7,127 matches
-
cu veselia lui căznită și cu diplomele lui. Mă crede un analfabet. Dar nu știe că sunt un maestru al șahului. Îi arăt eu. — Corect, am spus eu. Jucăm pe bani. — Bani? Da’ ce, crezi că e o partidă de săgeți la „Jack Spintecătorul?“ Șahul nu se joacă pe bani. — Zece lire. Cu dublare. Jucăm pe bani. Dar n-ai nici un ban. — Da? Numai setul ăsta costă cinci sute de lire. Am un pardesiu de cașmir care face pe puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
afacerea asta tu ai ieșit în pierdere, continuă Birmaq când Locotenent-gardianul își întoarse privirea din nou spre el. Nu mă mir că ai fost trimis aici și nu în altă parte, aprecie ironic. Nu știu care din noi doi este mai ghinionist... Săgețile aruncate își atinseră vizibil ținta. Descumpănirea și furia se citeau pe fața locotenentului. - Într-un joc ca acesta e nevoie de doi participanți, reluă Birmaq. Nici măcar nu te-ai gândit cum am să reacționez. Trebuia să-ți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
grijă, abia a intrat în rezervele de la beci. Și ar mai trebui să știi ceva, Alex, prietenia nu urmează la cursuri la fără frecvență. Era un mod elegant de a-i reproșa îndelungata absență. - Valentina, încercă Alex o scuză, simțind săgeata care venise direct, prietenia adevărată e o piatră rară pe care nici măcar intemperiile naturii n-o pot deteriora. - Eram sigur că vei ieși la suprafață ca untdelemnul. Nu puteai tu să rămâi dator. Să înțeleg că ne mai iubești? - Mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
primit, și l-am păstrat cu sfințenie, cu gingășie și curățenie în adâncul ființei noastre. Ele ne încântă inima, ne deșteaptă sentimente nobile, ne fac mai atenți cu noi înșine și mai ales cu semenii noștri. Cuvântul e ca o săgeată ce o dată lansată din arc, nu mai poate fi adusă înapoi. De aceea el trebuie cântărit, îngrijit și stropit măcar cu puțin suflet de fiecare dată când îi dăm drumul din odăile inimii și gândurilor noastre. Cu atât mai mult
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ai luat pas tila?“ În cabina de closet pereții erau plini de desene cu prostii și de poezioare tot cu prostii. Desenele arătau niște fete crăcănate, dar desenate foarte urât, și direct în sus spre păsăricile lor arăta vârful unei săgeți, iar la capătul celălalt al săgeții scria cuvântul foarte urât PIZDA. Și în poezii era cuvântul ăsta, și altele. Una dintre ele era scrisă cu pixul pe ușă de un băiat mai mare, vreun derbedeu, fiindcă spunea: Pizda măti-ntre copaci
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de closet pereții erau plini de desene cu prostii și de poezioare tot cu prostii. Desenele arătau niște fete crăcănate, dar desenate foarte urât, și direct în sus spre păsăricile lor arăta vârful unei săgeți, iar la capătul celălalt al săgeții scria cuvântul foarte urât PIZDA. Și în poezii era cuvântul ăsta, și altele. Una dintre ele era scrisă cu pixul pe ușă de un băiat mai mare, vreun derbedeu, fiindcă spunea: Pizda măti-ntre copaci! Măta are cinci gândaci: Unul mișcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vreun folos. Grele-mi sunt cu toate astăzi, precum zice-o parimie, Daca nu e cine nu e, cine e să nu mai fie. Vai de doi când se iubesc 1028 {EminescuOpXV 1029} Și-ntre ei nu îndrăznesc, Inimile își săgeată Dar iubirea nu-si arată 5 Uimiți îmblă, nu s-așază, Tot doresc ca să se vază, Ah, se culcă, ah, se scoală Ca doi prăpădiți de boala. Așa și eu de iubire 10 Șez și umblu în uimire, Căci amorul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu cincisprezece ani în urmă. Într-o iarnă geroasă, pe când noi luptam, cheruscii lui Arminius au atacat podul de pe Rhenus. Ai noștri, care apărau podul, se retrăgeau, strigau că e pierdut, voiau să-i dea foc. Atunci, sub ploaia de săgeți a germanilor, a venit mama ta. Eram acolo, am văzut-o. I-a oprit pe cei care fugeau, i-a îndemnat să reziste, iar ei s-au rușinat; podul a fost salvat. Într-adevăr, și istoricii romani, atât de zgârciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și conversând cu acea spontaneitate care îi surprindea pe vizitatori. Pe când cobora, privirea i se opri pe malul opus al fluviului, pe colina Vaticanus, unde se ridica reședința care îi aparținuse mamei sale. Acea imagine îl afectă fizic, asemenea unei săgeți trase de la distanță. „Aproape că uitasem“, își spuse. Amintirile îl asaltară, provocându-i o durere adâncă. Păstră în sine durerea aceea și merse mai departe, continuând să zâmbească. „În amintirea celor întâmplate acolo voi construi cel mai înalt monument din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Curiei: — Proștii mor întotdeauna de propria lor mână. Cum putea crede că soldații și-ar risca viața pentru a urma niște indivizi ca Lepidus și Gaetulicus? Și adăugă sarcastic, plin de ură: — Unele fiare trebuie vânate în câmp deschis, cu săgeți și câini. În cazul altora însă trebuie să pui fum la intrarea în vizuină, scutură el din cap. Și Milonia aflase totul. Era însărcinată. Munții Alpes erau albi de zăpadă, însă ea îi spuse fratelui său că, dacă nu ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
italian Anton Giulio Bragaglia, prizat pe linia „constructivă”, „independentă” și „moderată” a creației sale afine Futurismului. Nr. 31 semnalează revista Cronache d’actualità din Roma (dir: A.G. Bragaglia), iar în nr. 49 putem citi următoarele: „Index (breviario romano). Bragaglia aruncă săgeți în adversarii săi de orice școală. Activitatea acesteia din urmă este însă în cea mai mare parte constructivă: 117 expoziții de artă, 43 spectacole, restaurarea Thermelor lui Septimius Severus și transformarea vastului edificiu (...) într’un focar cultural: Teatrul Experimental al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au dat jos, de pe picioare, pe toți trei. S-au vârcolit ce s-au vârcolit,încet-încet și-au revenit din amețeală, au deschis larg, ambele uși, ale garajului, și, abea după aceea, privirile le-au rămas, îngrozite,înfipte, ca niște săgeți mortale,în poziția în care l-au găsit, pe cel căutat. Pe cel dispărut, mai bine-zis. Căci, Mațoschi zăcea, pe fotoliu, decedat, ca de când lumea.îi pusese capăt vieții, bioxidul de carbon, emanat de eșapamentul autoturismului de atât de rar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rămas, Alinușul, atât de drag, tuturor, pentru totdeauna. De unde s-ar putea trage concluzia, că, până și excesul, poate ucide. După cum, bine știu, este posibil să n-am dreptate. Totuși, cred că pot slobozi, din arcul prevenției, o astfel de săgeată ipotetică. OMUL EPOCII Omul epocii ataca tare;în fața lui cădeau redută după redută. Căci, așaîși denumea, el, concurenții. Din urmă, curgeau banii, cum curge o apă fără sfârșit. Elîi aduna. Îi introducea în bănci. Cât n-a avut banca sa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sfânt. De unde - robustețea; de unde - dârzenia și neânduplecarea ta,în fața a tot, ce, prin lovituri și contra lovituri, te au încercat, și, pe care, le-ai parat, cu înaltă măiestrie de luptător, deși, ele se năpusteau, asupra ta, sub formă de săgeți mbibate cu otravă. Și tu, de fiecare dată, ca și acum, ai putut ieși învingătoare. Acum, după atâta suferință, nu mai ierți nimic. Nu mai lași de la tine o câtime de câtime, din binele, din fericirea preaplinului vieții. Afacerile, ale
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu vin terminat de fermentat. N-a pățit nimic, fiindcă maică-sa l-a tras după vreo oră și jumate de un călcâi afară, iar din acel moment a devenit precum Ahile Peleianul, practic invulnerabil la efectele alcoolului și la săgețile presei, cu excepția călcâiului cu pricina, care și în momentul de față îl deranjează doar spre dimineață, când mai cade pe sub mese. În 1976, tânărul Traian Băsescu absolvea Facultatea de Navigație din cadrul Institutului de Marină 'Mircea cel Bătrân', din Constanța, cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga. Sapă o cărare prin istorie. În telefon zice: — Îți mulțumesc din suflet. Îi închide clapeta și-l strecoară la loc în geantă. Mărgelele de la gâtul ei sunt dintr-o piatră verde, intercalate cu mărgele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bijuterii. Își bagă picioarele în pantofi și zice: — Am impresia că de-acum înainte o să am de furcă să vă țin departe de Mona. Își tapează părul roz peste ureche și zice: — Veniți după mine. Cu palma deschisă, scrijelește o săgeată pe tăblia unei mese. O măsuță de joc Sheraton cu incrustații de alamă filigranată, după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
răsucește rujul la loc. Își pune rujul în poșetă și se întoarce cu fața la mine. Stând dreaptă, strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din Africa, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sfere și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul unei vitrine edwardiene pentru colecții, cu panouri din sticlă de Boemia. Și vocea care mă urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată scrijelită pe o măsuță de ceai indică o direcție, deci eu o iau în cealaltă. Și vocea zice: Poate reușiți să produceți la nesfârșit energie nepoluantă. Poate reușiți să călătoriți în timp ca să preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să cunoașteți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să cunoașteți tot felul de oameni. Poate reușiți să le oferiți oamenilor vieți împlinite și fericite. Poate că nu e suficient să șchiopătați printr-un apartament zgomotos pentru tot restul vieții. În dreptul unui paravan brodat, o săgeată indică o direcție, deci o iau în cealaltă. Pagerul îmi sună din nou; e Nash. Și vocea zice: Dacă puteți să omorâți un om, poate reușiți, le fel de bine, să-l aduceți înapoi. Poate că asta e o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz să particip la provocări și merg oarbă pe drumul drept al destinului fără a putea schimba nimic. Îmi odihnesc nepuțintele pe umărul vieții. Proiecție Întind aripile și plutesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-ai stropit adâncul inimii să nu mai pot privi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
strigătul meu Doamne m-ai crescut ca pe un melc iartă-mi brațele curbate și reci ca lemnul acesta din care mă cioplesc singură îmi privesc prefacerile în lăstari înalți răsar și Tu îmi faci arcul spre apus îmi faci săgețile suntem gata să tragem odată Tu o dată eu și totuși în aer nimic ... am început să semăn... cu o piesă de schimb nemișcată printre sunete metalice secunde străine lichide și limpezi poate că în vremea nașterii mele cineva m-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tare. Nu aveam de gând să spun nimănui despre această pădure. Imaginațivă ce ar face oamenii unei asemenea păduri. Ar distruge-o cu totul! Nu puteam să las asta să se întâmple. Iarba era atât de argintie încât te fermeca. Săgețile de foc făceau să ardă frunzele copacilor, iar aerul era atât de proaspăt. Totul era extraordinar! Mi-am continuat drumul prin pădurea aceea fermecată. Animalele erau atât de prietenoase, chiar și lupii se comportau ca niște cățeluși în preajma mea. Pe măsură ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria O aventură inedită Câteva stele palide mai străluceau pe cer din puzderia de peste noapte. Soarele amenința să-și trimită încetul cu încetul razele sclipitoare asemănate cu mii de săgeți de aur. M-am trezit dis-de-dimineață cu un zâmbet ironic pe buze și știam că părinții aveau să-mi dea o veste care mă va marca. M-am ridicat din pat, dar parcă încă mai aveam un sentiment de reținere
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]