6,994 matches
-
piatra, vălul diafan Își luă zborul, dus de vînt spre mare. Cu trupul chircit de neliniște, Îl urmări o clipă din ochi, apoi apucă piatra rotundă și plată cu amîndouă mîinile. Sprîncenele i se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se afla În centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd vederea i se tulbură și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă pînă acum. - Eu mă Întreb mai ales cum o să ieșim de aici, răspunse el, pragmatic. Mătură cu fascicolul lanternei bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi pînă la urmă, săpat pe piatra plată a altarului. În plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi pînă la urmă, săpat pe piatra plată a altarului. În plin centru. Un cerc Înconjurat de mici linii perpendiculare. Ca un soare. Se uită scurt la cele cinci semne care figurau pe pereții circulari și la al șaselea din mijloc. Fruntea i se Încreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de efort În timp ce căuta cu disperare să descopere ce anume Îi amintea. - Piatra care ținea vălul! exclamă ea brusc. Piatra era rotundă, ca sala asta. Cele cinci semne erau dispuse În jur, iar acesta, adăugă ea arătînd spre micul soare săpat pe altar, era În mijloc. Nu era o Întîmplare. - Poate. Deocamdată, asta tot nu ne spune unde se află ieșirea. - Poate că nu există. - Nu prea mi-i Închipui pe druizi trecînd prin grotă și prin galerie ca să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încumetă ea. Lucas făcu o strîmbătură dubitativă. - Ce fel de mesaj? - Un mecanism secret care deschide un pasaj pe faleză. Un mecanism situat În miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele strămoșilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau captivați de Înregistrările pe care le derulau rapid. Imaginile luate de prima cameră arătau un plan amplu al sitului, unde se vedeau foarte deslușit siluetele celor doi jandarmi de pază. Cealaltă avea În prim-plan menhirul pe care era săpat semnul meduzei. În partea de jos a fiecărui ecran, defilau În viteză cifrele care indicau ora captării imaginilor. Glasul lui Lucas Îi trăda exaltarea. - Gwenaëlle a șters-o de acasă după ora 20, manevra s-a petrecut probabil Între acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Glasul Mariei se frînse exact În clipa În care haloul lanternei ei rămase nemișcat. - Nu se poate, s-ar zice că... - Ce e? Lucas veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe deasupra este singura familie cu copii naufragiatori care nu a avut victime. - Vezi, continui tot așa, deviezi imediat spre altceva. Marie se posomorî și, deși era cam zdruncinată, schimbă iarăși vorba. - PÎnă atunci, cum explici că blazonul familiei Kersaint este săpat În celula lui Ryan? - Mama ta e În serviciul lor de aproape cincizeci de ani. Dacă au secrete de familie, ea este cea mai În măsură să ne vorbească despre acest lucru, nu crezi? Fersen era destul de mulțumit de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu Patrick Ryan? Bătrînul păru sincer stupefiat. Îl puse să repete Întrebarea căreia nu-i vedea nici un rost, Ryan venise să ia cina de două ori la castel, invitat de Armelle, curioasă să-l cunoască pe scriitor... - Totuși, el a săpat În zidul celulei de Închisoare blazonul familiei Kersaint, cu mulți ani În urmă, interveni Marie, fără să-l slăbească din ochi pe castelan. - Ești sigură? Nu pricep, e foarte ciudat... - Yvonne Le Bihan afirmă că ați avut o parte activă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Îl puse În fața lui. - E de la SRPJ! Au rezultatele cercetării asupra accidentului de la Dublin, În care a pierit Erwan de Kersaint. - Și? - Ghici a cui era mașina? A lui Patrick Ryan! - Asta confirmă blazonul pe care l-am găsit săpat În zidul celulei: Erwan și Ryan se cunoșteau perfect! - În schimb, informațiile pe care ni le dau asupra lui Ryan sînt firave: toată familia lui a pierit În incendiul fermei lor din Irlanda, cînd el avea doar trei ani. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dolmen era Ryan. Se strecură sub mastodontul de piatră cînd o voce o făcu să tresară. - Ce faci aici? Surprinsă, se Întoarse spre Lucas, care stătea aplecat deasupra ei. - Știai că eram aici? După cele două cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă. Marie Își aprinse lanterna și protestă cînd Lucas, luîndu-i-o rapid Înainte, coborî primul. Sala rotundă era goală. - Nu l-am părăsit din ochi nici măcar o secundă, neapărat aici a dispărut! se apără Marie. Lucas nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas. - Am cerut celor de la PS simularea unei ipoteze pe care le-am prezentat-o. Chiar Înainte de plecare, am primit rezultatul. E o tehnică sofisticată, dar principiul e simplu. - Ryan congela sîngele victimelor lui? - În tipare avînd formele simbolurilor adînc săpate pe menhiri. Probabil că-l Însărcinase pe Morineau să ia amprente cu mult timp Înainte. Bucățile Înghețate, acoperite cu pulbere de granit, aderau la crestăturile simbolurilor, apoi se topeau Încet odată cu primele raze de soare. Îi Întinse din nou Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
înspre el. Un altul vorbea despre o fereastră ce-i apărea la crepuscul adeseori, în copilărie. Sau poate numai străbunicului lui îi apărea, nu-și putea aminti exact. Se spune că străbunicul a dispărut într-o zi prin acea fereastră săpată în cer, dincolo de linia orizontului. A dispărut lent, la apus, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Cel de-al treilea, cu o apariție de om tânăr, fusese vizitat de o camarilă de îngeri, chiar înaintea unei operații foarte dificile. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se opresc în breșele săpate de apă în stâncă sau se aștern ca nestematele la baza cascadei, dând acestui loc o strălucire remarcabilă. Cascada este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează complet pe scăldător de restul lumii. Prin acest stufăriș întunecos, soarele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru a ridica de jos una din torțele scăpate de soldați. Își acoperi fața cu vălul beretei, pentru a-și proteja nasul și gura de miasme, și ilumină iarăși mortul. Încetul cu Încetul, inima Începea să Îi bată regulat. Varul săpase răni În carne, producând niște brazde stacojii, iar când fusese Înlăturat smulsese fâșii de piele și de peri de pe față, devastându-i trăsăturile și făcând-o se semene cu chipul acoperit de plăgi al unui bolnav. Dar mâinile și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai bine. Pe zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia unei plăcuțe. Bargello Îi urmărise atent mișcările, aplecându-se la rândul lui să privească inscripțiile. Apoi se ridicase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta o notă de căldură În acea adunare de personalități reci și pedante. — Știința vânturilor și a mărilor se Învecinează cu aceea a mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Arnolfo. Astfel, prin intermediul acestor ziduri, numele Florenței se va răspândi pe toată fața pământului. — Numele Florenței e de acum bine cunoscut și În iad, messer Iacopo, murmură Dante. E un oraș care urcă spre culmi, dar mai e unul care sapă În adâncuri, ca și când ar voi să-și deschidă drum spre Lucifer. Celălalt Îl privi surprins, În tăcere. Antonio da Peretola, omul cu față de vulpe, locuia la San Marco, Într-o cameră de oaspeți a mânăstirii. Poate că, la acea oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se desfășura În spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau să se restrângă pe măsură ce cobora, o pâlnie de Întuneric Înfiptă În pământul umed, ca și când o fiară uriașă și-ar fi săpat o vizuină, nevoită fiind să scape de lumină. Se mișca grijuliu, atent să se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cu toate că nu Îi putea evalua Întinderea, era sigur că dinaintea lui se deschidea un spațiu mai vast decât cel pe care Îl lăsase Îndărăt. Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri de cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amplificată de una din acele sticle convexe pe care le șlefuiesc maurii pe pământurile Arabiei. Ca printr-o asemenea sticlă văd eu destinul tău. Vei umbla pe Pământ vreme de trei lustri, iar apoi vei cunoaște moartea cea umedă, care sapă cu febra ei În oase și În măruntaie. Dar nu vreau să te Îndestulez pe seama celor viitoare, așa Încât să le poți descoperi una câte una, cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]