescu, mama lui Vasile și Horia Lovinescu. 91 Vârsta Înaintată, distanța mare, poate și lipsa unui mijloc adecvat de călătorie nu i au Îngăduit Mariei Mihăescu să mai ajungă la Fălticeni. A plecat În lumea de dincolo cu regretul de-a nu-și fi Îndeplinit această dorință. 574 hotărâm ce ar fi de făcut 92. Am pregătit și alte... relicve, ca: 1 medalie mare cu ocazia Expoziției din 1906, cu capul regelui Carol I93. O alta mai mică, de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Încordare pentru frumusețea Întocmirii unui Muzeu de artă al Fălticenilor. Prin radio, s-a transmis că O.N.T. a trecut În programul de turism și orașul Fălticeni. Este tocmai ce mi ați spus că ați realizat. Felicitările mele. Cu tot regretul, eu nu știu dacă voi putea profita de acest aranjament, deși doresc din toată inima să vin să mai revăd orașul meu natal. Bustul Îl ofer cu toată plăcerea, deși mă voi desprinde de ultima mea lucrare care o mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
natal. Cine a spus: „Unul muncește și altul culege roadele”!!! Nici după război, n-am primit nici măcar o tinichea, și nici În „Ghidul Fălticenilor”, numele meu și chiar al Dvs. nu există!142 Noroc că nu voi muri cu acest regret. Conștiința datoriei, o am din naștere. În tot cazul, voi adresa o scrisoare frumoasă D-lui Director nou, să Întreb dacă poate, lucrările mele, găsește D-sa, că nu au nici o valoare? 141 Pe când eram la „Galerie”, ca salariat permanent
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
al lui Gheorghe Grințescu și al lui Ernest Grințescu (ultimul a scris o genealogie a familiei Grințescu). Păcat că În broșura sa E. Pop, nu reproduce o fotografie mai bună a lui I. Grințescu! Încă o dată, stimate coleg Dimitriu, o dată cu regretul meu pentru a nu fi fost mai precis În chestiunea broșurii Ion Grințescu 192, vă rog să primiți sentimentele mele devotate și să transmiteți D-lui Prof. viile mele mulțumiri și aceleași bune urări de sănătate ca și dv. C.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai citească și alții, și să constate toate astea. Eu, să știți, fac propagandă... Sunt curioasă să aflu cum vor decurge, acolo, festivitățile de 120 de ani E. Lovinescu. Oare la Fălticeni se Întreprinde ceva? În ce privește Iașul am observat cu regret că tradiția ostilităților Viața românească - Sburătorul e Încă activă și, de pildă jurnalul n-a fost mai deloc comentat de ieșeni, ceea ce e un lucru foarte trist. Cel puțin În volumul IV au fost o mulțime de informații despre „itinerariile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
său a murit În primul război mondial de tifos exantematic. Cred că mai are În viață o soră sau două, a căror urmă o puteți lua de la Lespezi. 4. D-na Maria Luiza Ungureanu nu a mai dat nici un semn. Regret! Îi pregătisem câteva lucruri care sigur ar fi interesat-o. 5. În ce privește alte lucruri și alte contribuții la opera Dstră din Fălticeni, vă asigur de toată buna mea voință, care bine Înțeles este legată de a D-stră față de mine. Zilele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]