6,863 matches
-
fizice, descrierea îmbrăcămintei și mobilierului tind să dezvăluie și în același timp să justifice psihologia personajelor, față de care ele sunt în același timp semne, cauze și efecte. Fișa semnalmentelor personajului se completează permanent pe parcursul secolului, constituindu-se într-o ecuație riguroasă, într-un fel de formulă medico-matematică determinată, cu următoarele semnalmente: fiziologice, fiziognomonice, psihologice, climaterice, vestimentare, sociale, ereditare. Ca entitate conceptuală, românul realist și naturalist este reprezentarea unei realități istorice și sociale unde fiecare element al textului este semnificativ. Metodă predilecta
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a individului, precum și diferitele fenomenologii delincvențiale: d. nivelul semnificativ acordat infracțiunii de către indivizii devianți îi împarte în delicvenți profesioniști și cei ocazionali. Cei dintâi se caracterizează printr-un nivel crescut al inadaptării și al antisocialității, fiind mereu preocupați de organizarea riguroasă a actului infracțional, aceste reprezintă sensul vieții lor, un mod de a exista. În mod curent, profesioniștii sunt inteligenți, prevăzători, activi și plini de inițiativă, calmi și hotărâți. Din punct de vedere afectiv, acești indivizi sunt glaciali, insensibili și permanent
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
metafizicii ca știință și din această cauză putem spune că ea are statut de proiect al metafizicii; ea conține Ideea științei în cauză și încearcă să o reconstruiască prin raportare la aceasta. Paralogismele și antinomiile pot fi eliminate prin distingerea riguroasă a fenomenului de lucrul în sine și prin folosirea doar regulativă a Ideilor rațiunii, acceptând că "cel mai mare și poate unicul folos al oricărei filosofii a rațiunii pure nu este decât negativ, căci nu servește ca organon pentru extinderea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în condiția sa aporetică, în vremea în care filosofia se exersa și pe calea sa regală, dar propunea și experimente care o apropiau nefiresc de mult de știință (nu am în vedere proiectele de tipul husserlian al filosofiei ca "știință riguroasă", ci pe cele angajate pe temeiuri pozitiviste) sau o supuneau, păgubitor pentru condiția sa, unor ideologii (politice, religioase etc.). Am încercat în lucrarea de față să argumentez ideea că personalismul energetic este o filosofie originală, care are între sursele sale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanității europene, traducere de Thomas Kleininger, în vol. col. Filosoful rege?, Editura Humanitas, București, 1992. HUSSERL, E., Criza umanității europene și filosofia, în vol. Scrieri filosofice alese, traducere de Alexandru Boboc, Editura Academiei Române, București, 1993. HUSSERL, E., Filosofia ca știință riguroasă, traducere de Alexandru Boboc, Editura Paideia, București, 1994. IONESCU, P. P., Ontologia umană și cunoașterea, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", București, 1939. JANET, P., L'évolution psychologique de la personnalité, Éditions A. Chahine, Paris, 1929. JASPERS, K., Texte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul românesc postcomunist, născut la „locul de muncă” - Casa Presei Libere, fostă Casă a Scânteii, este locul simbolic al acestei generații spontanee - și rezistent vreme de cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest grup agitat, pestriț și ars de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puternic și mai ușor de tranșat decât alte argumente subiacente ale lui Gray contra lui Rawls, bazate pe premisa că viziunile (mai raționale și mai „obiective”) despre ceea ce este just nu pot fi separate de concepțiile despre bine (mai puțin riguroase și mai dependente de lumea nesigură a judecăților de valoare). Pentru Gray, totul trebuie să se decidă prin deliberare politică, pragmatică, deschisă la compromisuri (fiindcă nu operează cu noțiuni morale) și consacrată reconcilierii unor concepții antagonice despre bine (și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru a le clasifica potrivit statutului moral sau politic, teologic etc.? Nu cumva pluralismul axiologic duce pur și simplu la spargerea societății în comunități, așa cum se reproșează mereu comunitarismului? Nu cumva, așa cum mă gândesc eu deseori, segregarea este singura consecință riguroasă a pluralismului axiologic, în ciuda verbiajului integraționist al multiculturaliștilor, care se preocupă mai mult de valorile afirmate și codificate legislativ (nu asumate și trăite)? John Gray crede că pluralismul axiologic este totuși fezabil, dar cere o transformare politică uriașă: înlocuirea sarcinii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
liberalismului mai curând decât doctrine pozitive, care ar putea fi descrise prin ceea ce propun, și nu deduse din ceea ce contestă. Mai mult, e vorba de critici elaborate pe terenul filozofiei politice anglo-saxone, preponderent analitice, și îndreptate împotriva unor liberalisme (anglo-saxone) riguroase până la dogmatism, construite pe același teren. Emblematice sunt astfel atacurile lui Alasdair MacIntyre împotriva lui John Rawls: în cartea sa din 1981, After Virtue 9, MacIntyre respinge în numele dependenței de tradiție viziunea sistematică a justiției la nivelul instituțiilor sociale, dată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
elvețienii din Suisse romande, unde au apărut activiști ai curentului) au ales să folosească deopotrivă libertaire și libertarien: primul, mai vechi în limbă, desemnează anarhismul de stânga (anarho-socialiști, anarho-comuniști etc.), care păstrează de la Kropotkin și Bakunin impulsul revoluționar și antistatismul riguros, precum și anticapitalismul și respingerea proprietății private; al doilea termen a fost de curând pus în circulație (deci are încă nevoie de explicații pentru neinițiați) pentru a traduce anglo-americanul libertarian, apărut la începutul anilor ’70 ca reacție împotriva stângii studențești și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
moștenirea Luminismului modern și despre fundamentele vieții democratice liberale. The Reckless Mind este o colecție de articole publicate inițial în The New York Review of Books și Times Literary Supplement, ceea ce le explică stilul: clar, fluent, accesibil cititorului inteligent fără formație riguroasă, dar plin de nuanțele pe care doar cunoscătorii le pot aprecia, fără mare aparat critic. Eseurile au fost la origine recenzii substanțiale prilejuite de apariția sau traducerea în engleză a mai multor cărți scrise sau legate de autorii care dau
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
The American Historical Review, vol. 95, nr. 2, aprilie 1990, pp. 429-447. În mod paradoxal, pe această combinație de influențe se articulează filonul cel mai spectaculos al gândirii lui Bloom despre istorie, cel puțin la nivel retoric: un pesimism cultural riguros, chiar apocaliptic, numit de un exeget, Mark S. Jendrysik, declinism (de la declin). Bloom nu e singurul filozof care a înțeles greșit istorismul. Cel mai cunoscut în acest sens este Karl Popper, care pur și simplu a „resemantizat” termenul, imputând istoricilor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin publicarea unei mari părți din opera proprie. Bogata colaborare la periodicele pe care le-a scos relevă preocupările multiple ale lui A. pentru arhivistică, arheologie și istoriografie (în care face operă de popularizare, uneori de pionierat, fără o documentație riguroasă de specialitate), pentru literatură și toate genurile ei. Numeroase articole, multe nesemnate, conțin cronici literare și artistice (despre spectacole muzicale și teatrale din capitala Moldovei) - printre primele, în epocă, cu valoare de document, intervenții filologice în chestiuni controversate de limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
a fi revistă de direcție, reușește să construiască un melanj echilibrat de curente și tendințe, de la postsimbolism până la ermetism și suprarealism în poezie, de la realism și naturalism până la modernism în proză. Se favorizează în bună măsură producția epică, selecția fiind riguroasă. Deși nu își propune facilitarea lansării pe piața culturală a unor autori noi, T.l. reprezință o platformă de afirmare a unor producții literare de calitate. Contactul strâns cu realitatea culturală este asigurat prin anchetele revistei, cu teme de interes general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
cât și prin cenzura totală sau parțială aplicată filmelor de import. Procedeul a fost aplicat încă de la începuturile controlului politic comunist asupra rețelei de difu zare. În anii ’50, soluțiile erau simple și brutale. În cinematografe se face un control riguros al filmelor. Rulează filme sovietice și puține filme progresiste din Apus. Așa cum am arătat, în ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR din 23 mai 1968 s- a ajuns la concluzia că importul de filme străine este prea puțin controlat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la insinuările a doi materialiști atei, elevi ai lui Haeckel; Nicolae Leon - profesor de botanică la Universitatea Alexandru I. Cuza Iași, și Dimitrie Voinov profesor de zoologie la Universitatea București, privind prelegerile paulesciene legate de materialism și generația spontanee. Argumentația riguros științifică, limitată strict la subiectul dezbătut, fără atac la persoană, afirmații jignitoare sau denigratoare, avea să impresioneze mediul academic românesc în așa măsură, încât l-au făcut pe Titu Maiorescu să publice integral în Convorbiri Literare textele respective „pentru folosul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
până atunci obscure". Este un exemplu clasic a ceea ce înseamnă polemică, noțiune evident străină autorilor cărții care confundă polemica cu monologul. Lectura acestor polemici produce și astăzi o puternică impresie prin ținuta lor, dezvăluindune un Paulescu extrem de atent, pedant și riguros în argumentație, ceea ce îl plasează sub acest aspect printre cei mai mari polemiști în domeniul științei care, după Taton Rene, era „cea mai cunoscută polemică științifică de la începutul secolului al XX-lea” (Taton Rene - Istoria generală a științei vol. IV
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
existență, mesajul său rămâne cel mai apropiat sufletului omului și nu întâmplător se consideră că Iisus Hristos a produs cea mai mare și importantă reformă socială din istoria omenirii. Aceste convingeri izvorâte din cunoaștere și experiment, în baza unei analize riguroase a ceea ce natura și creația a sădit în om, Paulescu le integrează într-un sistem propriu de gândire, în încercarea de a așeza viața în firescul ei. Mai mult ca atât, prezintă de o manieră convingătoare nu numai cauzele și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
opera și continuă să-i umbrească și astăzi extraordinara-i gândire și viziune, împiedică generațiile ce i-au urmat să-i aprecieze contribuția și să devină astfel sursă de inspirație, atât prin exemplul personal, cât și prin logica științifică extrem de riguroasă care i-au permis concluzii greu de combătut prin argumente științifice. Ajunge la concluzia, de pildă, că evoluția individuală, dar și istorică a omului, este dominată de componenta instinctiv emoțională care-i determină în fapt comportamentul individual și social, cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
geniu și un destin aparte, Paulescu s-a dedicat într-atât preocupărilor sale științifice, încât aproape că nu a avut o viață personală, timpul său consumându-se invariabil între laborator, spital și catedră. Pasiunea sa pentru cercetare, dublată de o riguroasă logică științifică, care l-au făcut celebru în timpul său într-un domeniu ca medicina, încă victimă a multor teorii și speculații, i-au dat posibilitatea să depășească cu mult domeniul acesteia, abordând probleme de ordin social și filosofic, multora reușind
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de unde raza este dată de expresia: (29) Înlocuind în relația (12) rezultă ecuația de legătură între coeficientul de difuzie și masa molară: (30) În baza acestei egalități, știind coeficientul de difuzie și caracteristicile sistemului poate fi calculată masa. Pentru studii riguroase trebuie urmărită dependența coeficientului de difuzie cu concentrația fazei disperse care s-a stabilit că respectă o lege de formă: (31) Pentru calcule se va folosi valoarea prin extrapolare, când v=c și D=D0. Aducerea coeficientului de difuzie la
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
de lactat în mușchi. Brooks (1985b) a indicat că acest concept - prag anaerob - este o explicație mult prea simplistă a unor fenomene indirect legate unele de altele. El susține în continuare că atunci când pragul anaerob a fost supus unei testări riguroase investigațiile au dat greș în confirmarea presupunerilor și predicțiilor ipotezelor anaerobe. Brooks (1991a), sugerează că prima eroare majoră în ipoteza pragului anaerob este aceea că țesutul muscular devine hipoxic în timpul exercițiului submaximal. El face referiri ce indică faptul că, în timpul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
actul lecturii, intuiția originală, "adevărul" esențial, care ține la un loc elementele diverse ce-l alcătuiesc. Iat-o, în formularea autorului însuși: În Unitatea Originară a Primului Lucru se află Cauza Secundară a tuturor lucrurilor, împreună cu germenul Inevitabilei Anihilări 17. Riguroasă construcție teoretică din Eureka se corelează cu această presupoziție originară, iar universul "descoperit" de autor se supune, pe deplin, acestei canon primordial. Pentru Poe, " Unitatea"18 este postulatul de bază al metafizicii sale. Din ea derivă inevitabilitatea creației, în timp
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ale cărei elemente, probabil, aparțin doar Eternității; iar rezultatul unui astfel de efort, din partea unor suflete înzestrate corespunzător, reprezintă ceea ce oamenii a căzut de acord să numească Poezie 35. Poe știe că transpunerea estetică nu poate fi niciodată un echivalent riguros al experienței senzoriale. Adevărul descrierii este imposibil de realizat, chiar si in sculptură, cea mai imitativa dintre arte36. Oricât de organică ar părea sensibilitatea poetului, în raport cu devenirea continuă a vieții, transcrierea nealterata a datelor ei, conduce doar la un simplu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
face o clară distincție între "adevărurile științifice" și "adevărul unic ce participa la înțelegerea structurii cosmosului"95. "Cunoașterea științifică" (subiect al unei satire virulente, în secțiunea "Letter Corked în a Bottle", din Eureka), la care se ajunge printr-un exercițiu riguros de logică, distruge armonia lumii, pentru ca, împărțind-o în fragmente, identifică doar adevăruri contingențe, parțiale și schematice, pe care le transformă, însă, în adevăruri eterne, generând, astfel, confuzia dintre legea formală și cea temporală. Știință, pe care o prețuiește Poe
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]