15,122 matches
-
lasă-i să te pupe-n fund. A doua teză, li se cerea să-l renege pe Crist ca să se vadă cum aveau să se descurce dacă i-ar fi prins sarazinii. Explicație idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se supun, se camuflează. Unde sfârșesc cei cu grade mai mici În ierarhie, frații laici, meșterii dulgheri, sticlarii? Ia naștere corporația zidarilor liberi, care se răspândește prin lume, asta-i o poveste cunoscută. Dar ce se petrece În Anglia? Regele rezistă presiunilor papei, și-i scoate pe toți la pensie, să-și petreacă liniștiți viața În comanderiile ordinului. Iar ei, tăcând mâlc, se supun. Dumneavoastră o luați de bună? Eu nu. Iar În Spania ordinul hotărăște să-și schimbe numele, devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru a căpăta suflu, și apoi emite lungul șuier luminos al celor zece sefiroți”. „Șuier sau lumină?” „Domnul a suflat, și lumina s-a făcut”. „Multimedia”. „Dar e necesar ca luminile sefiroților să fie strânse În niște recipiente capabile să reziste strălucirii lor. Vasele destinate să-i primească pe Keter, Hokma și Bina au rezistat fulgerului lor, În timp ce sefiroții inferiori, de la Hesed până la Jesod, lumină și suspin, s-au emanat dintr-o singură dată și cu prea multă vigoare, iar vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Șuier sau lumină?” „Domnul a suflat, și lumina s-a făcut”. „Multimedia”. „Dar e necesar ca luminile sefiroților să fie strânse În niște recipiente capabile să reziste strălucirii lor. Vasele destinate să-i primească pe Keter, Hokma și Bina au rezistat fulgerului lor, În timp ce sefiroții inferiori, de la Hesed până la Jesod, lumină și suspin, s-au emanat dintr-o singură dată și cu prea multă vigoare, iar vasele s-au spart. Fragmentele luminii s-au răspândit prin univers și din ele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zdrobit de durere, rudele Îl consolează, lumea nu te Înțelege, bineînțeles că dacă erai de-ai lor, dacă te duceai cu plicul, la ora asta chiar și În Corriere ar fi apărut un articol, e o mafie Întreagă, trebuie să reziști. Din exemplarele omagiu au mai rămas doar cinci, mai sunt atâtea persoane importante de locupletat, nu poți permite ca opera ta să meargă la topit, să facă din ea hârtie igienică, să vedem cât putem să strângem, sunt bani cheltuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stai, a, da, Ennoia. Cred că partea mea masculină nu voia să creeze - poate că n-avea curajul s-o facă, poate era impotentă -, iar eu, În loc să mă unesc cu el, am vrut să fac lumea de una singură, nu rezistam, cred că era din exces de iubire, e-adevărat, ador tot acest univers plin de Încurcături. Așa zice Simone.” „Ce drăguț. Tuturor femeilor le spune așa?” „Nu, prostule, numai mie. Pentru că m-a Înțeles mai bine decât tine, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fără Îndoială, Încă de tânăr Îi frecventa pe adepții lui Fabre d’Olivet. Era doar un funcționar la Ministerul de Interne, dar era ambițios. Nu l-am privit, desigur, cu ochi buni atunci când s-a căsătorit cu Marie-Victoire...”. Agliè nu rezistase. Trecuse la persoana Întâi. Evoca amintiri. „Cine era Marie-Victoire? Ador bârfele”, zise Belbo. „Marie-Victoire de Risnitch, o mare frumusețe pe când era În cercul intim al Împărătesei Eugenia. Dar când l-a Întâlnit pe Saint-Yves trecuse de cincizeci de ani. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că rămâneau blonde și printre noi, blonde anti-compromis. Unele aveau fundul exagerat, dar era totuși o consolare. Dimineața, la 6, ne încolonam în fața clădirii. La 8.30 veneau femeile de serviciu și ne băgau în templul lingvistic. Până pe la 11 rezistam cu demnitate. Ne aduseserăm cărți, reviste, ascultam muzică preclasică la căști. După ce venea inspectorul, într-un mare Fiat argintiu, ne prăbușeam pe lângă pereți, începeau crizele de rinichi și spasmofilie. Jucam popa-prostu’ și pocher, scoteam cârnații din gențile diplomat și ungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
galbenă are profu’ ăsta! marfă! Imediat a dat buzna și restul clasei - goi până la brâu, nădușiți, pocnindu-se cu prosoapele ude și împletite în trei. Primul impuls a fost să fac o comoție cerebrală apoi, fiind sigur că nu vor rezista mult loviturilor năpraznice, mi-am scos sandvișul cu pastă de pește și o revistă de literatură. Înfulecam și citeam despre simbolistica morții fericite a lui Pașadia în Craii de Curtea Veche, când m-a fulgerat o revelație: cravata nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
telefon, ea nu înțelege. Eu acum aud prima oară de chestia asta și bucata de vițel mi se oprește în faringe. Ideea e că ăla a ieșit cu ea, ceea ce mă ucide. A doua idee e că ea i-a rezistat, i-a văzut părțile tâmpite. Știu că așa e, citesc în privirea ei. Madam Firidă s-a încălzit: ne descrie ce frumos e să ai o casă mare cu o piscină adâncă. Ea ar sta cu nepoțeii, noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ceea ce mă descumpănea era lipsa lui de privire. Nu avea privire! Avea ochii goi, asemenea unei case fără uși și ferestre în care ți-e frică să pătrunzi. Îl uram pentru că mi-era frică de el și pentru că nu puteam rezista tentației de a cuceri o cetate părăsită și întortocheată. Doar în seara aceea mi-am dat seama că desena cu auzul. Da, cu auzul! L-am văzut strecurându-se pe coridoare, cumplit de singur și, totuși, parcă agasat de amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
crăcănat, cu un vocabular de trei sute de cuvinte. Cel puțin lui i se mai poate face un upgrade, dar pe Ilici cum să-l aduci la zi? Computerele sovietice nici măcar nu permit instalarea unui antivirus bun. Deși echipa națională - care rezistase eroic în Anglia și n-o luase decât cu 2-0 -, dispăruse de mult, oamenii nu se clinteau de pe marginea drumului. Am înțeles, din autobuz, că peste două zile urma să vină Michael Jackson. Cum se închiseseră fabricile și minele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide cu pocnet Război și pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la intrarea în sală. Îi crește prestigiul. - Să i-o sugeți lu’ bunică-miu! învârte la buton și dă peste Vali Vijelie: „sunt masculu’ ăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
maică-sa de la Botoșani. Sabina ura să-i cotrobăie cineva prin poșete, borsete, mape. Eu n-aveam nimic împotrivă să-mi mai arunc un ochi din când în când prin poșete-borsete-mape. Văzând-o adormită cu gura deschisă, n-am putut rezista tentației. Învelită într-o bucată de pânză neagră am găsit o casetă. O casetă ciudată - se vedea clar că nu era românească. Am introdus-o în casetofon, mi-am băgat căștile în urechi și am apăsat pe play: Cara mia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu. După ceafă, îmi dau seama că mulți sunt bulgari. Aleargă cu salturi mari, de cangur, trec de Gara Basarab și se afundă în zare. Nu cred că o să reziste mai departe de Giurgiu. Începe să plouă. C XVII După deparazitare, Tubu nu mai iese de sub birou două zile. Cosmin se teme să nu fi făcut acolo vreun scurtcircuit, să nu se împută. Îi e și teamă să mai iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înșelat-o pe Sabina în felul ăsta de mii de ori. Nu degeaba zic uneori femeile despre noi că suntem porci. Ar trebui să se facă emisiuni în care bărbații căsătoriți să fie ispitiți de tinere frumoase. Să vedem câți rezistă! Motanul sare peste el în pat. Rar i se întâmplă lui câte un moment din ăsta de tandrețe! Tubuliiiică! Privește atent în întuneric - birmanezul s-a înțepenit pe abdomenul lui. Are o poziție bizară - blana îi e zburlită, coada e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost slănina și varza cu macaroane. Ne simțim ca niște nababi smiorcăiți. Totuși, Arthur nu poate rezista ochilor de căprioară ai Sabinei. Scoate din portofel șaptezeci de dolari și ne întreabă dacă suntem de acord să semnăm o chitanță, să poată justifica împrumutul în fața Bisericii. Bineînțeles că suntem de acord, semnăm orice vrea el. Oricum peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de vreo trei zile la vreo plăcintăreasă de la Chimie. Cam atât le lua navetiștilor să-și găsească o cameră ieftină, cu pat și chiuvetă, la subsolul unei case din centru. Neapărat trebuia să fie în centru - nervii lor sensibili nu rezistau la tărăgănelile transportului în comun. Scoteau o chirie mică pentru că picau pe capul unei băbuțe centrale și îi împuiau capul cu setea lor de cultură, cu seriozitatea și cinstea lor, cu faptul că ar fi putut oricând să-i repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că acolo nu-s cărțile care ne trebe nouă, măi. Dacă le ziceam să termine odată cu naveta asta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ceva mult mai adânc? Mătușa lui Leo, căreia îi scrisese pentru a-i cere părerea cu privire la acest punct, se eschivase, de parcă s-ar fi temut de ceva. Spusese doar că, oricum, ar fi fost foarte greu pentru o femeie să reziste alături de nepotul ei. Ca dovadă că nici ea însăși nu rezistase, deși avea faima unei mâini de fier în familia Tupilat, se gândi Cosmin. La mijloc mai era și o factură telefonică, își aminti el, care otrăvise relațiile între Pirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a-i cere părerea cu privire la acest punct, se eschivase, de parcă s-ar fi temut de ceva. Spusese doar că, oricum, ar fi fost foarte greu pentru o femeie să reziste alături de nepotul ei. Ca dovadă că nici ea însăși nu rezistase, deși avea faima unei mâini de fier în familia Tupilat, se gândi Cosmin. La mijloc mai era și o factură telefonică, își aminti el, care otrăvise relațiile între Pirat și Leo. L XXXIX Din obsesia genealogică mă scoteau telefoanele Adelinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Băneasa. Pe spatele facturii, o mână nervoasă scrisese că, după dispariția lui Leo, Adelina părăsise și ea apartamentul din Berceni. Cel mai probabil plecase la Constanța, să-și desfunde ceakrele în bătaia brizei. Pe Tubu îl închisese în casă, unde rezistase eroic timp de două săptămâni fără apă și fără mâncare, doar cu limacși. Atât. Despre cum fusese salvat, ambalat în poșetă și depus la ușa lui nu scria o iotă. L XLV Eram în pragul vacanței de iarnă. Răscoala minerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
niște jin d’ăl roșu, da’ repede, că vine postu’! De o bucată de vreme telefonul se dădea de ceasul morții. M-am hotărât să răspund. Era Cristina care, surescitată și plictisită deopotrivă, mă anunță că Ulrich murise și el. Rezistase cât fusese de trebuință. Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În general nimeni nu rezista la mai mult de două bucăți de călăvie. La a treia te prăbușeai sub masă. Doar Adelina, dobrogeancă fiind, plus ceva sânge tătărăsc, rezista până la a șaptea. De-abia atunci se oprea gâfâind, cu două șuvițe de vin scurgându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În general nimeni nu rezista la mai mult de două bucăți de călăvie. La a treia te prăbușeai sub masă. Doar Adelina, dobrogeancă fiind, plus ceva sânge tătărăsc, rezista până la a șaptea. De-abia atunci se oprea gâfâind, cu două șuvițe de vin scurgându-i-se pe la colțul buzelor, înspre bărbie. Bine, ea mai avea și avantajul nenumăratelor ședințe de acupunctură și de meditație cosmică în urma căreia ceakrele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]